Partea socială a unui soţ în S.R.L. este proprietate comună în devălmăşie a soţilor.
Asociatul unei S.R.L.poate înstrăina liber partea sa socială sau o fracţiune a părţii sociale rudelor, altor asociaţi şi societăţii, precum şi terţelor persoane. Actul juridic de înstrăinare a părţii sociale se autentifică notarial.
Creditorii asociatului pot urmări partea lui socială (cota) în S.R.L. în temeiul unui titlu executoriu dacă datoria nu poate fi achitată din contul altor bunuri ale asociatului. Însă, în acest caz nu are loc urmărirea bunurilor ce aparţin S.R.L.
Asociatul poate fi exclus din S.R.L. numai prin hotărâre judecătorească dacă: a) asociatul nu a vărsat integral aportul subscris în termenul acordat suplimentar sau b) asociatul, fiind administrator, comite fraudă în dauna societăţii. După repararea prejudiciului cauzat, asociatului exclus i se restituie valoarea contabilă a părţii sociale, dacă judecata nu decide altfel.
Exemplu
Cetăţeanul A. şi cetăţeanul B. au înregistrat S.R.L. X (un magazin), în care fiecare asociat deţine ½ sau 50% din capitalul social.
Dacă cetăţeanul A. va lua bani cu împrumut pentru interesele personale şi nu va întoarce datoria, atunci creditorul va avea dreptul
să urmărească cota lui de ½ în capitalul social al S.R.L. X. Aceasta înseamnă că creditorul poate cere vînzarea cotei care aparţine
cetăţeanului A. În acest caz cetăţeanul B. are drept de preemţiune de a cumpăra cota de ½ a cetăţeanului A., plătind preţul cuvenit
creditorului. Dacă cetăţeanul B. nu va dori să se folosească de acest drept, atunci o terţă persoană sau creditorul va prelua
(cumpăra) cota de ½ a cetăţeanului A. şi astfel va avea loc modificarea componenţei asociaţilor S.R.L. X.Creditorul cetăţeanului A. nu va putea urmări mărfurile din magazinul S.R.L. X şi alte bunuri care sunt la evidenţa S.R.L. X cu drept de proprietate.
Capitalul de rezervă al S.R.L. trebuie format în mod obligatoriu în mărime de cel puţin 10% din capitalul social. Capitalul de rezervă poate fi folosit doar pentru acoperirea pierderilor sau pentru majorarea capitalului social. Capitalul de rezervă se formează prin vărsăminte anuale în proporţie de cel puţin 5% din beneficiul net al S.R.L.
Capitalul de rezervă al S.R.L. trebuie format în mod obligatoriu în mărime de cel puţin 10% din capitalul social. Capitalul de rezervă poate fi folosit doar pentru acoperirea pierderilor sau pentru majorarea capitalului social. Capitalul de rezervă se formează prin vărsăminte anuale în proporţie de cel puţin 5% din beneficiul net al S.R.L.
Beneficiul (profitul)S.R.L. este format după achitarea impozitelor şi a altor plăţi obligatorii şi se distribuie asociaţilor S.R.L. proporţional cu cota în capitalul social, în baza deciziei adunării generale a asociaţilor. În anumite condiţii, prevăzute de lege, asociaţii nu pot adopta hotărîrea privind distribuirea beneficiului: dacă valoarea activelor nete va fi mai mică decît suma capitalului social şi a capitalului de rezervă; starea de insolvabilitate (faliment) etc.
Descrierea societăţii pe acţiuni (S.A.)
Societatea pe acţiuni, abreviat S.A., este societatea comercială al cărei capital social este divizat în acţiuni ( Legea nr. 1134-XIII din 02.04.1997 privind societăţile pe acţiuni). Acest tip de societăţi sînt de obicei constituite pentru afaceri cu un număr mare de fondatori (acţionari); cu planuri pe viitor de a mări capitalul social prin emisia pachetelor noi de acţiuni sau/şi atragerea acţionarilor noi; pentru afaceri mari în anumite domenii specifice de activitate (de exemplu pe pieţele financiare).
Societatea pe acţiuni are asemănări cu S.R.L. în care capitalul social este împărţit în părţi sociale. Însă, aceste două tipuri de societăţi se deosebesc esenţial după alte criterii, în special după modul în care are loc emiterea şi circulaţia (vânzarea-cumpărarea) acţiunilor, care sunt valori mobiliare (hârtii de valoare). Comisia Naţională a Pieţei Financiare este un organ special desemnat cu atribuţii de a supraveghea activitatea societăţilor emitente care folosesc acţiunile drept instrumente de atragere a noi şi noi investiţii financiare.
Avantajele şi dezavantajele unor forme organizatorico – juridice a întreprinderilor.
Întreprinderea-persoană juridică şi întreprinderea-persoană fizică au, în principiu, aceleaşi drepturi şi obligaţii civile. Nu am putea vorbi, spre exemplu, despre avantajele sau dezavantajele în ce priveşte relaţiile întreprinderii cu partenerii de afaceri sau cu autorităţile publice. Există, totuşi, unele criterii după care am putea evidenţia anumite particularităţi în activitatea întreprinderilor în dependenţă de forma juridică de organizare care, convenţional, ar putea fi calificate drept avantaje sau dezavantaje. Pentru a ilustra mai bine aceste deosebiri vom compara Întreprinderea individuală (Î.I.) şi Societatea cu răspundere limitată (S.R.L.).
Î.I.
Î.I.
avantaj
Nu este necesar un capital iniţial minim şi nu sunt restricţii privind bunurile care sunt puse la baza afacerii. Nu există cerinţe privind formarea unui capital de rezervă.
avantaj
Administrarea este simplăşi eficienţa ei depinde de fondator (proprietar) care poate efectua administrarea de sine stătător sau poate încheia un contract cu un manager.