După subiectul sau persoanele care îl practică, el poate fi:
1.3. 1. individual, particular sau personal, atunci când e practicat de fiecare ins în parte, independent de comunitate. Aceasta ar corespunde îndemnului Mântuitorului: «Tu însă, când te rogi intră în cămara ta şi, închizând uşa, roagă-te Tatălui tău, care este în ascuns …» (Mt. 6,6). Deşi în mod formal cultul particulară nu este constrânsă de timp, spaţiu sau conţinu, totuşi Sfinţii Părinţi au dat nenumărate sfaturi privind eficienţa rugăciunii particulare.33
1.3. 2. public, social sau colectiv, atunci când e practicat de grupuri de persoane unite între ele datorită aceloraşi convingeri religioase, identitate de concepţii şi care îmbrăţişează aceleaşi forme de cult. Aceasta ar corespunde sfatului Mântuitorului: «Unde sunt doi sau trei adunaţi în numele Meu, acolo sunt şi Eu în mijlocul lor» (Mt. 18,20).
Acesta din urmă este cultul oficial al Bisericii, cultul divin public sau cultul bisericesc, de care se ocupă studiul Liturgicii.
