Ideea fundamentala a victoriei

ALERGAREA PENTRU CUNUNĂ

Nu stiti ca cei ce alearga in locul de alergare toti alearga, dar numai unul capata premiul ?(1 Corinteni 9:24)

In Epistola catre evrei este subliniat scopul unic care ar trebui sa carac-terizeze alergarea crestina pentru viata vesnica: ,,Sa dam la o parte orice piedica si pacatul care ne infasoara asa de lesne si sa alergam cu staruinta in alergarea care ne sta inainte. Sa ne uitam tinta la Capetenia si Desa-varsirea credintei noastre, adica la Isus" (Evrei 12:1,2). Invidia, rautatea, gandul rau, vorbirea de rau, lacomia – acestea sunt piedici pe care crestinul trebuie sa le dea la o parte daca vrea sa alerge cu succes in alergarea pen-tru nemurire. Orice obicei sau practica ce duce la pacat si aduce dezonoare asupra lui Hristos trebuie data la o parte, oricare ar fi sacrificiul ce s-ar cere. Binecuvantarea Cerului nu poate insoti pe nimeni in incalcarea principiilor vesnice ale dreptatii. Un singur pacat nutrit este suficient pentru a duce la degradarea caracterului si a-i duce in ratacire pe altii. […]

Concurentii la jocurile din vechime nu erau siguri de victorie nici chiar dupa ce se supuneau abnegatiei si disciplinei stricte. ,,Nu stiti", intreba Pavel, ,,ca cei ce alearga in locul de alergare toti alearga, dar numai unul capa-ta premiul?" Oricat de intense si de serioase erau stradaniile alergatorilor, premiul nu putea fi acordat decat unuia singur. Numai o singura mana pu-tea apuca ravnita cununa. Unii poate ca au depus eforturile cele mai mari pentru a castiga premiul, insa atunci cand intindeau mana ca sa-l ia, altul apuca ravnita comoara cu doar o clipa inaintea lor.

Dar in lupta crestina lucrurile nu stau asa. Niciunul dintre cei care se supun conditiilor nu va fi dezamagit la sfarsitul alergarii. Niciunul care este plin de ravna si staruinta nu va fi lipsit de succes. Alergarea nu este pentru cel sprinten si nici lupta, pentru cel tare. Sfantul cel mai slab, in egala masu-ra ca sfantul cel mai tare, poate purta cununa slavei nemuritoare. Toti aceia care prin puterea harului divin isi aduc viata in conformitate cu vointa lui Hristos pot fi biruitori. Practicarea, in detaliile vietii, a principiilor aratate in Cuvantul lui Dumnezeu este deseori privita ca fiind neimportanta – o problema prea neinsemnata pentru a i se da atentie. Dar, daca ne gandim la ce s-a pus in joc, nimic care poate ajuta sau impiedica nu este prea mic. Fiecare fapta isi arunca greutatea ei in balanta si hotaraste biruinta sau infrangerea vietii. Iar rasplata data acelora care castiga va fi in raport cu energia si ravna cu care s-au luptat. – Faptele apostolilor, pp. 312-314

PACE DURABILĂ

Va las pacea, va dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o da lumea.(Ioan 14:27)

Cand II primim pe Hristos ca oaspete permanent in suflet, pacea lui Dum-nezeu, care intrece orice pricepere, va pazi inima si mintea noastra prin Hristos Isus. Viata Mantuitorului pe pamant, desi traita in miezul conflic-tului, a fost plina de pace. In ciuda faptului ca vrajmasii furiosi II urmareau fara incetare, El a spus: ,,Cel ce M-a trimis este cu Mine; Tatal nu M-a lasat singur, pentru ca totdeauna fac ce-I este placut" (Ioan 8:29). Nicio furtuna a furiei umane sau satanice nu ar fi putut tulbura calmul comuniunii Sale desavarsite cu Dumnezeu. El ne spune: ,,Va las pacea, va dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o da lumea" (Ioan 14:27). ,,Luati jugul Meu asupra voastra si invatati de la Mine, caci Eu sunt bland si smerit cu inima; si veti gasi odihna" (Matei 11:29). Purtati impreuna cu Mine jugul slujirii pentru slava lui Dumnezeu si pentru salvarea omenirii si veti vedea ca jugul este usor si ca povara nu este grea.

