HotăRÂre nr. 218 din octombrie 2008

Can. 741 - & 1. Societăţile şi, dacă în constituţii nu este prevăzut altfel, părţile şi casele lor sunt persoane juridice şi, ca atare, capabile de a dobândi, de a poseda, de a administra şi de a înstrăina bunuri materiale, în conformitate cu normele Cărţii a V-a, Bunurile materiale ale Bisericii, cu cann. 636, 638 şi 639, precum şi cu normele dreptului propriu.

& 2. Chiar şi membrii sunt capabili, conform dreptului propriu, de a dobândi, de a poseda şi de a administra bunurile materiale şi de a dispune de ele, însă tot ceea ce le este dat în virtutea apartenenţei la societate este dobândit pentru societate.

Can. 742 - Ieşirea şi eliminarea unui membru care nu este încă încorporat definitiv sunt reglementate de constituţiile fiecărei societăţi.

Can. 743 - Un membru încorporat definitiv poate obţine de la Superiorul general, cu consimţământul consiliului, indultul de a ieşi din societate, încetând drepturile şi obligaţiile ce provin din încorporare şi rămânând neschimbată dispoziţia can. 693, în afară de cazul când acest lucru, conform constituţiilor, este rezervat Scaunului Apostolic.

Can. 744 - & 1. Tot Superiorului general, cu consimţământul consiliului, îi este rezervat şi dreptul de a acorda unui membru încorporat definitiv permisiunea de a trece la o altă societate de viaţă apostolică, rămânând totuşi inviolabil dreptul de a reveni înainte de încorporarea definitivă în noua societate.

& 2. Pentru trecerea la un institut de viaţă consacrată sau de la acesta la o societate de viaţă apostolică, este necesară permisiunea Scaunului Apostolic, la ale cărui directive trebuie să se rămână.

Can. 745 - Superiorul general, cu consimţământul consiliului său, poate acorda unui membru încorporat definitiv indultul de a trăi în afara societăţii, dar nu pentru o perioadă mai mare de trei ani, suspendându-i-se drepturile şi obligaţiile incompatibile cu noua lui stare; rămâne totuşi sub grija Superiorilor. Dacă este vorba de un cleric, este necesar în plus consimţământul Ordinariului locului în a cărui circumscripţie trebuie să locuiască şi sub a cărui grijă şi dependenţă rămâne.

Can. 746 - Pentru eliminarea unui membru încorporat definitiv, să se respecte, cu adaptările necesare, cann. 694 - 704.
CARTEA A III-A

FUNCŢIA BISERICII DE A ÎNVĂŢA

Can. 747 - & 1. Biserica, căreia Cristos Domnul i-a încredinţat tezaurul credinţei, pentru ca, asistată de Duhul Sfânt, să păstreze cu sfinţenie adevărul revelat, să-l cerceteze mai profund, să-l vestească şi să-l expună cu fidelitate, are datoria şi dreptul înnăscut, independent de orice putere omenească, de a predica evanghelia tuturor oamenilor, folosind chiar mijloace de comunicare socială proprii.

& 2. Biserica are datoria de a vesti întotdeauna şi pretutindeni principiile morale, chiar şi cele referitoare la ordinea socială, precum şi să-şi exprime părerea despre toate realităţile umane, în măsura în care o pretind drepturile fundamentale ale persoanei umane sau mântuirea sufletelor.

Can. 748 - & 1. Toţi oamenii sunt ţinuţi să caute adevărul cu privire la Dumnezeu şi Biserica sa şi, cunoscându-l, au, în virtutea legii divine, obligaţia şi dreptul de a-l îmbrăţişa şi de a-l păstra.

& 2. Nimănui nu-i este permis vreodată să-i constrângă pe alţii să accepte credinţa catolică împotriva conştiinţei lor.

