HotăRÂre nr. 218 din octombrie 2008

& 3. Membrii colegiului consilierilor eparhiali trebuie să fie în număr de cel puţin şase şi cel mult doisprezece; dacă din orice motiv în decursul perioadei de cinci ani nu mai are numărul minim de membri ai colegiului, Episcopul eparhial va întregi cât mai repede colegiul prin numirea de noi membri, altfel colegiul nu poate acţiona în mod valid.

& 4. Membrii colegiului consilierilor eparhiali sunt numiţi în mod liber de către Episcopul eparhial dintre aceia care, la momentul numirii, sunt membri ai consiliului preoţesc.

& 5. (= 502 & 2) Episcopul eparhial prezidează colegiul consilierilor eparhiali; când scaunul eparhial este vacant sau împiedicat, prezidează acela care ţine locul Episcopului eparhial în mod interimar sau, dacă nu este constituit, sacerdotul cel mai în vârstă în sacra hirotonire din acelaşi colegiu.

& 6. Ori de câte ori dreptul stabileşte că Episcopul eparhial are nevoie de consimţământul colegiului consilierilor eparhiali, Patriarhului îi este suficient să consulte acest colegiu în problemele eparhiei pe care el însuşi o conduce.
ART. IV

Despre consiliul pastoral

Can. 272 - (= 511) În eparhie, dacă circumstanţele pastorale o sugerează, se va constitui consiliul pastoral care, sub autoritatea Episcopului eparhial, va studia, va aprecia şi va propune concluzii practice privitoare la operele pastorale din aceasta.

Can. 273 - & 1. (= 512) Consiliul pastoral, care este o grupare doar consultativă, este compus din clerici, călugări sau membri ai societăţilor de viaţă comună după model călugăresc şi mai ales din laici, care sunt desemnaţi în modul determinat de Episcopul eparhial.

& 2. Consiliul pastoral va fi constituit, pe cât posibil, în aşa fel încât credincioşii creştini ai eparhiei să fie reprezentaţi ţinând seama de diferitele feluri de persoane, de asociaţii şi de alte iniţiative.

& 3. Împreună cu aceşti credincioşi creştini, Episcopul eparhial poate invita la consiliul pastoral, în funcţie de oportunitate, chiar şi pe alţii, fie şi din altă Biserică sui iuris.

& 4. Pentru consiliul pastoral nu vor fi desemnaţi decât credincioşi creştini care se disting prin credinţă sigură, moravuri bune şi prudenţă.

Can. 274 - & 1. (= 513) Consiliul pastoral va fi constituit pe timp determinat, conform prescrierilor statutelor date de Episcopul eparhial.

& 2. Când scaunul eparhial devine vacant, consiliul pastoral încetează.

Can. 275 - (cf 514 & 1) Numai Episcopul eparhial este cel care va convoca consiliul pastoral, în funcţie de necesităţile apostolatului, îl va prezida şi va publica ceea s-a tratat în acesta.

ART. V

Despre protopopi

Can. 276 - & 1. (553 & 1) Protopopul este un preot pus în fruntea unui protopopiat compus din mai multe parohii, spre a împlini în acel loc, în numele Episcopului eparhial, sarcinile determinate de drept.

& 2. Îi revine Episcopului eparhial, după ce a consultat consiliul preoţilor, întemeierea, schimbarea sau suprimarea acestor protopopiate, în funcţie de necesităţile activităţii pastorale.

Can. 277 - & 1. (cf 554) Pentru funcţia de protopop, [funcţie] care, rămânând neschimbat dreptul particular al propriei Biserici sui iuris, nu trebuie să fie unită în mod stabil cu funcţia de paroh al unei determinate parohii, Episcopul eparhial, după ce a audiat, dacă consideră oportun acest lucru, parohii şi vicarii parohiali ai protopopiatului în cauză, va numi un preot distins prin doctrină şi activitate apostolică, mai ales dintre parohi.

