The Case Against the Synonymity of morphe and eikon, JSNT, 34 (1988), pp. 77 – 86.
89 Op.cit., p. 81.
90 Op.cit.,p. 85.
91Ibid., p. 265.
92 The Christology of the New Testament, London, SCM, 1963, p. 177.
93 P. O’Brien, op.cit., p. 265.
94 Ibid., p. 266.
95 James D.G. Dunn,Christology in the Making. A New Testament Inquiry into the Origins of the Doctrine of the Incarnation, SCM Press, London, 1980, pp. 114 – 119, în spec. p. 119.
96 Ibid., p. 120.
97 P. O’Brien, op.cit., p. 267.
98 Markus Bockmuehl, The Form of God (Phil., 2:6) Variations on a theme of Jewish Mysticism, în “The Journal of Theological Studies”, New series, April 1997, vol. 48, pt.1, Oxford, at the Clarendon Press, p. 10.
99 Rev. Marvin R. Vincent, D.D.,Critical and exegetical Commentary on the Epistles to the Phillippians and to Philemon, T.&T Clark, Edinburgh, 1955, p. 83.
100 N.T. Wright, Harpagmos and the meaning of Phillippians 2,5-11, în “The Journal of Theological Studies”, New Series, vol. 37, pt. 2, oct. 1986, Oxford, at the Clarendon Press, p. 335; este vorba de un studiu exhaustiv despre harpagmos, oferit de foarte cunoscutul şi apreciatul profesor biblist de la Oxford.
101 Gerald F. Hawthorne, Philippians, World Biblical Commentary, vol. 43, Word Books Publisher, Waco, Texas, 1983, p. 84.
102 Ibid.
103 Op.cit., p. 132.
104 Op.cit., p. 268.
105 Mysterium Paschale. The Mystery of Easter, T&T Clark, Edinburg, 1993, în spec. cap. The Kenosis and the New Image of God, pp. 23 – 41.
106 Studii de început: O. Bensow, Die Lehre von der Kenose, Leipzig, 1903; H. Schumacher, Christus in seiner Präexistenz und Kenose, 2 vol., Roma, 1914 şi 1921.
107 Studii mai noi: E. Kasemann, Kritische Analyse von Phil. 2,5-11, în “ZThK”, 47 (1950), pp. 313 – 360; A. Feuillet, L’Homme-Dieu consideré dans sa condition terrestre de serviteur et rédempteur, în “Vivre et Penser”, 2, Paris, 1942; J. Dupont,Jesus-Christ dans Son abaissement, în “RSR”, 37 (1950), pp. 500 – 514; L. Cerfaux,L’hymne au Christ-Serviteur de Dieu, în “Recueil Lucien Cerfaux”, Paris, 1954, pp. 425 – 437; O. Michel, Zur Exegese von Phil., 2,5-11, în “Theologie als Glaubenswagnis”, Festschrift für K. Heim, Hamburg, 1954, pp. 79 – 95; L. Krinetzki, Der Einfluss von Is., 52, 13-53, 12 par. auf Phil., 2,6-11, în “ThQ”, 139 (1959), pp. 157 – 193; 291 – 388.
108 H.U. von Balthasar, op.cit., p. 23.
109 “Oratio Catechetica”, 24, PG 45, 64CD.
110 Op.cit., p. 31.
111 Op.cit., p. 78.
112 Se propune traducerea: morphe, forma cu forma, pentru a înlătura echivocul.
113 v. Tomul aghioritic, cu privire la Schimbarea la faţă şi episodul din viaţa Sf. Serafim de Sarov, redat infra, pp. 208 – 212.
114 Op.cit., p. 85.
115 Dogmatica, II, op.cit., p. 196.
116P. S. Prof. Dr. Irineu Slătineanul, Iisus Hristos sau Logosul înomenit, Ed. România Creştină, Bucureşti, 1999, p. 86.
117 Ibid., p. 67.
118 Epistola 19, către Pyrrhus, P.G., 91, 592 D.
119 Pr. Prof. D. Stăniloae, op.cit., p. 72.
120 Omilii la Epistola către Filipeni a Sfântului Apostol Pavel, trad. de Arhim. Teodosie Atanasiu, Ed. Icos, Cluj-Napoca, 1998, pp. 128, 129.