Can. 749 - & 1. În virtutea funcţiei sale, Pontiful Suprem se bucură de infailibilitate în magisteriu când, în calitate de Păstor şi Învăţător suprem al tuturor credincioşilor, căruia îi revine datoria de a-i întări în credinţă pe fraţii săi, proclamă printr-un act definitiv o învăţătură de credinţă sau de morală, ce trebuie respectată.

& 2. Şi Colegiul Episcopilor se bucură de infailibilitate în magisteriu când Episcopii, adunaţi în Conciliul Ecumenic, îşi exercită magisteriul şi, în calitate de învăţători şi judecători ai credinţei şi moralei, declară pentru toată Biserica o învăţătură cu privire la credinţă sau morală, ce trebuie considerată ca fiind definitivă; sau când, răspândiţi în lume, păstrând legătura comuniunii între ei şi cu urmaşul lui Petru, învăţând în mod autentic împreună cu acelaşi Pontif Roman adevăruri de credinţă sau de morală, iau de comun acord o decizie ce trebuie considerată ca fiind definitivă.

& 3. Nici o învăţătură nu este considerată ca fiind definită în mod infailibil dacă nu se constată acest lucru în mod clar.

Can. 750 - & 1. Trebuie crezute cu credinţă divină şi catolică toate adevărurile ce sunt cuprinse în cuvântul lui Dumnezeu, scris sau transmis prin Tradiţie, adică în unicul tezaur al credinţei încredinţat Bisericii, şi care totodată sunt propuse ca fiind revelate de Dumnezeu fie de către magisteriul solemn al Bisericii, fie de către magisteriul ei obişnuit şi universal, care, de fapt, este făcut cunoscut de adeziunea comună a credincioşilor sub îndrumarea magisteriului sacru; prin urmare, toţi au obligaţia de a evita orice învăţătură contrară acestor adevăruri.

& 2. De asemenea, trebuie primite şi ţinute cu tărie şi toate adevărurile şi fiecare în parte care sunt propuse definitiv de către magisteriul Bisericii cu privire la credinţă şi morală, adică cele ce sunt cerute pentru a păzi cu sfinţenie şi a expune cu fidelitate însuşi tezaurul credinţei; prin urmare, cel care refuză aceste propoziţii care trebuie să fie ţinute definitiv se opune doctrinei Bisericii Catolice.

Can. 751 - Se numeşte erezie negarea cu încăpăţânare, după primirea Botezului, a unui adevăr ce trebuie crezut cu credinţă divină şi catolică, sau îndoiala perseverentă faţă de el; apostazie, respingerea totală a credinţei creştine; schismă, refuzul de a se supune Suveranului Pontif sau de a fi în comuniune cu membrii Bisericii supuşi lui.

Can. 752 - Unei învăţături de credinţă sau de morală, pe care o enunţă fie Suveranul Pontif, fie Colegiul Episcopilor, când ei îşi exercită magisteriul autentic, deşi nu intenţionează să o proclame printr-un act definitiv, trebuie să i se acorde nu un consimţământ de credinţă, ci supunerea religioasă a intelectului şi a voinţei; aşadar, credincioşii să aibă grijă să evite tot ceea ce nu concordă cu această învăţătură.

Can. 753 - Episcopii, care sunt în comuniune cu capul şi cu membrii Colegiului, deşi nu se bucură de infailibilitate în învăţătura lor, atât fiecare în parte, cât şi reuniţi în Conferinţele episcopale sau în conciliile particulare, sunt totuşi doctori şi învăţători autentici ai credinţei pentru credincioşii încredinţaţi grijii lor; credincioşii sunt obligaţi să adere cu supunere religioasă a spiritului la acest magisteriu al Episcopilor lor.

Can. 754 - Toţi credincioşii au obligaţia de a respecta constituţiile şi decretele pe care le dă autoritatea legitimă a Bisericii, pentru a propune o învăţătură şi pentru a condamna opinii greşite, în special cele promulgate de Pontiful Roman sau de Colegiul Episcopilor.