& 2. Protopopul este numit pe o anumită perioadă de timp determinată de dreptul particular.

& 3. Episcopul eparhial poate să-l înlăture din funcţie pe protopop pentru un motiv întemeiat.

Can. 278 - & 1. (= 555) Protopopul, pe lângă puterile şi facultăţile care îi sunt conferite de dreptul particular, are dreptul şi obligaţia:

1. să promoveze şi să coordoneze activitatea pastorală comună;

2. să vegheze astfel încât clericii să ducă o viaţă corespunzătoare stării lor şi, în plus, să-şi îndeplinească cu conştiinciozitate obligaţiile;

3. să se îngrijească pentru ca Divina Liturghie şi laudele divine să fie celebrate după prescrierile cărţilor liturgice, pentru păstrarea cu grijă a podoabei şi strălucirii bisericilor şi a obiectelor sacre, mai ales cu ocazia celebrării Divinei Liturghii şi cu privire la păstrarea Divinei Euharistii, pentru ca registrele parohiale să fie completate şi păstrate corect, pentru ca bunurile bisericeşti să fie administrate cu toată grija şi, în sfârşit, pentru a fi îngrijită cu atenţia cuvenită casa parohială.

& 2. În protopopiatul care îi este încredinţat, protopopul:

1. îşi va da silinţa astfel încât clericii să frecventeze întâlnirile pe care Ierarhul locului le consideră oportune pentru a promova ştiinţele sacre şi activităţile pastorale;

2. se va îngriji astfel încât clericii să aibă asigurate ajutoare spirituale şi să aibă ce mai mare atenţie faţă de cei care se găsesc în situaţii mai dificile sau sunt strâmtoraţi de probleme.

& 3. Protopopul se va îngriji atunci când află că parohii şi familiile lor, dacă sunt căsătoriţi, au o boală gravă, să nu le lipsească ajutoare spirituale şi materiale şi ca celor care au decedat să le fie celebrate funerarii demne; să ia, de asemenea, măsuri pentru ca, cu ocazia îmbolnăvirii sau decesului lor, să nu se piardă sau să fie duse registre, documente sau obiecte sacre şi alte lucruri care aparţin Bisericii.

& 4. Protopopul are obligaţia de a vizita parohiile după modul determinat de Episcopul eparhial.

CAPITOLUL III

DESPRE PAROHII, DESPRE PAROHI ŞI DESPRE VICARII PAROHIALI

Can. 279 - (cf 515 & 1) Parohia este o anumită comunitate de credincioşi creştini, constituită în mod stabil într-o eparhie, a cărei grijă pastorală este încredinţată unui paroh.

Can. 280 - & 1. (= 518) De regulă parohia va fi teritorială, care să-i cuprindă pe toţi credincioşii creştini dintr-un anumit teritoriu; dacă însă, după judecata Episcopului eparhial este mai potrivit, după ce a consultat consiliul preoţesc, vor fi înfiinţate parohii personale determinate de criterii de naţiune, de limbă, de înscriere la o altă Biserică sui iuris, sau chiar după alte raţiuni bine definite.

& 2. (= 515 & 2) Episcopul eparhial este cel care, după consultarea consiliul preoţesc, va înfiinţa, va schimba şi va suprima parohiile.

& 3. (= 515 & 3) Parohia legitim înfiinţată este prin dreptul însuşi persoană juridică.

Can. 281 - & 1. (cf 519) Parohul este preotul căruia, ca principal cooperator al Episcopului eparhial, îi este încredinţată, ca unui păstor propriu, grija sufletelor într-o parohie determinată, sub autoritatea aceluiaşi Episcop eparhial.

& 2. (cf 520 & 1) O persoană juridică nu poate fi în mod valid paroh.