121 Op.cit., p. 345.
122 Ibid., pp. 345, 346.
123 Kyrios fiind echivalentul grecesc al ebraicului Adonai, nume folosit exclusiv pentru Dumnezeu, apelativul sacrosanct Iahve – “nume mai presus de orice nume” putând fi pronunţat doar de Marele Arhiereu şi nu oricând.
124Ibid., p. 346.
125 M.R. Vincent, op.cit., pp. 86, 87.
126 v. Preot Dr. Stelian Tofană,Iisus Hristos Arhiereu veşnic după Epistola către Evrei, teză de doctorat, Ed. Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 1996.
127 M.R. Vincent, op.cit., p. 87.
128 Sfântul Atanasie cel Mare, Trei cuvinte împotriva arienilor, în PSB, 15, trad. din gr., introducere şi note de Pr. Prof. Dumitru Stăniloae, EIBMBOR, Bucureşti, 1987, p. 208.
129 Ibid., pp. 208 – 209.
130 Pr. Prof. Dumitru Stăniloae, Iisus Hristos lumina lumii…, op.cit., p. 201.
131 A.D.A. Moses,Matthew’s Transfiguration Story and Jewish Christian Controversy, în “Journal for the Study of the New Testament”, Supplement Series, 122 (1996), p. 120.
132F.F. Bruce, The Epistle of Paul to the Galatians, Exeter, Paternoster Press, 1982, p. 123; afirmă că acest apelativ era folosit pentru sfinţii Petru, Iacob şi Ioan, iar după martiriul celui de al doilea locul l-ar fi deţinut omonimul său, Sf. Iacob, ruda Domnului.
133 Ps.-Philo 12.1; Memar Marqah 4.8; 6.9; Asatir 9.22 ş.a.
134 Ginzberg, The Legend of the Jews, vol. I, pp. 8 – 9; G.C. Nicholson, Death as Departure: The Johannine Descent-Ascent Schema; SBLDS 63, Atlanta, Scholars Press, 1983, pp. 91 – 98; E. Haenchen, John I: A Commentary on the Gospel of John Chapters 1-6, Philadelphia, Fortress Press, 1930, p. 204, la A. Moses, op.cit., p. 122.
135 A. Moses, op.cit., pp. 121, 122.
136 Christopher Veniamin, The Transfiguration of Christ in Greek Patristic Literature from Irenaeus of Lyon to Gregory Palama, mss., teză de doctorat, Oxford, 1993, la care se va face referire în continuare. V. şi Joie de la Transfiguration, d’après les Pères d’Orient, textes présentés par Dom Michel COUNE, osb. Moine de Saint-André-les-Bruges, Spiritualité Orientale, no. 39, Abbayé de Bellefontaine, 1985.
137 Homiliae in Psalmos,44,2, P.G., 29, 392A.
138 Ibid., 44,5, 400BD, în C. Veniamin, op.cit., pp. 84, 85.
139Homilia in sanctam Christi generationem, P.G. 31,1473D: Ephaineto gar hosper phos di hylinon hymenon, dia tou anthropinou somatos e theia dynamis, diaugazousa tois echousi tous ophthalmos tes kardias kekatharmenous.
140 Homiliae in Psalmos29,5, P.G., 29, 317 BC: “kallos de alethinon, kai erasmiotaton, monon to ton voun kekathaarmeno theoreton, to peri ten theian kai makarian physin. Ou o enatenisas tais marmarygais kai tais charisi, metalambanei ti ap’autou.”
141 În cunoscuta Epistolă 234,1, Sf. Vasile cel Mare face distincţie clară între esenţa – ousia divină, cu totul neapropiată – aprositos omului, şi energiile – energeiai Sale, în care este prezent ca Cel Ce lucrează, coboară şi Se revelează omului; v. G. Martzelos,Ousia kai energeiai tou Theou kata ton Megan Basileion, Thessalonika, 1984.
142 PSB, 29, p. 118; în P.S. Prof. Dr. Irineu Slătineanul, op.cit., p. 112.
143 Oratio, 32.18, P.G. 36,193D.
144 Ibid.; în C. Veniamin, op.cit., p. 89.
145 De Filii,Oratio,3, SC 250, 29, 19; trad. rom.:Ale celui între Sfinţi Părintele nostru Grigorie de Nazianz, Cele cinci cuvântări teologice, trad. din gr., introducere şi note de Pr. dr. academician Dumitru Stăniloae, Ed. Anastasia, Bucureşti, 1993, p. 68.