Can. 755 - & 1. În primul rând, este de datoria întregului Colegiu al Episcopilor şi a Scaunului Apostolic să favorizeze şi să dirijeze în rândul catolicilor mişcarea ecumenică, al cărei scop este refacerea unităţii între toţi creştinii, pe care Biserica, din voinţa lui Cristos, este ţinută să o promoveze.

& 2. De asemenea, este de datoria Episcopilor şi, conform dreptului, a Conferinţelor Episcopilor să promoveze această unitate şi să dea, în funcţie de diferitele necesităţi sau prilejuri, norme practice, ţinând seama de dispoziţiile autorităţii supreme a Bisericii.
TITLUL I

Slujirea cuvântului divin

Can. 756 - & 1. În Biserica universală, funcţia de a vesti Evanghelia a fost încredinţată îndeosebi Pontifului Roman şi Colegiului Episcopilor.

& 2. În Biserica particulară încredinţată lui, exercită această funcţie fiecare Episcop care, evident, în cadrul ei este moderatorul întregii slujiri a cuvântului; uneori, însă, unii Episcopi îndeplinesc împreună această funcţie pentru diferitele Biserici în acelaşi timp, conform dreptului.

Can. 757 - Este datoria specifică a preoţilor, care sunt adevăraţi colaboratori ai Episcopilor, să vestească Evanghelia lui Dumnezeu; mai ales sunt ţinuţi la această obligaţie, faţă de poporul încredinţat lor, parohii şi ceilalţi cărora le este încredinţată grija sufletelor; şi diaconii au datoria de a sluji, în comuniune cu Episcopul şi cu presbiteriul său, poporul lui Dumnezeu în slujirea cuvântului.

Can. 758 - În virtutea consacrării lor lui Dumnezeu, membrii institutelor de viaţă consacrată dau mărturie despre Evanghelie într-o manieră specială şi e oportun ca Episcopul să-i coopteze pentru a-l ajuta în vestirea Evangheliei.

Can. 759 - În virtutea Botezului şi a Mirului, credincioşii laici sunt martori ai mesajului evanghelic prin cuvânt şi prin exemplul vieţii lor creştine; pot fi chiar chemaţi să colaboreze cu Episcopul şi cu presbiteriul său în exercitarea slujirii cuvântului.

Can. 760 - În slujirea cuvântului, care trebuie să fie bazată pe Sfânta Scriptură, pe Tradiţie, pe liturgie, pe magisteriul şi pe viaţa Bisericii, să fie prezentat în întregime şi cu fidelitate misterul lui Cristos.

Can. 761 - Pentru a propovădui doctrina creştină, să fie folosite diferitele mijloace ce stau la dispoziţie, în primul rând, predica şi instruirea catehetică, care, fără îndoială, deţin întotdeauna primul loc, dar şi prezentarea doctrinei în şcoli, în academii, în conferinţe şi reuniuni de orice fel, precum şi răspândirea ei prin declaraţii publice făcute prin presă sau prin alte instrumente de comunicare socială de către autoritatea legitimă, cu ocazia unor evenimente.
CAPITOLUL I

Predicarea cuvântului lui Dumnezeu

Can. 762 - Deoarece poporul lui Dumnezeu este adunat, în primul rând, de cuvântul lui Dumnezeu cel viu şi e întru totul legitim ca acest cuvânt să fie cerut din gura preoţilor, slujitorii sacri să acorde o înaltă preţuire funcţiei de a predica, iar vestirea Evangheliei lui Dumnezeu tuturor oamenilor să fie una dintre principalele lor îndatoriri.

Can. 763 - Episcopii au dreptul să predice cuvântul lui Dumnezeu pretutindeni, inclusiv în bisericile şi în oratoriile institutelor călugăreşti de drept pontifical, dacă Episcopul locului nu a interzis în mod expres, în cazuri particulare, acest lucru.

