Ritus Orientalium in administrandis Sacramentis, H. Denzinger, Würzburg, 1863 (2 vol.) (cuprinde tainele în riturile liturgice răsăritene), retip. la Graz – 1961
Eastern Liturgies, F.E. Brightman, Oxford, 1896 (retip. în 1965 şi 1967). Este cea mai bună ediţie critică de până acum a textelor liturghiilor din toate riturile răsăritene.
În Biserica Anglicană s-a ocupat de problema izvoarelor liturgice Joseph Bingham († 1723) iar în Germania J. Binterim care a scris o lucrare despre monumentele Bisericii creştine-catolice.
Una dintre lucrările valoroase şi încă utile este Dictionaire des antiquités chrétienne a abatelui Jean Martigny, Paris 1864 (retip. în 1877 şi 1889). De asemenea au mai alcătuit astfel de lucrări Johannes Quasten (Bonn – 1935-1937): Monumenta Eucharistica et liturgica vetustissima (o colecţie critică a textelor de interes liturgic din sec. I-V) şi Fernand Cabrol şi Henri Leclercq: Dictionaire d’Archeologie chretienne et de Liturgie, Paris începând cu 1903.
Primul tratat de liturgică în adevăratul sens al cuvântului apare la sfârşitul sec. XVIII: Principia Theologiae a monahului benedictin G. Köhler din Mainz. De atunci în Biserica Catolică au mai alcătuit manuale “complete şi sistematice” Fr. Xaver Schmid din Pasau († 1871); J.B. Lüft din Giessen († 1870); D.J. Fluck († 1864).
Cel mai cunoscut şi mai utilizat manual de liturgică în secolul trecut în Biserica Catolică de limbă italiană (dar nu numai) este Storia Liturgica (4 vol.) a profesorului Mario Righeti, Milano 1945 (retipărit în mai multe ediţii până azi).Între cei mai cunoscuţi liturgişti în Italia se numără Enrico Mazza, Cesare Giraudo, Domenico Sartore, Carlo Cibien, Achille Maria Triacca, etc.
În Biserica Catolică spaniolă, un excelent manual, nu atât istoric, cât de teologie liturgică, a fost scris de un colectiv de autori şi tipărit la Salamanca – 1985 (Trad. în italiană – Torino 1992 cu titlul: La celebrazione nella Chiesa (3 vol.).
Studii şi lucrări liturgice de interes major au fost alcătuite şi de: Anton Baumstark; Ives Kongar; Odo Casel; Aimé-Georges Martimort; Joseph Jungmann, Louis Bouyer; Cesare Girando, etc.
Studiind aproape exclusiv liturghiile orientale s-au remarcat în Biserica Romano-Catolică: Juan Mateos, Miguel Arranz şi Robert Taft, profesori la Institutul Pontifical de studii orientale din Roma.
Dostları ilə paylaş: |
