I. Introducere în studiul Liturgicii Ce este Liturgica?

4.3. 7. Botezul Domnului (6 ianuarie)

Numită printre români Bobotează, sărbătoarea Botezului Domnului în apele Iordanului de către Ioan Botezătorul are loc în 6 ianuarie. În limba Greacă sărbătoarea poartă numele de „Arătarea Domnului” întrucât din această zi Mântuitorul Hristos a ieşit la propovăduire arătându-se lumii.

Sărbătoarea apare menţionată la această dată încă din sec. III în scrierile lui Clement Alexandrinul (Stromata 1, 21), sfântul Grigore Taumaturgul (sec. III) are o predică la această zi iar în Testamentum Domini sau Constituţiile Apostolice este menţionată între primele sărbători creştine, alături de Paşti şi Rusalii. În Apus se pare că această sărbătoare nu a fost cunoscută decât de prin sec. IV, împrumutată din Răsărit. Odată cu conţinutul răsăritean al sărbătorii, în Apus piozitatea populară a mai adăugat şi sărbătorirea, concomitent a Celor trei magi.

Cât priveşte originea serbării la 6 ianuarie, A. Baumstark o pune pe seama solstiţiului de iarnă, moment care în lumea antică religioasă era destul de puternic marcat prin diverse sărbători. Astfel, adepţii lui Basilide serbau în acea zi Naşterea Eonului, corespunzătoare sărbătorii vechi egiptene a Naşterii lui Osiris, iar grecii aveau la acea dată o sărbătoare dedicată lui Dyonisos. Datorită reformei calendarului (Sosigene, 46 î.H.) noua dată a solstiţiului cădea pe 25 ian. astfel că unele sărbători legate de solstiţiu au preluat noua dată. Aşa au stat lucrurile cu Natalis Solis invicti sărbătoare care a fost mutată de Aurelian la anul 754 de la 6 ian. la 25 dec. Cam în acelaşi fel au stat lucrurile şi cu Naşterea Domnului, susţine Baumstark.

Prăznuită cu mare solemnitate, sărbătoarea s-a bucurat de o atenţie deosebită şi din partea împăraţilor bizantini care participau nu doar în ziua praznicului la slujbă, când avea loc botezul catehumenilor, ci şi în ajun când erau lecturate în prezenţa lor Ceasurile împărăteşti.

Boboteaza era şi este încă prilej de mare praznic şi bucurie printre toţi creştinii. Cu alai şi procesiuni aceştia ies la apă curgătoare, se face Sfinţirea cea Mare a apei (Agheasma Mare) şi sunt binecuvântate cu această apă casele credincioşilor.