Can. 764 - Rămânând inviolabilă dispoziţia can. 765, preoţii şi diaconii se bucură de facultatea de a predica pretutindeni, însă trebuie să o exercite cu consimţământul, cel puţin presupus, al rectorului bisericii, dacă aceeaşi facultate nu a fost limitată sau retrasă de Ordinariul competent sau dacă o lege particulară nu a stabilit că este necesară o permisiune expresă.

Can. 765 - Pentru a predica călugărilor în bisericile sau în oratoriile lor, este necesară permisiunea Superiorului competent conform constituţiilor.

Can. 766 - Laicii pot fi admişi să predice într-o biserică sau într-un oratoriu dacă, în anumite circumstanţe, acest lucru este necesar sau, în cazuri particulare, este util, conform dispoziţiilor Conferinţei Episcopilor, rămânând neatins can. 767, & 1.

Can. 767 - & 1. Între diferitele forme de predică excelează omilia, care este o parte a însăşi liturgiei şi este rezervată preotului sau diaconului; în ea să fie expuse de-a lungul anului liturgic, din textul sacru, misterele credinţei şi normele vieţii creştine.

& 2. Omilia trebuie să fie ţinută la toate Liturghiile din zilele de duminică şi sărbători de poruncă, care se celebrează cu participarea poporului, şi nu poate fi omisă decât dintr-un motiv grav.

& 3. Se recomandă foarte mult ca, în cazul când există o participare suficientă a poporului, să se ţină omilie şi la Liturghiile care se celebrează în cursul săptămânii, mai cu seamă în timpul Adventului şi Postului Mare sau cu ocazia unei sărbători sau a unui eveniment trist.

& 4. Este de datoria parohului sau a rectorului bisericii să aibă grijă ca aceste dispoziţii să fie respectate cu religiozitate.

Can. 768 - & 1. Vestitorii cuvântului divin să prezinte credincioşilor, în primul rând, ceea ce trebuie crezut şi făcut pentru slava lui Dumnezeu şi mântuirea oamenilor.

& 2. Să împărtăşească credincioşilor şi învăţătura magisteriului Bisericii cu privire la demnitatea şi libertatea persoanei umane, cu privire la unitatea şi stabilitatea familiei şi la rolurile şi îndatoririle acesteia, cu privire la obligaţiile ce le revin oamenilor în societate, precum şi cu privire la lucrurile vremelnice care trebuie rânduite după planul stabilit de Dumnezeu.

Can. 769 - Învăţătura creştină să fie prezentă într-o manieră adecvată condiţiei ascultătorilor şi adaptată necesităţilor timpului.

Can. 770 - În anumite timpuri, conform dispoziţiilor Episcopului diecezan, parohii să organizeze acele forme de predică ce se numesc exerciţii spirituale şi sfinte misiuni sau alte forme adaptate necesităţilor.

Can. 771 - & 1. Păstorii sufleteşti, îndeosebi Episcopii şi parohii, să aibă o grijă deosebită ca cuvântul lui Dumnezeu să fie vestit şi acelor credincioşi care, din cauza condiţiilor lor de viaţă, nu beneficiază suficient de îngrijirea pastorală comună şi obişnuită sau sunt lipsiţi total de ea.

& 2. De asemenea, să prevadă ca vestirea Evangheliei să ajungă şi la cei necredincioşi, care trăiesc pe teritoriul respectiv, deoarece grija faţă de suflete trebuie să-i cuprindă şi pe aceştia, aşa cum îi cuprinde pe cei credincioşi.

Can. 772 - & 1. În ce priveşte îndeplinirea funcţiei de a predica, toţi trebuie să respecte normele stabilite de Episcopul diecezan.

& 2. În ce priveşte expunerea învăţăturii creştine la radio şi televiziune, să se respecte dispoziţiile stabilite de Conferinţa Episcopilor.
CAPITOLUL II

Instruirea catehetică

Can. 773 - Îndeosebi păstorii sufleteşti au datoria proprie şi gravă de a se îngriji de cateheza poporului creştin, pentru ca, prin instruirea în doctrină şi prin experienţa de viaţă creştină, credinţa credincioşilor să devină vie, conştientă şi activă.