146 Epistola 101, ad Cledonium, I, SC 208, 28.
147De divinis nominibus, 1.4, P.G. 3, 592 BC; în C. Veniamin, op.cit., p. 186.
148 Ibid.
149 Ambigua, 10, 1125D-1128A, trad. rom. cit., p. hior
150 I, 97, P.G. 90, 1121C-1124A.
151 Quaestiones et dubia, 190 (CCSG 10,131,6-12); în C. Veniamin, op.cit., p. 193.
152 Capita theologica et oeconomica,II, 13, P.G. 90, 1129C-1132A; FR, 2, p. 170.
153Capete gnostice, suta I, 97, FR 2, pp. 162, 163.
154 Magistrand Ion Bria,Cunoaşterea lui Dumnezeu după Sfântul Maxim Mărturisitorul, op.cit., p. 324.
155 C. Veniamin, op.cit., p. 196.
156 Ambigua 10, 1125D, trad. rom. cit..
157 Ibid., 1156AB: Theos o noetos tes dikaiosynes helios anatellon to no.
158 Ibid., 1128AB; trad. rom. cit., p. 125.
159 Nota explic. 129, la Ambigua, trad. rom. cit., p. 126.
160 Ambigua10, 1160BC; trad. rom. cit., p. 158.
161 Ibid., 1168AB; trad. rom. cit., p. 164.
162 v. p. 187.
163 Mineiul pe August, ed. a IV-a, EIBMBOR, Bucureşti, 1974, p. 66 sq.
164 Tomul aghioritic, în FilocaliaVII, EIBMBOR, Bucureşti, 1977, pp. 418 – 419.
165 Apud Vl. Lossky,După chipul…, op.cit., pp. 59 – 61.
166 Textul este citat şiînTeologia mistică a Bisericii de Răsărit, op.cit., pp. 256 – 258; şi de John Meyendorff, în Sfântul Grigorie Palama şi mistica ortodoxă, trad. rom. Angela Pagu, Ed. Enciclopedică, Bucureşti, 1995, pp. 131 – 133.
167Vl. Lossky, După chipul..., op.cit., p. 61.
168 Idem, Teologia mistică…, p. 258.
169 Op.cit., p. 131.
170 După chipul…, op.cit., p. 53.
171Tomul aghioritic, în Filocalia, VII, EIBMBOR, Bucureşti, 1977, pp. 418 – 419.
172 Mai complet ar fi Înomenirea în loc de Întrupare, deoarece Fiul lui Dumnezeu a luat din Fecioara Maria atât trup cât și suflet omenesc, întreaga fire umană
173 Subiectul v-a fi tratat pe larg în partea a 2-a
174 Poate nu doar în sens larg ci și pentru că își trăiau mult mai conștiincios și responsabil botezul
175 Persecuție pornită în sec. al VIII de către împăratul bizantin Leon al V-lea Armeanul, persecuție care a luat numele de iconoclasm (distrugere de icoane)
176 Pentru cei care doresc să aprofundeze acest subiect recomandăm cu încredere cartea diac. Ioan I. Ica jr,, „Maica Domnului in teologia secolului XX si in spiritualitatea isihasta a secolului XIV: Grigorie Palama, Nicolae Cabasila, Teofan al Niceei”, ed. Deisis, Sibiu, 2008
177 Corect ar fi ca și noi să folosim în limbajul liturgic în loc de „Cuvine-se cu adevărat”, „Vrednic este cu adevărat” – aceasta fiind traducerea corectă din limba greacă.