Ceea ce ne distruge pacea este iubirea de sine. Atata timp cat eul este viu, suntem intr-o permanenta stare de alerta ca sa-l pazim de orice pericol de moarte si de orice insulta; dar, cand eul este mort si viata noastra este ascunsa cu Hristos in Dumnezeu, nu vom pune la inima neglijarile sau des-considerarile. Vom fi surzi la reprosuri si orbi la dispret si insulte. […] Fericirea izvorata din motivatii pamantesti este tot atat de schimbatoare ca diversele circumstante ce o genereaza, dar pacea lui Hristos este constan-ta si durabila. Ea nu depinde de circumstantele vietii, de cantitatea bunuri-lor pamantesti sau de numarul prietenilor. Hristos este izvorul de apa vie, iar fericirea pe care o daruieste El nu ne va dezamagi niciodata.

Blandetea lui Hristos manifestata in camin ii va face fericiti pe cei din casa. Ea nu provoaca certuri, nu raspunde furios, ci linisteste spiritul iritat si raspandeste in jur o amabilitate resimtita de toti cei ce se afla in sfera ei plina de farmec. Oriunde este cultivata, ea face ca familiile de pe pamant sa devina o parte a marii familii din cer.

Ar fi cu mult mai bine sa rabdam acuzatiile false, decat sa induram tor-tura razbunarii pe dusmani. Spiritul de ura si razbunare isi are originea in Satana si ii aduce numai rau celui care il nutreste. Adevaratul secret al binecuvantarii este smerenia inimii, acea blandete care constituie rodul ramanerii in Hristos. – Cugetari de pe Muntele Fericirilor, pp. 15-17

DĂ MAI DEPARTE DIN CE PRIMEŞTI

Dumnezeu… ne mangaie in toate necazurile noastre, pentru ca, prin mangaierea cu care noi insine suntem mangaiati de Dumnezeu, sa putem mangaia pe cei ce se afla in vreun necaz.(2 Corinteni 1:3,4)

Dumnezeu este intotdeauna gata sa le arate mila si adevarul Sau paca-tosilor pocaiti. El este gata sa reverse asupra lor iertarea si dragostea si cere ca aceia care au fost binecuvantati prin compasiunea Sa sa manifeste aceeasi mila si dragoste fata de altii; caci aceasta inseamna sa facem faptele lui Hristos, aceasta inseamna sa pazim poruncile lui Dumnezeu. Aceia care arata recunostinta adevarata il slavesc pe Dumnezeu, iubindu-L pe El in mod suprem si pe aproapele lor ca pe ei insisi. […] Hristos locuieste in sufle-tul credinciosului, un izvor de apa care va tasni in viata vesnica.

Cand ne vom considera proprietatea rascumparata a lui Hristos, ne vom da seama mai clar de nevoia noastra dupa prezenta Sa constanta ca sa-L putem reprezenta prin manifestarea simpatiei si iubirii fata de toti cei ve-niti in sfera noastra de influenta. Viata noastra este insarcinata cu raspun-deri solemne si, numai cand suntem total dedicati lui Dumnezeu, numai cand El ne curateste…, il putem reprezenta in mod corect inaintea altora. Responsabilitatea noastra cuprinde gandurile, cuvintele si faptele noastre, precum si activitatile noastre mai ample printre semenii nostri.

Pentru a implini legea, trebuie sa indeplinim regula de aur si sa le facem altora ce vrem sa ne faca ei noua. Influenta noastra trebuie sa fie sfintita de Duhul Sfant al lui Dumnezeu, daca vrem sa fie o binecuvantare pentru omenire. Sa nu ne nelinistim cu privire la ce vom face peste cateva sapta-mani, luni sau ani, pentru ca viitorul nu ne apartine. O singura zi este a noastra si in aceasta zi trebuie sa traim pentru Dumnezeu, sa ne infrumu-setam caracterul prin credinta in neprihanirea lui Hristos. In aceasta sin-gura zi, trebuie sa asezam in mainile lui Hristos, prin slujire solemna, toate intentiile si planurile noastre ca sa fie ghidate de El. In aceasta singura zi, trebuie sa le facem altora exact ceea ce dorim ca ei sa ne faca noua. Trebuie sa fim gata sa rostim cuvinte dintr-o inima plina de simpatie si iubire. – Signs of the Times, 11 iulie 1892

VICTORIA PRIN MERITELE LUI HRISTOS

Si, dupa cum toti mor in Adam, tot asa, toti vor invia in Hristos.(1 Corinteni 15:22)

Cu un pret urias am fost adusi pe un teren avantajos, unde putem fi elibe-rati din robia pacatului, cauzata de caderea lui Adam… Nu vom putea intelege vreodata valoarea sufletului uman pana cand nu vom constientiza marele sacrificiu facut pentru rascumpararea sufletului pe Calvar. Pacatul lui Adam din Eden a cufundat neamul omenesc intr-o disperata nefericire. Insa in strategia de mantuire a fost prevazuta o cale de scapare pentru toti, cu conditia conformarii fata de cerinte. Avem de dus o lupta, dar putem iesi biruitori prin meritele sangelui lui Hristos.