Can. 282 - & 1. (= 520 & 1 b) Episcopul eparhial, şi nu Administratorul eparhial, după consultarea consiliului preoţesc şi cu consimţământul Superiorului major al unui institut călugăresc sau al unei societăţi de viaţă comună după model călugăresc, poate întemeia o parohie în biserica acelui institut sau societate, rămânând neschimbat can. 480.

& 2. Această întemeiere trebuie să fie făcută printr-o convenţie, stipulată în scris, între Episcopul eparhial şi Superiorul major al institutului călugăresc sau al societăţii de viaţă comună după model călugăresc, prin care se stabileşte cu grijă ceea ce priveşte slujirea parohială ce va fi îndeplinită, persoanele ce vor fi atribuite parohiei, treburile economice şi care sunt drepturile şi obligaţiile membrilor aceluiaşi institut sau societate în acea biserică, şi care sunt ale parohului.

Can. 283 - Episcopul eparhial nu va retrage, decât din motive grave, anumite grupuri de persoane, edificii şi locuri care sunt pe teritoriul parohiei şi nu sunt scoase prin drept, nici în totalitate şi nici în parte, de sub grija parohului.

Can. 284 - & 1. (cf 523) Dreptul de a-i numi pe parohi îi revine numai Episcopului eparhial, care îi numeşte în mod liber.

& 2. (cf 682 & 1) Însă, pentru a încredinţa o parohie unui membru al unui institut călugăresc sau a unei societăţi de viaţă comună după model călugăresc, Superiorul major propune Episcopului eparhial pentru numire un preot corespunzător al institutului sau societăţii sale, rămânând neschimbate convenţiile stipulate cu Episcopul eparhial sau cu o altă autoritate determinată de dreptul particular al propriei Biserici sui iuris.

& 3. (# 522) Parohul este stabil în funcţia sa, de aceea nu va fi numit pe timp determinat decât dacă:

1. este vorba de un membru al unui institut călugăresc sau al unei societăţi de viaţă comună după model călugăresc;

2. candidatul a consimţit în scris la aceasta;

3. este vorba de un caz special, situaţie în care este necesar consimţământul colegiului consilierilor eparhiali;

4. dreptul particular al propriei Biserici sui iuris permite aceasta.

Can. 285 - & 1. (521 & 2) Pentru ca un preot să poată fi numit paroh trebuie să aibă moravuri bune, doctrină sănătoasă, zel pentru suflete, prudenţă şi celelalte virtuţi şi înzestrări care sunt cerute de drept pentru îndeplinirea lăudabilă a slujirii pastorale.

& 2. Dacă preotul este legat prin căsătorie, moravurile bune se cer şi soţiei şi fiilor acestora care locuiesc cu el.

& 3. (= 524) Episcopul eparhial va atribui parohia vacantă celui pe care, luate în considerare toate circumstanţele, îl consideră potrivit, excluzând orice considerent subiectiv; pentru a face aprecierea cu privire la aptitudini, îl va audia pe protopop şi va face investigaţii potrivite, ascultând, dacă consideră potrivit, şi alţi credincioşi creştini, mai ales clerici.

Can. 286 - (= 525) Când scaunul eparhial este vacant sau împiedicat, Administratorului eparhiei sau celui care conduce în mod interimar eparhia, îi revine:

1. să-l numească paroh pe preotul propus de Superiorul major conform normei can. 284, & 2;

2. să numească paroh dintre ceilalţi preoţi, dacă scaunul eparhial este vacant sau împiedicat de cel puţin un an.

Can. 287 - & 1. (= 526 & 1) Parohul va avea grija parohială a unei singure parohii; din cauza lipsei de preoţi, însă, sau a altor împrejurări, se poate încredinţa aceluiaşi paroh grija mai multor parohii învecinate.

& 2. (526 & 2) În aceeaşi parohie va fi un singur paroh; dacă însă dreptul particular al propriei Biserici sui iuris permite ca parohia să fie încredinţată mai multor preoţi, acelaşi drept particular va determina cu claritate care sunt drepturile şi obligaţiile coordonatorului, care are conducerea activităţii comune şi care, în plus, răspunde de aceasta în faţa Episcopului eparhial, şi care sunt cele ale celorlalţi preoţi.