178 ”Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuiește-ne pe noi” și nu „miluiește-ne” este răspunsul corect la fiecare ectenie în care este invocată Maica Domnului
179 Formulare des întâlnită în Acatistele închinate Maicii Domnului
180 Icoana Fecioarei care ține pruncul Iisus nu este o icoană a Fecioarei, ci cea a Întrupării sau icoana Bisericii: comuniunea dumnezeiescului cu omenescul
181 Pentru ortodocși această dogmă nu o înalță pe Maica Domnului ci dimpotrivă o micșorează, transformându-o într-un „instrument al harului” predestinat, micșorează omenitatea și-i răpește măreția de a fi cea care, în mod liber, în lucrarea smereniei și a curăției sale, zice din partea tuturor „Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău (Lc. 1, 38)
182 Ortodoxia, trad. din lb. franceză de dr. Irineu Ioan Popa, EIBMBOR, 1996, p.135.
183 G.Kittel, op.cit., p.753
184 Pr. Asist. Dr. Vasile Mihoc,Epistola Sfântului Apostol Pavel către Galateni, teză de doctorat, EIBMBOR, Bucureşti, 1983, p.170,169
185 Ibid., p.170
186 Pr.Prof.D.Stăniloae, “Autoritatea Bisericii”, în: Studii Teologice, nr.3-4, 1964, p.186. Într-o întâlnire personală avută la Oxford (mai 1998) cu teologul protestant Rev.Dr.John B.Webster, profesor la Colegiul Christ Church din Oxford, am avut ocazia - după ce i-am expus succint conţinutul lucrării de faţă, şi mai ales învăţătura despre “forma Bisericii” la Părintele Stăniloae - să constat atitudinea sa rezervată, care provenea tocmai din teama mărturisită de a nu se confunda Hristos cu Biserica, de aceea mi-a recomandat să citesc imediat două din studiile domniei sale: “Christology, Imitability and Ethics”, Scotisch Journal of Theology, vol.39, p.309-326; şi: “The Imitation of Christ, The Tyndale Biblical Theology Lecture, 1985”, în :Tyndale Bulletin 37,1986, p.96-119; de asemenea: Gene Outka “Following at a distance: ethics and the identity of Jesus”, în vol: Scriptural authority and Narrative Interpretation, edited by Garrett Green, Fortress Press Philadelphia, 1987, p.145-160, din care transpare distanţa absolută dintre Hristos şi credincios, sugerată de celebra expresie “imitatio Christi” versus “viaţa în Hristos” şi de cuvintele din titlul ultimului studiului cit.: “following at a distance”- (urmând la distanţă).
187I. Karmiris,“Soma Hristou, o estin e Ekklesia”, în Ekklesia, nr.15-16,1-15aug. 1962, p.367, la Pr. Prof. D.Stăniloae, “Autoritatea Bisericii”, op.cit., p.184
188 Sfântul Chiril al Alexandriei, Al doilea cuvânt către împărătese, Mansi, Amplissima Collectio Concil, t.IV, col 804, la Pr.Prof.D.Stăniloae, op.cit.p.184-185
189Sfântul Grigorie de Nyssa, Tâlcuire la Cântatrea Cântărilor, PSB,29, p.229
190 Pr.Prof.D.Stăniloae, TDO, vol.II, p.225
191 P.O’Brien, The Epistle to the Philippians. A Commentary on the Greek text, Grand Rapids Michigan, 1991 p.409,410
192 Rev.M.R.Vincent, op.cit., p.120
193 G.Bray, “The Significance of God’s Image in Man”, în Tyndale Bulletin, 42. 2 (1991), p.221
194 Rev.M.R.Vincent, op, cit., p.121
195 Alain Riou, Le monde et l’Eglise selon Maxime le Confesseur, Ed. Beauchesne, Paris, 1973, p.135-136
196 P.G.91,664C, trad.rom. de Protopop-stavrofor Dr.Dumitru Stăniloae, în Revista Teologică, nr.3-4, 1944, p.170; Mystagogia tou Agiou Maximou tou Omologetou, Eisagoge- scholia protopresbyteros Demetrios Staniloae, Ekdoseis apostolikes diakonias tes Ekklesias tes Ellados, Athenai,1973 - este textul paralel grec şi neogrec al Mistagogiei, editat, cu introducerea şi notele Părintelui Stăniloae, de Panayotis Nellas, Atena, 1973; deoarece notele Părintelui Stăniloae la Mistagogia nu sunt încă publicate integral în limba română se vor reda câteva fragmente.