Dumnezeu a vazut ca ne era imposibil sa luptam si sa obtinem victoria prin fortele noastre. Neamul omenesc a devenit din ce in ce mai slab cu fiecare generatie care s-a succedat dupa cadere si, fara ajutorul lui Hristos, nu ne putem impotrivi raului necumpatarii. Cat de recunoscatori ar trebui sa fim ca avem un Mantuitor, ca El a consimtit sa se lepede de hainele Sale imparatesti, sa-Si paraseasca tronul imparatesc, sa-Si imbrace natura di-vina in natura umana si sa devina Om al durerii si obisnuit cu suferinta!…

Dupa botezul Sau, El a fost dus de Duhul in pustie si a fost ispitit de Diavolul. Hristos a inceput lucrarea de rascumparare exact din punctul in care s-a declansat dezastrul, iar prosperitatea viitoare a lumii a depins de aceasta lupta dusa de Printul vietii in pustie. Slava lui Dumnezeu ca a iesit victorios acolo unde Adam a cazut, rascumparandu-i greseala rusinoasa! Satana a parasit campul de lupta ca inamic invins. Victoria aceasta este o asigurare pentru noi ca, prin ajutor divin, putem iesi victoriosi in dreptul nostru, pentru noi insine, in conflictul cu vrajmasul…

Satana considera ca toata puterea acestei planete cazute se afla in po-sesia lui, dar atunci cand a venit Hristos sa-Si masoare forta cu printul intunericului, a gasit pe Cineva capabil sa Se impotriveasca ispitelor lui. Cuvintele lui Hristos sunt acestea: ,,Vine stapanitorul lumii acesteia. El n-are nimic in Mine." […] Tot cerul urmarea sa vada rezultatul controversei dintre Hristos si Satana… Acum se pune intrebarea: Vom profita noi de si-tuatia aceasta ca sa fim mai mult decat biruitori prin Acela care ne-a iubit? -- Christ Triumphant, p. 215

VICTORIE ÎN ÎNCERCĂRI

Preaiubitilor, nu va mirati de incercarea de foc din mijlocul vostru, care a venit peste voi ca sa va incerce, ca de ceva ciudat, care a dat peste voi.(1 Petru 4:12)

In aceasta vreme de incercare, avem nevoie sa ne incurajam si sa ne mangaiem unii pe altii. Ispitele lui Satana sunt mai mari acum decat au fost vreodata, caci el stie ca are putina vreme si ca foarte curand fiecare caz va fi hotarat fie pentru viata, fie pentru moarte. Nu ne permitem acum sa ne lasam coplesiti de descurajare si incercare; trebuie sa suportam toate necazu-rile si sa ne incredem cu totul in Atotputernicul Dumnezeu al lui Iacov. Dom-nul mi-a aratat ca harul Sau ne este suficient in toate incercarile noastre. Si, chiar daca sunt mai mari decat au fost vreodata, daca ne incredem cu totul in Dumnezeu, putem birui orice ispita si putem iesi victoriosi prin harul Sau.

Daca depasim incercarile si obtinem victoria asupra ispitelor lui Satana, atunci suportam incercarea credintei noastre, care este mai scumpa decat aurul, si suntem mai puternici si mai bine pregatiti s-o intampinam pe ur-matoarea. Daca insa ne lasam coplesiti si cedam ispitelor lui Satana, vom ajunge tot mai slabi si nu vom mai obtine nicio rasplata pentru incercarea aceea si nu vom fi atat de bine pregatiti pentru urmatoarea. Vom ajunge astfel din ce in ce mai slabi, pana cand vom fi dusi in robie de Satana, ajun-gand la dispozitia lui.

Trebuie sa purtam intreaga armura a lui Dumnezeu si sa fim gata in orice moment pentru o confruntare cu puterile intunericului. Cand navalesc ispitele si incercarile, sa mergem la Dumnezeu si sa agonizam impreuna cu El in rugaciune. El nu ne va lasa sa plecam cu sufletul pustiu, ci ne va da har si tarie pentru a birui si pentru a zdrobi puterea vrajmasului. O, daca ar putea vedea toti aceste lucruri in adevarata lor lumina si daca ar suferi greutatile ca niste buni soldati ai lui Isus! Atunci Israel ar inainta, tare in Dumnezeu si in puterea tariei Lui.

