I introducere I scopul lucrării – pentru o reevaluare a teologiei exorcismului

Ritualul roman, care a necesitat pentru finalizarea sa numeroase studii, aduceri la zi, diverse modificări şi consultarea conferinţelor episcopale cuprinde, mai întâi ritualul exorcismului propriu-zis apoi rugăciunile care se recită public cu permisiune episcopului, în cazuri în care Satana influenţează persoane, obiecte sau lucruri şi un compendiu de rugăciuni pe care le pot folosi credincioşii când bănuiesc cu îndreptăţire că sunt sub influenţă diabolică. Privitor la riturile orientale de exorcizare trebuie să remarcăm că acestea sunt prezente în toate ierurgiile şi, prin acestea, în unele sacramente. Amintim ca exemplu ritualul sfinţirii apei Botezului care cuprinde formule de exorcizare atât în ectenia mate cât şi în rugăciunile propriu-zise. În mod firesc, există şi exorcisme speciale pentru cazurile de demonizare. Acestea sunt cuprinse în Euhologhion, carte specială de cult, cuprinzând rânduiala Sfintelor Taine şi a ierurgiilor. Exorcismele sunt numite în această carte Molitvele adecă exorcismii Marelui Vasile la toată neputinţa şi pentru cei ce pătimesc dela diavoli.¹²⁵ Există de asemenea şi o rânduială specială „pentru cei ce se tulbură şi se supără de duhuri necurate,” compusă după structură ortrinală ce se încheie cu o rugăciune de vindecare şi acţiunea ungerii bolnavului cu untdelemn sfinţit din candela ce arde neîntrerupt înaintea Sfântului Chivot. Exorcismele Marelui Vasile sunt un grup de şapte rugăciuni foarte lungi, dintre care doar primele trei îi sunt atribuite acestuia, iar celelalte Sf. Ioan Gură de Aur. Dintre acestea, doar două au caracter imprecativ – compulsiv (a doua a Sf. Vasile şi ultima a Sf. Ioan Gură de Aur). În acestea revin adesea expresii precum: „blestemu-te pe tine”, „teme-te, fugi”, „teme-te, amuţeşte”, „ceartă-te pe tine”, „certe-te pe tine”, „înfricoşează-te”, „cutremură-te”, „depărtează-te”, „pierde-te, fugi” etc. Acestea, însoţite de permanenta amintire a puterii lui Dumnezeu, sunt menite să dezarmeze duhul cel rău şi să îl determine la întreruperea influenţei ce o exercită asupra posedatului. Celelalte cinci rugăciuni au caracter preponderent deprecativ, fiind îndreptate spre Dumnezeu, căruia i se cere ajutorul. Acestea sunt compuse după schema generală a rugăciunilor bizantine, orientale, dintr-o parte iniţială, anamnetică – amintirea puterii creatoare, proniatoare şi mântuitoare a lui Dumnezeu urmată de o epicleză – chemare insistentă a puterii dumnezeieşti pentru eliberarea celui posedat.

Remarcăm că aceste rugăciuni fac o înşiruire a tuturor lucrărilor necurate ale diavolilor identificându-i cu acestea şi astfel aşezându-i pe categorii, după modelul Părinţilor Pustiei în concepţia cărora, fiecărui viciu îi corespunde o clasă de demoni. Înşiruirea specificului fiecărui diavol are rolul de demascare a acestuia după exemplul Mântuitorului în exorcizarea demonizatului din ţinutul Gadarenilor (cf.Mc. 5, 12-17).