Can. 774 - & 1. Grija deosebită faţă de cateheză, sub conducerea autorităţii ecleziastice legitime, este o problemă care îi priveşte pe toţi membrii Bisericii, fiecare potrivit cu rolul său.

& 2. În primul rând, părinţii au obligaţia de a-i instrui pe copiii lor, prin cuvânt şi exemplu, în credinţă şi în practicarea vieţii creştine; aceeaşi obligaţie o au şi cei care ţin locul părinţilor, precum şi naşii.

Can. 775 - & 1. Respectând dispoziţiile date de Scaunului Apostolic, Episcopul diecezan are datoria să dea norme cu privire la cateheză şi, de asemenea, să se îngrijească să fie la îndemână mijloace adecvate pentru cateheză, elaborând chiar, dacă se consideră oportun, un catehism, precum şi să încurajeze şi să coordoneze iniţiativele catehetice.

& 2. Este de datoria Conferinţei Episcopilor, dacă se consideră că e util, să se îngrijească să fie editate catehisme pentru teritoriul propriu, cu aprobarea prealabilă a Scaunului Apostolic.

& 3. La Conferinţa Episcopilor poate fi înfiinţat un oficiu catehetic, a cărui funcţie principală să fie aceea de a ajuta fiecare dieceză în materie de cateheză.

Can. 776 - Parohul este ţinut în virtutea oficiului său să se îngrijească de instruirea catehetică a adulţilor, a tinerilor şi a copiilor, apelând pentru aceasta la colaborarea clericilor desemnaţi parohiei, a membrilor institutelor de viaţă consacrată, ţinând seama de natura fiecărui institut, precum şi la colaborarea credincioşilor laici, mai cu seamă a cateheţilor; toţi aceştia, dacă nu sunt împiedicaţi în mod legitim, să nu refuze să contribuie de bunăvoie. Parohul să promoveze şi să încurajeze rolul părinţilor în cateheza familială la care se referă can. 774, & 2.

Can. 777 - În mod special parohul, respectând normele date de Episcopul diecezan, să aibă grijă:

1. să se facă o cateheză adecvată pentru celebrarea sacramentelor;

2. ca, printr-o instruire catehetică făcută pe o perioadă suficientă de timp, copiii să fie pregătiţi corect la primirea pentru prima dată a sacramentelor Pocăinţei şi Preasfintei Euharistii, precum şi pentru primirea sacramentului Mirului;

3. ca, după prima Împărtăşanie, copiii să fie educaţi printr-o învăţătură catehetică mai dezvoltată şi mai aprofundată;

4. să se dea o instruire catehetică şi celor care sunt handicapaţi trupeşte sau mental, în măsura în care ei sunt capabili;

5. ca credinţa tinerilor şi a adulţilor să fie întărită, luminată şi dezvoltată prin diferite forme şi iniţiative.

Can. 778 - Superiorii călugăreşti şi cei ai societăţilor de viaţă apostolică să aibă grijă ca în bisericile lor, în şcolile şi celelalte instituţii încredinţate lor în orice mod, instruirea catehetică să fie făcută cu râvnă.

Can. 779 - Instruirea catehetică să fie făcută folosindu-se toate ajutoarele, mijloacele didactice şi instrumentele de comunicare socială, care sunt considerate mai eficiente, pentru ca credincioşii, ţinându-se seama de caracterul, de capacitatea şi de vârsta lor, ca şi de condiţiile lor de viaţă, să-şi poată însuşi mai temeinic învăţătura catolică şi să o pună mai bine în practică.

Can. 780 - Ordinariii locului să aibă grijă ca aceia care catehizează să fie pregătiţi cum trebuie, pentru a-şi îndeplini bine misiunea, adică să beneficieze de o instruire continuă, să cunoască bine învăţătura Bisericii şi să înveţe principiile pe care se bazează teoretic şi practic disciplinele pedagogice.