197 Ibid.136
198 664D; t.r.cit., p.170; text paral. cit., p.107
199 A.Riou, op.cit., p.140
200 Mystagogia, text paral.cit.p.110-114; t.r.cit.,p.171-172
210 Sf.Nicolae Cabasila, Despre viaţa în Hristos, PG 150, Lib.II, 525A,537D, la P. Nellas, op. cit., p.87
211Ibid., Lib.IV, 600B, la P.Nellas, op.cit., p.85
212 P.Nellas, op.cit., p.87
213 A se v. art. n.: “Paternitatea lui Dumnezeu şi darul filiaţiei adoptive baptismale - πνευ̃μα υίοθεσία, spiritum adoptionis filiorum (Romani 8,15)”, în : Pr.Prof.Dr.Ştefan Buchiu, Pr.Asist. Dr.Sorin Şelaru (coord.), Dumnezeu –Tatăl şi viaţa Preasfintei Treimi, Editura Trinitas, Bucureşti, 2010, p.267-306; şi “Уίοθεσία baptismală, premisa îndumnezeirii omului- o introducere”, pe http://www.scribd.com/doc/24310940/Dogmatica-1-Mosoiu-an-4-pastorala-sem-I-2010
230 Idem, “Sfântul Duh şi sobornicitatea Bisericii”, în Ortodoxia, nr.1,1967,p.43
231Sfântul Chiril al Alexandriei, De Trinitate, op.cit., t.r.cit., p.284; a se v. art. n.: “Părtaşi ai dumnezeiestii firi - theias koinonoi physeos, divinae naturae consortes (II Pt. 1, 4) - o introducere”, Revista Teologica, nr.4/2006 şi pe http://www.revistateologica.ro/pdf/8%20mosoiu.pdf
232 Idem, De S.S.Trinitate, Dialogus VII, P.G. LXXV, col.1089, trad. de Pr.Prof.D.Stăniloae, în PSB 40, op.cit., p.283
233 Pr.Prof.D.Stăniloae, “Criteriile prezenţei Duhului Sfânt”, în Studii Teologice , nr.3-4, 1967, p.109-110
234Sfântul Chiril al Alexandriei De Trinitate, op.cit., 1097D, la Pr.Prof.D.Stăniloae, “Criteriile prezenţei…”, op.cit., p.110
235Idem, Thesaurus…, PG LXXV, 569D, la Pr.Prof.D.Stăniloae,op.cit., p.110
236 Pr.Prof.D.Stăniloae, “Relaţiile treimice şi viaţa Bisericii”, în Ortodoxia, nr. 4 (1964), p.525
237 Ibid., p.508
238 P.Nellas, op.cit.,p.85
239 Pr.Prof.D.Stăniloae, TDO, vol. II, p.196
240 V.: Nikos Nissiotis, “The Charismatic Church and the Theology of Laity”, în The Ecumenical Movement, An Anthology of key Texts and Voices, WCC Publications, Geneva, 1997, p.438-441
241 Pr.Prof.D.Stăniloae, op.cit., p.85
242Este semnificativ faptul că de la începutul perioadei Reformei s-a manifestat nemulţumirea faţă de folosirea termenului latin sacramentum (împrumutat din limbajul militar şi înseamnă jurământ) şi s-a arătat că este o traducere incorectă a cuvântului nou-testamentar mysterion- deoarece se pune accentul pe obligativitatea primirii sacramentelor în vederea mântuirii, în loc să se sublinieze privilegiul de a primi harul lui Dumnezeu prin aceste lucrări minunate de sfinţire a vieţii omului. Zwingli se plângea deja spunând: „cuvântul sacramentum nu exprimă în mod corect înţelesul lui mysterion”(U.Zwingli, Komentar uber die wahre und falsche Religion ( n.1), 23 sq.) şi dorea ca germanii să nu fi acceptat vreodată cuvântul „sacrament” în vocabularul lor – o nemulţumire pe care a preluat-o şi Friedrich Schleiermacher în Dogmatica sa. (F. Schleiermacher, Der christliche Glaube. Nach den Grundsatzen der evangelischen Kirche im Zusammenhange dargestellt, ed. II-a revizuită, 1831, ed. M.Redeker, vol.II, 1960, 364 ( trad. engl. The Christian Faith, Edinburgh, 1948). În anul 1520 Luther arăta că terminologia