I. Introducere în studiul Liturgicii Ce este Liturgica?

4.3. 10. Schimbarea la faţă (6 august)

Dacă sărbătorile de până acum au încercat să respecte o anumită cronologie şi succesiune logică a evenimentelor, Schimbarea la faţă apare, nu în urma respectării vreunei cronologii biblice, ci ca urmare a sfinţirii pe 6 august a unei biserici ridicate de împărăteasa Elena (sec. IV) pe Muntele Tabor, locul în care a avut loc evenimentul biblic şi care se sărbătorea an de an cu mare fast.¹⁰⁰

Deşi se pare că această sărbătoare nu mai stă într-o legătură coerentă cu anul liturgic şi ritmul său, totuşi, Al. Schmemann presupune că într-o primă Schimbarea la faţă stătea în legătură cu Sărbătoarea Paştilor: «Oricum, înaintea stabilirii ca zi de sărbătoare separată, comemorarea Schimbării la Faţă a fost în mod sigur legată de Ciclul Pascal, iar acest fapt este încă indicat în condacul zilei: Lasă-i pe ei să te privească răstignit…Şi în Apus relatarea Evangheliei despre Schimbarea la Faţă este încă pericopa pentru prima duminică a Postului Mare. Pe de altă parte, la armeni această zi de sărbătoare intră în calendarul săptămânilor liturgice. Acest fapt este o mărturie a timpului când Schimbarea la Faţă era o parte a fiecărui ciclu al timpului. Odată îndepărtată din întreg, s-a dezvoltat mai mult decât era necesar, având propriul ei ciclu de material pre-sărbătoresc şi sărbătoresc şi a devenit izolată de structura generală a anului liturgic.»¹⁰¹

În Răsărit sunt menţionate cuvântări la această zi încă din sec. V, dar generalizarea sa este un fapt împlinit abia prin sec. VI-VIII. În Apus în sec. XII prăznuirea acestei zile este considerată o inovaţie iar consacrarea sa definitivă avea să fie impusă de papa Calist III abia în anul 1456, ca urmare a unei biruinţe asupra turcilor la Belgrad.

În Biserica armeană în ajunul acestei sărbători se posteşte iar dacă se întâmplă să cadă peste săptămână, serbarea ei se amână până în duminica succesivă.