Can. 288 - (cf 527 & 1) Parohul obţine grija sufletelor prin prevedere canonică, pe care, cu toate acestea, nu este licit să o exercite, decât după luarea în posesiune canonică a parohiei conform normei dreptului particular.

Can. 289 - & 1. (cf 528 & 1) În exercitarea sarcinii de a învăţa, parohul are obligaţia să predice cuvântul lui Dumnezeu tuturor credincioşilor creştini, astfel încât, înrădăcinaţi în credinţă, speranţă şi caritate, aceştia să crească în Hristos, iar comunitatea creştină să dea acea mărturie de caritate pe care Domnul a recomandat-o; de asemenea, instruirea catehetică să-i conducă pe credincioşii creştini la cunoaşterea deplină a misterului mântuirii, potrivit vârstei fiecăruia; pentru a face această instruire va căuta nu numai ajutorul membrilor institutelor călugăreşti sau a societăţilor de viaţă comună după model călugăresc, ci şi cooperarea laicilor.

& 2. (cf 528 & 2) În realizarea sarcinii de a sfinţi, parohul se va îngriji ca celebrarea Divinei Liturghii să fie centrul şi culmea întregii vieţi a comunităţii creştine; de asemenea se va strădui astfel încât credincioşii creştini să se hrănească cu alimentul spiritual prin primirea frecventă şi cu devotament a sacramentelor şi prin participarea conştientă şi activă la laudele divine; parohul, de asemenea, îşi va aminti că sacramentul penitenţei favorizează cel mai mult dezvoltarea vieţii creştine; de aceea, va fi disponibil să administreze acest sacrament, chemând pentru aceasta şi alţi sacerdoţi, dacă e necesar, care să cunoască diferite limbi.

& 3. (cf 529 & 1) În îndeplinirea sarcinii de a conduce, parohul se va îngriji în primul rând să-şi cunoască propria turmă; însă, cum este în serviciul tuturor oilor, va favoriza dezvoltarea vieţii creştine atât privinţa fiecărui credincios creştin în parte, cât şi în privinţa asociaţiile angajate mai ales în apostolat, precum şi în ce priveşte întreaga comunitate parohială; va vizita de aceea casele şi şcolile, în măsura în care o cere sarcina pastorală; se îngriji cu sârguinţă de adolescenţi şi tineri; îi va urmări cu iubire părintească pe cei săraci şi pe infirmi; în sfârşit, va avea o grijă specială pentru muncitori şi, în plus, se va strădui astfel încât credincioşii creştini să presteze ajutor în operele de apostolat.

Can. 290 - & 1. (cf 532) În toate treburile juridice ale parohiei, parohul o reprezintă prin persoana sa.

& 2. (cf 530) Funcţiunile sacre cele mai importante, cum sunt celebrarea sacramentelor iniţierii creştine, binecuvântarea căsătoriilor, rămânând neschimbat can. 302, & 2, funeraliile bisericeşti îi revin parohului, astfel încât vicarilor parohiali nu le este permisă celebrarea decât cu permisiunea cel puţin presupusă a parohului însuşi.

Can. 291 - (cf 531) Toate ofrandele, cu excepţia acelora despre care este vorba în cann. 715 - 717, primite de paroh şi de toţi ceilalţi clerici ataşaţi parohiei cu ocazia împlinirii unei sarcini pastorale, trebuie să fie depuse în fondul parohial, exceptând cazul în care rezultă voinţa contrară a celui care oferă cu privire la ofrandele complet voluntare; este de competenţa Episcopului eparhial, după consultarea consiliului preoţesc, să stabilească prescrieri prin care să fie prevăzută destinaţia acestor ofrande precum şi o remunerare justă a parohului şi a tuturor celorlalţi clerici ai parohiei, conform normei can. 390.