Dumnezeu mi-a aratat ca le-a dat celor din poporul Sau sa bea o cupa amara pentru a-i curata si a-i lamuri. Este o inghititura amara, iar ei o pot face inca si mai amara prin cartire, plangeri si nemultumiri. Dar cei care o primesc in felul acesta trebuie sa mai soarba o data, caci prima nu a avut efectul dorit asupra inimii. Si daca nici a doua nu isi face lucrarea, atunci ei trebuie sa mai soarba o data si inca o data, pana cand se va vedea efectul dorit, altfel vor fi lasati necurati, cu o inima intinata. Am vazut ca aceasta cupa amara poate fi indulcita prin rabdare, rezistenta si rugaciune si ca va avea efectul dorit asupra inimii celor care o primesc in acest mod, iar Dum-nezeu va fi onorat si slavit. -- Experiente si viziuni, pp. 46--47

CUNUNI ŞI ROBE

Cel ce va birui va fi imbracat astfel in haine albe.(Apocalipsa 3:5)

Fiecare dintre noi sa stie ca exista o putere care lucreaza impreuna cu eforturile noastre de a birui. De ce nu primesc barbatii si femeile acest ajutor pus la dispozitie pentru a deveni elevati si innobilati? De ce se injo-sesc ei prin ingaduirea apetitului pervertit? De ce nu se ridica ei in puterea lui Hristos, devenind biruitori in Numele Lui? Isus va auzi chiar si cea mai slaba rugaciune pe care o putem inalta. Lui ii este mila de slabiciunea orica-rui suflet. La Cel care are puterea de a mantui exista ajutor pentru oricine. Vi-L recomand pe Isus Hristos, Mantuitorul pacatosului, singurul care poa-te sa va dea puterea de a invinge in orice punct.

Cerul, merita tot efortul. Nu trebuie sa riscam nimic in aceasta privinta. Nu trebuie sa ne hazardam aici. Trebuie sa stim ca pasii ne sunt randuiti de Domnul. Sa ne ajute Dumnezeu in marea lucrare a biruintei! El are coroane pentru cei care inving. El are haine albe pentru cei drepti. El are o lume vesnica de slava pentru cei care cauta slava, onoarea si nemurirea. Toti cei care vor intra in cetatea lui Dumnezeu vor intra ca biruitori. Nu vor intra ca raufacatori condamnati, ci ca fii si fiice ale lui Dumnezeu. Iar cuvantul de bun venit pentru toti cei care vor intra acolo este acesta: ,,Veniti binecu-vantatii Tatalui Meu de mosteniti imparatia care v-a fost pregatita de la intemeierea lumii" (Matei 25:34).

Cu bucurie as vrea sa spun cuvinte care sa ajute aceste suflete plapande sa se prinda, prin credinta, mai strans de puternicul Ajutor, pentru a-si putea dezvolta un caracter la care Dumnezeu sa Se uite cu placere. Fara indoiala ca Cerul ii invita si le prezinta cele mai alese binecuvantari, iar ei se bucura de toate posibilitatile de a-si dezvolta un caracter perfect, dar totul va fi in van daca nu sunt dispusi sa se ajute singuri. Ei trebuie sa-si foloseasca puterile date de Dumnezeu, altfel se vor cufunda din ce in ce mai mult si nu vor fi buni nici acum, nici in vesnicie.

Toti aceia care au ajuns slabi si chiar degradati din cauza ingaduintei pacatoase pot deveni copii ai lui Dumnezeu. Sta in puterea lor sa le faca permanent bine altora si sa-i ajute sa invinga ispita; facand astfel, ei vor culege beneficii personale. Ei pot fi lumini stralucitoare in lume si pot auzi la final binecuvantarea de pe buzele imparatului slavei: ,,Bine, rob bun si credincios!" – Christian Temperance and Bible Hygiene, pp. 148-149

PRIVEŞTE ÎN SUS, NU ÎN JOS!