TITLUL II

Activitatea misionară a Bisericii

Can. 781 - Deoarece întreaga Biserică este, prin natura sa, misionară, iar munca de evanghelizare trebuie considerată o datorie fundamentală a poporului lui Dumnezeu, toţi credincioşii, conştienţi de propria responsabilitate, să participe la activitatea misionară.

Can. 782 - & 1. Conducerea supremă şi coordonarea iniţiativelor şi a acţiunilor privind activitatea misionară şi cooperarea pentru misiuni revin de drept Pontifului Roman şi Colegiului Episcopilor.

& 2. Fiecare Episcop, responsabil al întregii Biserici şi al tuturor Bisericilor, să aibă o preocupare deosebită pentru activitatea misionară, mai cu seamă suscitând, încurajând şi susţinând iniţiativele misionare în propria Biserică particulară.

Can. 783 - Deoarece, în virtutea consacrării lor, se dedică slujirii Bisericii, membrii institutelor de viaţă consacrată au obligaţia de a lucra într-un chip special în domeniul misionar, conform specificului institutului lor.

Can. 784 - Misionarii, adică aceia care sunt trimişi de autoritatea ecleziastică competentă să desfăşoare activitate misionară, pot fi aleşi atât din rândul autohtonilor, cât şi dintre străini, atât din rândul clericilor seculari, cât şi din rândul membrilor institutelor de viaţă consacrată sau ai societăţilor de viaţă apostolică, precum şi din rândul credincioşilor laici.

Can. 785 - & 1. La îndeplinirea activităţii misionare să fie cooptaţi cateheţii, adică credincioşi laici instruiţi cum se cuvine şi remarcabili prin viaţa creştină, care, sub îndrumarea unui misionar, să se consacre prezentării învăţăturii evanghelice, organizării celebrărilor liturgice şi a operelor de caritate.

& 2. Cateheţii să fie formaţi în şcoli destinate special pentru aceasta sau, acolo unde acestea lipsesc, sub îndrumarea misionarilor.

Can. 786 - Acţiunea propriu-zisă misionară, prin care Biserica este implantată în rândul popoarelor sau al grupurilor umane în care nu este încă înrădăcinată, este îndeplinită de Biserică mai ales prin trimiterea de vestitori ai Evangheliei, până când noile Biserici sunt complet formate, adică până când sunt dotate cu forţe proprii şi cu mijloace suficiente, cu ajutorul cărora să poată desfăşura ele singure activitatea evanghelizatoare.

Can. 787 - & 1. Prin mărturia vieţii şi a cuvântului, misionarii să stabilească un dialog sincer cu oamenii care nu cred în Cristos, pentru ca şi acestora să li se deschidă, într-o manieră adecvată mentalităţii şi culturii lor, căile prin care să poată fi conduşi la cunoaşterea mesajului evanghelic.

& 2. Să se îngrijească să-i înveţe adevărurile de credinţă pe cei pe care îi consideră pregătiţi pentru a primi mesajul evanghelic, astfel încât aceştia să poată fi admişi la Botez, când îl cer în mod liber.

Can. 788 - & 1. Cei care, la terminarea precatecumenatului, îşi vor fi manifestat voinţa de a îmbrăţişa credinţa în Cristos, să fie admişi prin ceremonii liturgice la catecumenat, iar numele lor să fie trecute într-un registru destinat special pentru aceasta.

& 2. Prin instruire şi ucenicie în viaţa creştină, catecumenii să fie iniţiaţi în chip adecvat în misterul mântuirii şi introduşi în viaţa credinţei, a liturgiei şi a carităţii poporului lui Dumnezeu, şi în viaţa de apostolat.