Can. 292 - & 1. (= 533) Parohul are obligaţia să locuiască în casa parohială aproape de biserica parohială; cu toate acestea Ierarhul locului poate permite, pentru o cauză justă, să locuiască în alt loc, cu condiţia ca prin aceasta serviciul parohial să nu sufere nici o daună.

& 2. Exceptând cazul în care se opune un motiv grav, parohului îi este permis să lipsească în fiecare an din parohie, pentru concediu, continuu sau cu întreruperi, nu mai mult de o lună; nu sunt socotite în timpul de concediu zilele în care parohul se dedică anual exerciţiilor spirituale; dacă, însă, parohul vrea să lipsească din parohie mai mult de o săptămână, are obligaţia de a-l înştiinţa despre aceasta pe propriul Ierarh al locului.

& 3. Episcopul eparhial este cel care stabileşte norme care să asigure pe durata absenţei parohului, cum să se prevadă pentru îngrijirea parohiei, prin intermediul unui sacerdot înzestrat cu puterile şi facultăţile necesare.

Can. 293 - Parohul îşi va aminti că trebuie să ofere botezaţilor şi nebotezaţilor, catolicilor şi necatolicilor, prin convieţuirea cotidiană şi atenţia sa, exemplul unui serviciu cu adevărat sacerdotal şi pastoral şi că trebuie să dea mărturie de adevăr şi de viaţă în faţa tuturor şi, ca bun păstor, să-i caute şi pe aceia care, cu toate că sunt botezaţi în Biserica catolică, se abţin de la primirea sacramentelor sau, mai mult, au abandonat credinţa.

Can. 294 - (cf 534) Parohul va celebra frecvent Divina Liturghie pentru poporul parohiei încredinţate lui, iar în zilele prescrise de dreptul particular al propriei Biserici sui iuris este chiar obligat să celebreze.

Can. 295 - (cf 536 - 537) În parohie vor exista, conform normei dreptului particular al propriei Biserici sui iuris, consilii potrivite pentru tratarea treburilor pastorale şi economice.

Can. 296 - & 1. (= 535) În parohie vor exista registre parohiale, adică registrul botezaţilor, al căsătoriilor, al decedaţilor şi alte registre, conform normelor dreptului particular al propriei Biserici sui iuris sau, dacă acestea lipsesc, cu cele stabilite de Episcopul eparhial însuşi; parohul se va îngriji ca registrele parohiale, respectând aceleaşi norme, să fie completate şi păstrate cum trebuie.

& 2. În registrul botezaţilor vor fi adnotate şi înscrierea botezatului într-o determinată Biserică sui iuris, conform normei can. 37, administrarea ungerii cu sfântul mir, precum şi tot ceea ce priveşte starea canonică a credincioşilor creştini având în vedere căsătoria, rămânând neschimbate cele prevăzute în can. 840, & 3, având în vedere adopţia şi tot astfel hirotonirea sacră sau voturile perpetue într-un institut călugăresc; aceste adnotări vor fi consemnate totdeauna în certificatul de botez.

& 3. Certificatele eliberate, privitoare la starea canonică a credincioşilor creştini, precum şi toate documentele care pot avea importanţă juridică, vor fi semnate de parohul însuşi sau de un delegat al său şi vor avea ştampila parohială.

& 4. În parohie va exista o arhivă, în care vor fi păstrate registrele parohiale împreună cu scrisorile Ierarhilor şi celelalte documente, care este necesar sau util să fie păstrate; toate acestea vor fi inspectate de către Episcopul eparhial sau de către delegatul său cu ocazia vizitei canonice sau cu o altă ocazie potrivită, iar parohul se va îngriji ca acestea să nu ajungă în mâini străine.

& 5. Chiar şi registrele parohiale mai vechi vor fi păstrate conform normei dreptului particular.