Intariti-va dar mainile obosite si genunchii slabanogiti.(Evrei 12:12)

Biserica, inzestrata cu neprihanirea lui Hristos, este depozitara bogatiilor milei, harului si dragostei Sale, care trebuie asezate complet la vedere. Hristos priveste la poporul Sau, in curatia si desavarsirea lui, ca la rasplata umilintei Sale si ca la adaosul la slava Sa – Hristos, marele Centru, de la care se revarsa toata slava. – Viata lui Iisus, p. 680

Tot cerul este interesat de lucrarea desfasurata in aceasta lume, care trebuie sa-i pregateasca pe barbati si pe femei pentru viata nemuritoare viitoare. Planul lui Dumnezeu este ca oamenii sa aiba inalta onoare de a fi conlucratori cu Isus Hristos la salvarea de suflete… Ei ar trebui sa conside-re ca lucrarea lui Dumnezeu este sacra si sfanta si ar trebui sa-I aduca in fiecare zi daruri de bucurie si recunostinta in schimbul puterii harului Sau, prin care sunt facuti in stare sa progreseze in viata spirituala…

Nimeni n-are de ce sa cedeze inaintea ispitelor lui Satana, sa-si incalce in felul acesta constiinta si sa-L intristeze pe Duhul Sfant. In Cuvantul lui Dumnezeu a fost oferit tot ce este necesar pentru ca toti sa se bucure de ajutorul divin in incercarile lor de a birui.

In viata religioasa a tuturor celor care vor fi in final biruitori, vor exista episoade de dilema si incercari teribile, dar cunoasterea Scripturilor ii va ajuta sa-si aminteasca fagaduintele incurajatoare ale lui Dumnezeu, care le vor mangaia inimile si le vor intari credinta in taria Celui Puternic. Ei citesc: "Pentru ca incercarea credintei voastre, cu mult mai scumpa de-cat aurul care piere si care totusi este incercat prin foc, sa aiba ca urmare lauda, slava si cinstea la aratarea lui Isus Hristos" (1 Petru 1:7). Incercarea credintei este mai pretioasa decat aurul. Toti ar trebui sa invete ca aceasta este o parte a disciplinei in scoala lui Hristos…

Aduna-ti toate puterile ca sa privesti in sus, nu in jos la dificultatile tale; atunci nu vei cadea niciodata pe cale. Il vei vedea curand pe Isus in spatele norului, intinzand bratul ca sa te ajute; si tot ce trebuie sa faci este sa-I dai mana cu o credinta simpla si sa-L lasi sa te conduca… Un nume mare in lume este ca literele scrise pe nisip, dar caracterul nepatat va ramane ves-nic. Dumnezeu iti da inteligenta si o minte cu judecata ca sa poti intelege fagaduintele Sale, iar Isus este gata sa te ajute sa-ti formezi un caracter puternic si armonios. – Marturii, voi. 5, pp. 573-574, 578-579

VORBEŞTE DESPRE BINECUVÂNTĂRILE LUI DUMNEZEU

Dupa ce te vei intoarce la Dumnezeu, sa intaresti pe fratii tai. (Luca 22:32)

Credinta familiarizeaza sufletul cu existenta si prezenta lui Dumnezeu si, daca traim doar pentru slava Lui, vom discerne din ce in ce mai bine frumusetea caracterului Sau, desavarsirea harului Sau. Sufletele noastre devin tari in putere spirituala, pentru ca respiram din atmosfera cerului… Ne ridicam deasupra lumii, privind la Acela care este Cel Dintai intre zeci de mii si Cel plin de farmec. – Solii alese, cartea 1, p. 334

Toti cei care II iubesc pe Dumnezeu sa dea marturie despre valoarea harului si adevarului Sau. Cei care primesc lumina adevarului trebuie sa ia lectie dupa lectie din care sa invete sa nu pastreze tacerea, ci sa vorbeas-ca adesea unul cu altul. Ei trebuie sa aiba in atentie intalnirea din Sabat, cand aceia care II iubesc pe Dumnezeu si se tem de El si care se gandesc la Numele Lui au oportunitatea de a-si exprima gandurile in discutiile unul cu celalalt. […]

Maiestatea cerului isi identifica interesele cu interesele credinciosilor, oricat ar fi de modeste circumstantele lor. Iar cand au privilegiul de a fi impreuna, este potrivit sa vorbeasca adesea unul cu altul, dand glas re-cunostintei si dragostei in urma meditatiei la Numele Domnului. Astfel Dumnezeu va fi proslavit, iar intalnirea de marturie va fi considerata cea mai pretioasa din toate intalnirile, deoarece cuvintele rostite sunt notate in cartea de aducere-aminte…

