I. Introducere în studiul Liturgicii Ce este Liturgica?

Durata praznicelor împărăteşti

Nr. crt.	Denumirea praznicelor	Începutul sărbătorii	Data praznicului	Odovania praznicului	Total zile
1.	Naşterea Domnului	20 dec.	25 dec.	31 decembrie	12
2.	Tăierea-împrejur	-	1 ian.	-	1
3.	Botezul Domnului	2 ian.	6 ian.	14 ianuarie	13
4.	Întâmpinarea Domnului	1 febr.	2 febr.	9 februarie	9
5.	Duminica Floriilor	-	Data schimb.	-	1
6.	Învierea Domnului (Sf. Paşti)	-	Data variabilă	Mierc., săpt. 6-a după Paşti	39
7.	Înălţarea Domnului	-	Joi, săpt. 6-a după Paşti	Vineri din săpt. 7-a după Paşti	9
8.	Pogorârea Sfântului Duh (Rusaliile)	-	Duminica 8-a după Paşti	Sâmb., săpt. 8-a după Paşti	7
9.	Schimbarea la faţă	5 aug.	6 aug.	13 august	9
10.	Înălţarea Sfintei Cruci	13 sept.	14 sept.	21 septembrie	9
11.	Naşterea Maicii Domnului	7 sept.	8 sept.	12 septembrie	6
12.	Intrarea în Biserică a Maicii Domnului	20 nov.	21 nov.	25 noiembrie	6
13.	Bunavestire	24 mart.	25 martie	26 martie	3
14.	Adormirea Maicii Domnului	14 aug.	15 aug.	23 august	10

6. Postul şi postirea în Biserică

Se va preda la curs

7. Desacralizarea Timpului

Ca orice realitate care determină şi condiţionează existenţa umană şi percepţia timpului este într-o continuă transformare. Acest fapt se datorează pe de o parte noilor descoperiri tehnologice, pe de altă parte transformării societăţii, mai precis secularizării ei.

Noile descoperiri tehnologice fac ca relaţia omului cu timpul să fie într-o continuă transformare. Mai ales descoperirea electricităţii care îi oferă omului prilejul prelungirii unei „zi lumină”, a mijloacelor de ultrarapide de călătorie care au dus la „scurtarea distanţelor” sau a mijloacelor de comunicaţie care facilitează circulaţia rapidă a ştirilor, omul se simte stăpân al timpului. Ritmul natural cotidian zi-noapte este bulversat atât de cerinţele economice care presupun o productivitate mare, implicit lucrul în trei schimburi, cât şi dorinţa omului de distracţie şi petrecere în întunericul nopţii, când păcatul pare mai ascuns.¹¹¹ Ca şi timpul fizic natural, timpul liturgic cotidian cunoaşte mutaţii însemnate. Dacă în trecut omul cerea ajutor pentru ziua care începea sau mulţumea pentru cea încheiată, azi nu are nevoie de acest lucru, pentru că nici ziua şi nici noaptea nu mai sunt la locul lor.

Pe lângă aceasta ritmul anotimpurilor este supus de asemenea unor presiuni care îl vor face să dispară. Aici cei care dictează sunt factorii economici: piaţa care cere şi vinde orice şi oricând. În dorinţa de câştiguri tot mai mari toamna şi vara se contopesc. Fructe ca strugurii, pe care până mai ieri îi gustam doar la Schimbarea la faţă (6 aug.), acum îi putem cumpăra în plină iarnă; la fel se întâmplă cu pepenii, piersicile etc.. Nemaisimţind ritmul naturii omul se îndepărteză şi de Ziditorul ei.¹¹²

Timpul vieţii profane era ritmat în trecut de timpul liturgic al sărbătorilor religioase. Alternarea perioadelor de muncă şi de recreere urmau îndeaproape ritmul sărbătorilor. Acest aspect al vieţii sociale nu a fost uitat de tot, semnificaţia şi motivaţia sărbătorilor s-a schimbat însă radical. Duminica, Paştile şi Crăciunul au rămas pe mai departe zile care organizează şi dau ritmul vieţii, motivaţia însă este alta: Duminica nu mai este ziua Domnului ci zi de odihnă. Nu zi de mers la biserică ci zi de somn şi distracţie. Implicaţiile pot fi majore: ca odihnă poate fi luată oricare zi, în funcţie de cerinţele pieţii, fără nici o semnificaţie religioasă. La fel, Paştile şi Crăciunul sunt trăite într-un tumult cum n-a fost niciodată, dar în orice caz nu ca timp de pocăinţă şi de întâlnire cu Hristos, ci timpul marilor petreceri.¹¹³

Dispariţia statului religios duce la desacralizarea timpului. Osmoza dintre stat şi biserică era garantul unei vieţi sacrale pătrunsă până în cele mai îndepărtate vase capilare ale societăţii. Azi însă simfonia bizantină este un vis de mult apus. Statul nu se mai preocupă să organizeze societatea în jurul sărbătorilor religioase. Vacanţele şcolare sunt tot mai mult disociate de ciclul liturgic al sărbătorilor. «Atunci când decid datele vacanţelor, administraţiile analizează cererile din domeniul hotelier şi din turism, evaluează posibilităţile logistice ale mijloacelor de transport, ba uneori iau în calcul şi interesul copiilor. Însă dorinţa de a respecta sărbătorile religioase şi de a înlesni participarea la slujbe este ultima din grijile lor….pur şi simplu preocupările de acest gen au dispărut din câmpul de conştiinţă al guvernanţilor şi al celor guvernaţi.»).¹¹⁴ Puţinele zile libere decretate cu ocazia Paştelui sau Crăciunului trebuiesc văzute mai curând ca excepţie, iar nu regulă, şi oricum dispuse doar pentru că populaţia mai este încă legată de aceste sărbători.