Can. 297 - & 1. (cf 538 & 1) Parohul îşi încetează funcţia prin renunţarea acceptată de Episcopul eparhial, prin trecerea timpului determinat, prin îndepărtare sau prin transferare.

& 2. La împlinirea vârstei de şaptezeci şi cinci de ani, parohul este rugat să prezinte renunţarea la funcţie Episcopului eparhial care, după luarea în considerare a tuturor circumstanţelor cu privire la persoană şi loc, va decide dacă o acceptă sau o amână; Episcopul eparhial va prevedea întreţinerea corespunzătoare şi locuinţa celui ce renunţă, fiind atent la normele dreptului particular ale propriei Biserici sui iuris.

Can. 298 - (= 539) Dacă o parohie devine vacantă sau dacă parohul este împiedicat, indiferent din ce motiv, să-şi îndeplinească serviciul pastoral în parohie, Episcopul eparhial va numi cât mai repede un sacerdot ca administrator al parohiei.

Can. 299 - & 1. (= 540) Administratorul parohiei are aceleaşi drepturi şi obligaţii ca parohul, exceptând cazul în care este stabilit altfel de către Episcopul eparhial.

& 2. Administratorului parohiei nu îi este permis să facă ceva ce poate prejudicia drepturilor parohului sau care poate dăuna bunurilor parohiale.

& 3. La terminarea sarcinii sale, administratorul parohiei va prezenta o dare de seamă parohului.

Can. 300 - & 1. (= 541) Când o parohie devine vacantă precum şi când parohul este total împiedicat să-şi exercite serviciul pastoral, înainte de numirea administratorului parohiei, vicarul parohial îşi asumă interimar grija parohiei, iar dacă sunt mai mulţi, cel dintre ei care este mai în vârstă hirotonirea preoţească sau, dacă vicarii lipsesc, parohul cel mai apropiat; Episcopul eparhial, însă, va determina la timp care parohie este considerată cea mai apropiată de alta.

& 2. Cel care îşi asumă în mod interimar conducerea parohiei îl va înştiinţa imediat despre aceasta pe Episcopul eparhial.

Can. 301 - & 1. (cf 545 & 1) În cazul în care pentru îndeplinirea corespunzătoare a grijii pastorale în parohie este necesar sau oportun, parohului îi pot fi ataşaţi unul sau mai mulţi vicari parohiali, care trebuie să fie preoţi.

& 2. Vicarul parohial poate fi constituit fie pentru întreaga parohie fie pentru o determinată parte a parohiei.

& 3. (= 547) Vicarul parohial este numit în mod liber de către Episcopul eparhial, după audierea parohului, dacă nu judecă prudent altfel, şi, dacă este vorba de un membru al unui institut călugăresc sau al unei societăţi de viaţă comună după model călugăresc, respectând can. 284, & 2.

Can. 302 - & 1. (= 548 & 1) Drepturile şi obligaţiile vicarului parohial se deduc din dreptul comun şi cel particular, precum şi din scrisoarea Episcopului eparhial şi sunt exercitate sub autoritatea parohului; însă, dacă nu este prevăzut în mod expres altfel, şi cu excepţia obligaţiei despre care este vorba în can. 294, vicarul parohial trebuie, în virtutea funcţiei, să-l ajute pe paroh în întreg serviciul parohial şi, dacă situaţia o cere, să ţină locul parohului.

& 2. (cf 1111 & 1) Vicarul parohial nu este înzestrat însă în virtutea funcţiei cu facultatea de a binecuvânta căsătoriile; totuşi această facultate, chiar şi generală, i-o poate conferi pe lângă Ierarhul locului şi parohul în limitele parohiei; această facultate, dacă i-a fost conferită, vicarul parohial o poate conferi şi altor sacerdoţi pentru fiecare caz în parte.