biblică nu justifică folosirea termenului „sacrament” pentru lucrări bisericeşti. (M.Luther, De captivitate Babylonicae ecclesiae praeludium, 1520, WA 6, 501, 37sq.) Philip Melanchthon în lucrarea sa intitulată: Loci Communes (1521) dorea să numească „semne sau semne sacramentale ... ceea ce alţii numeau sacramente”( P.Melanchton, Loci communes, 1521, ed. bilingvă latină-germană, tradusă cu note explicative de H.G. Pohlmann, Gutersloh 1993, 328 sq.), întrucât, conform terminologiei biblice, doar Iisus Hristos ar putea fi numit Sacrament. Pot fi găsite multe alte exemple în teologia protestantă care să ateste nemulţumirea faţă de termenul sacramentum. Este foarte important de amintit faptul că acum 175 de ani F. Schleiermacher îşi exprima speranţa că problemele cauzate de termenul latin sacramentum pot fi îndepărtate „ prin apropierea de Biserica Răsăriteană, pentru care această denumire a rămas străină, şi care în schimb a folosit expresia mistere (taine)”(s.n.) (F. Schleiermacher, op.cit.,p.364)
243 Sf. Nicolae Cabasila, Viaţa în Hristos, PG 150, 600B, la P.Nellas, op.cit., p.218
244 Sfîntul Chiril al Alexandriei, Închinarea şi slujirea în Duh şi Adevăr, PG 68, Lib.VIII, 545 D-548A, t.r. Pr. Prof.D.Stăniloae, PSB38, p.260
250 Sf.Nicolae Cabasila, Despre viaţa în Hristos, PG 150, Lib.II, 525A,537D, la P. Nellas, op. cit., p.87
251Ibid., Lib.IV, 600B, la P.Nellas, op.cit., p.85
252 P.Nellas, op.cit., p.87
253 A se v. art. n.: “Paternitatea lui Dumnezeu şi darul filiaţiei adoptive baptismale - πνευ̃μα υίοθεσία, spiritum adoptionis filiorum (Romani 8,15)”, în : Pr.Prof.Dr.Ştefan Buchiu, Pr.Asist. Dr.Sorin Şelaru (coord.), Dumnezeu –Tatăl şi viaţa Preasfintei Treimi, Editura Trinitas, Bucureşti, 2010, p.267-306; şi “Уίοθεσία baptismală, premisa îndumnezeirii omului- o introducere”, pe http://www.scribd.com/doc/24310940/Dogmatica-1-Mosoiu-an-4-pastorala-sem-I-2010
254 TDO, vol.III, p.51
255 Ibid.,p.52
256Prima rugăciune de iertare de la slujba de înmormântare a mirenilor, Agiasmatar, Bucureşti, 1992, p.215, pentru originalul grecesc v.: ΜІΚΡΟΝ ΕΎΧΟΛΟΓΙΟΝ ̉́Η ΑΓΙΑΣΜΑΤΑΡΙΟΝ, ΕΚΔΟΣΙΣ ΑΠΟΣΤΟΛΙΚΗΣ ΤΕΣ ΕΚΚΛΕΣΙΑΣ ΤΕΣ ΕΛΛΑΔΟΣ, ΕΝ ΑΘΗΝΑΙΣ, 1962, p.213
257 Cuvântarea a 45-a la Sfintele Paşti, PG, 36, 632-636A; t.r. Arhid.prof.dr.Ioan I.Ică jr. în : Pannayotis Nellas, Omul animal îndumnezeit, op.cit., p.151
258 Cele patru sute de capete despre dragoste, F.R.2, p.82. În nota explicativă la acest text, părintele Stăniloae scrie: „Făpturile au chiar în ele o virtualitate contrară. Existenţa lor e ameninţată de neant, bunătatea lor de răutate. Sâmburele lor, luate în ele însele, este <> ( Nichtigkeit, cum îi spune Heidegger). În Dumnezeu însă nu e nici o virtualitate contrară. Existenţa Lui nu e ameninţată de nonexistenţă, nici bunătatea de răutate. Căci atunci cine l-ar ajuta să rămână în existenţă, cum ajută El făpturile, sau ce-ar fi dacă ar înceta să fie bun?”
259 A se v.: Eros şi Magie în Renaştere 1484, Ed. Nemira, 1994
260 E. Kubler-Ross, On Death and Dying, Tavistock-Routledge London 1992 pg 14-15
261 I.Illich, Medical Nemesis: the Expropiation of Health, Marion Bouiard London 1975, pp. 149-150