& 3. Este de datoria Conferinţei Episcopilor să întocmească statute prin care să reglementeze catecumenatul, stabilind obligaţiile pe care catecumenii trebuie să le îndeplinească şi care sunt prerogativele ce trebuie să li se recunoască.

Can. 789 - Neofiţii să fie instruiţi printr-o învăţătură adecvată, pentru a cunoaşte mai profund adevărul evanghelic şi pentru a îndeplini obligaţiile asumate prin Botez; să fie pătrunşi de iubire sinceră faţă de Cristos şi Biserica sa.

Can. 790 - & 1. În teritoriile de misiune, este de datoria Episcopului diecezan:

1. să promoveze, să conducă şi să coordoneze iniţiativele şi activităţile din domeniul misionar;

2. să aibă grijă să se încheie convenţiile necesare cu Superiorii institutelor care se dedică activităţii misionare, iar relaţiile cu acestea să fie spre binele misiunii.

& 2. Sunt supuşi dispoziţiilor date de Episcopul diecezan, despre care vorbeşte & 1, nr. 1, toţi misionarii, inclusiv călugării şi cei care îi ajută, care se află în circumscripţia supusă.

Can. 791 - Pentru a face în fiecare dieceză colaborarea misionară:

1. să fie promovate vocaţiile misionare;

2. să fie desemnat un preot care să promoveze în mod eficient iniţiativele în favoarea misiunilor, mai ales Operele Misionare Pontificale;

3. să se celebreze ziua anuală pentru misiuni;

4. să se verse în fiecare an o contribuţie suficientă pentru misiuni, care trebuie trimisă Sfântului Scaun.

Can. 792 - Conferinţele Episcopilor să creeze şi să promoveze opere prin care cei ce vin din ţările de misiune ca să lucreze sau să studieze în teritoriul Conferinţelor să fie primiţi frăţeşte şi să beneficieze de o grijă pastorală adecvată.

TITLUL III

Educaţia catolică

Can. 793 - & 1. Părinţii, precum şi cei care le ţin locul, au obligaţia şi dreptul de a-şi educa copiii; părinţii catolici au, în plus, datoria şi dreptul de a alege acele mijloace şi instituţii prin care, în funcţie de circumstanţele locale, să se poată îngriji mai bine de educaţia catolică a copiilor lor.

& 2. Părinţii au şi dreptul de a beneficia de ajutoarele pe care societatea civilă trebuie să le pună la dispoziţie şi de care ei au nevoie pentru a da educaţie catolică copiilor lor.

Can. 794 - & 1. Datoria şi dreptul de a educa îi revin dintr-un motiv special Bisericii, căreia Dumnezeu i-a încredinţat misiunea de a-i ajuta pe oameni să poată ajunge la plinătatea vieţii creştine.

& 2. Păstorii sufleteşti au datoria de a orândui tot ceea ce este necesar ca toţi credincioşii să beneficieze de educaţia catolică.

Can. 795 - Deoarece adevărata educaţie trebuie să urmărească formarea integrală a persoanei umane în perspectiva scopului ei ultim şi, totodată, a binelui comun al societăţii, copiii şi tinerii să fie astfel educaţi încât să-şi poată dezvolta în mod armonios calităţile fizice, morale şi intelectuale, să dobândească un desăvârşit simţ de responsabilitate şi o folosire corectă a libertăţii şi să fie pregătiţi să participe activ la viaţa socială.
CAPITOLUL I

Şcolile
Can. 796 - & 1. Între mijloacele de realizare a educaţiei, credincioşii să acorde o mare importanţă şcolilor care, fără îndoială, sunt pentru părinţi principalul ajutor în îndeplinirea misiunii lor educative.

& 2. Părinţii trebuie să coopereze strâns cu profesorii, cărora le încredinţează educaţia copiilor; profesorii, la rândul lor, să colaboreze din toată inima cu părinţii, care trebuie ascultaţi cu plăcere; să se organizeze întâlniri sau şedinţe cu părinţii, cărora să li se dea o mare importanţă.