& 3. (cf 548 & 3) Vicarul parohial, ca şi cooperator al parohului, îşi va dedica zilnic opera generoasă şi activă în serviciul pastoral; între paroh şi vicarul parohial va exista un raport fratern, caritate reciprocă şi respect, se vor ajuta reciproc cu sfaturi, sprijin şi exemplu în a lua măsuri pentru grija parohială, cu voinţă concordă şi cu angajament comun.

& 4. (550 && 1.3) Vicarul parohial are obligaţia să locuiască în parohie, conform prescrierilor Episcopului eparhial sau obiceiurilor legitime; referitor la perioada de concediu, însă, vicarul parohial are acelaşi drept ca parohul.

Can. 303 - (cf 552) Vicarul parohial poate fi înlăturat de către Episcopul eparhial pentru un motiv just; însă, dacă vicarul parohial este membru al unui institut călugăresc sau al unei societăţi de viaţă comună după model călugăresc, se va respecta can. 1391, & 2.

CAPITOLUL IV

DESPRE RECTORII BISERICILOR

Can. 304 - (cf 556) Rectorul unei biserici este preotul căruia i-a fost încredinţată grija vreunei biserici, care nu este nici parohială şi nici anexată casei unui institut de viaţă consacrată.

Can. 305 - & 1. (= 557) Rectorul unei biserici este numit de către Episcopul eparhial, rămânând neschimbat dreptul Superiorului major al institutului călugăresc sau al unei societăţi de viaţă comunitară după model călugăresc de a propune spre numire un preot corespunzător din institutul său sau din societate.

& 2. Chiar dacă biserica aparţine vreunui institut de viaţă consacrată clericală, de drept pontifical sau patriarhal, este de competenţa Episcopului eparhial să numească rectorul bisericii propus de Superior.

& 3. Dacă biserica este unită cu un seminar sau cu un alt colegiu, care sunt conduse de preoţi, rectorul seminarului sau al colegiului este totodată şi rectorul bisericii, exceptând cazul în care Episcopul eparhial a stabilit altfel.

Can. 306 - & 1. (= 558) În biserica încredinţată lui nu este licit ca rectorul bisericii să îndeplinească funcţiuni parohiale decât cu consimţământul sau, dacă este cazul, cu delegaţie din partea parohului, rămânând neschimbat can. 336, & 2.

& 2. (cf 559) Rectorul unei biserici poate celebra în aceasta Divina Liturghie şi laudele divine, rămânând neschimbate statutele legitime de înfiinţare şi, în plus, în aşa fel încât, după judecata Ierarhului locului, acestea să nu prejudicieze în nici un fel serviciului parohial.

Can. 307 - (= 560) Ierarhul locului, dacă consideră potrivit acest lucru, poate da dispoziţie rectorului bisericii să celebreze în biserica încredinţată lui anumite funcţiuni sacre, chiar şi parohiale, precum şi ca biserica să rămână deschisă pentru unele grupuri de credincioşi creştini.

Can. 308 - (= 561) Fără permisiunea cel puţin presupusă a rectorului bisericii sau a unei autorităţi superioare, nu este licit pentru nimeni să celebreze în biserică Divina Liturghie sau laudele divine, să administreze sacramentele sau să îndeplinească alte funcţiuni sacre; această permisiune însă trebuie dată sau negată conform normei dreptului.

Can. 309 - (= 562) Rectorul bisericii, sub autoritatea Ierarhului locului şi respectând statutele legitime şi drepturile câştigate, trebuie să se îngrijească pentru ca Divina Liturghie, sacramentele şi laudele divine să fie celebrate în biserică, după prescrierile cărţilor liturgice şi ale dreptului, pentru ca îndatoririle să fie îndeplinite cu fidelitate, pentru ca bunurile bisericeşti să fie administrate cu atenţie, pentru a se lua măsuri în vederea păstrării şi înfrumuseţării obiectelor sacre şi a edificiilor sacre şi să prevadă ca nimic să nu se facă din ceea ce nu corespunde sfinţeniei locului sau respectului datorat casei lui Dumnezeu.