Nu-i dati vrajmasului satisfactie zabovind asupra aspectului negativ al experientei voastre; puneti-va pe deplin increderea in Isus pentru ajutorul de a rezista ispitei. Daca ne-am gandi si am vorbi mai mult despre Isus si mai putin despre noi insine, am avea cu mult mai mult prezenta Sa. Daca vom ramane in El, vom fi atat de plini de pace, credinta si curaj si vom avea de povestit o experienta atat de glorioasa atunci cand venim la intalnire, incat ceilalti vor fi inviorati de marturia noastra clara si puternica pentru Dumnezeu. Aceste pretioase recunoasteri spre lauda slavei harului Sau, cand sunt sustinute de o viata crestina, au o putere irezistibila care lucreaza la salvarea sufletelor. Partea luminoasa si voioasa a religiei va fi reprezen-tata de toti cei consacrati zilnic lui Dumnezeu. N-ar trebui sa-L dezonoram pe Domnul nostru printr-o relatare trista a incercarilor care ni se par cum-plite. Toate incercarile care sunt primite ca mijloace de educare vor aduce bucurie. Toata viata religioasa va fi inspiratoare, inaltatoare, innobilatoa- re, parfumata cu cuvinte si fapte bune. -- The Seventh-day Adventist Bible Commentary, voi. 4, p. 1183

ÎN SFÂRŞIT: O POZIŢIE MAI ÎNALTĂ DECÂT AU ÎNGERII

Celui ce va birui ii voi da sa sada cu Mine pe scaunul Meu de domnie, dupa cum si Eu am biruit si am sezut cu Tatal Meu pe scaunul Lui de domnie. (Apocalipsa 3:21)

Pentru bucuria care I-a fost asezata inainte, Hristos a indurat crucea, dispretuind rusinea, si S-a asezat o data pentru totdeauna la dreapta lui Dumnezeu. El a murit pe cruce ca jertfa pentru lume, iar prin jertfa aceasta vine cea mai mare binecuvantare pe care o putea oferi Dumnezeu: darul Duhului Sfant. Binecuvantarea aceasta este pentru toti cei ce II primesc pe Hristos. Lumea cazuta este campul de lupta pentru cel mai mare conflict la care au fost vreodata martori universul ceresc si puterile pamantesti. Ea a fost randuita ca teatru al marii lupte dintre bine si rau, dintre rai si iad. Fiecare fiinta umana indeplineste un rol in acest conflict. Nimeni nu poate sta pe teren neutru. Fiecare trebuie fie sa-L accepte, fie sa-L refuze pe Rascumparatorul lumii. Toti sunt martori fie pentru, fie contra lui Hris-tos. Hristos ii cheama pe aceia care stau sub stindardul Sau sa ia parte la conflict impreuna cu El ca soldati credinciosi, ca sa poata mosteni cununa vietii. Ei au fost adoptati ca fii si fiice ale lui Dumnezeu. Hristos le-a lasat fagaduinta sigura ca mare va fi rasplata in imparatia cerurilor pentru aceia care sunt partasi la umilinta si suferinta doar de dragul adevarului.

Crucea de pe Calvar contesta, si in final va infrange, toate puterile pa-mantesti si diabolice. Toata influenta se aduna si pleaca de la cruce. Ea este marele centru de atractie, fiindca pe ea Hristos Si-a dat viata pentru nea-mul omenesc. Jertfa aceasta a fost adusa cu scopul restaurarii omenirii la perfectiunea originala; da, si chiar mai mult. A fost adusa pentru a ne oferi o totala transformare a caracterului, facandu-ne mai mult decat biruitori. Aceia care il inving, prin puterea lui Hristos, pe marele vrajmas al lui Dum-nezeu si al omenirii, vor ocupa in curtile ceresti o pozitie mai inalta decat ingerii care nu au cazut niciodata…

In planul lui Dumnezeu, noi trebuie sa ne adapam din toate bogatiile cerului. In vistieria resurselor divine, nimic nu este considerat prea de pret pentru a insoti marele dar al singurului Fiu al lui Dumnezeu. ,,Tuturor ce-lor ce L-au primit, adica celor ce cred in Numele lui, le-a dat dreptul sa se faca copii ai lui Dumnezeu." Hristos a fost imputernicit sa-i dea omenirii cazute suflarea de viata. Aceia care-L primesc nu vor flamanzi niciodata, nu vor inseta niciodata, pentru ca nu poate exista bucurie mai mare decat aceea care se gaseste in Hristos. -- General Conference Bulletin, trimestrul al 2-lea, 1899, p. 33