Ieromonah Nicodim Saehelctoe


ale anului (Const. II, 11-15; Mărt. Ort. I, 90; Lev. 16, 30-31; Sirah 17, 23; Matei 16, 19; 18,18; loan 20,23; I loan 1,9)



Yüklə 4,41 Mb.
səhifə48/56
tarix15.01.2018
ölçüsü4,41 Mb.
#37902
1   ...   44   45   46   47   48   49   50   51   ...   56

ale anului (Const. II, 11-15; Mărt. Ort. I, 90; Lev. 16, 30-31; Sirah 17, 23; Matei 16, 19; 18,18; loan 20,23; I loan 1,9).

  1. -"Dacă vreun episcop sau prezbiter nu primeşte pe cel ce se întoarce de la păcat, ci îl leapădă, să se caterisească căci mîhneşte pe Hristos, cel ce a zis: Bucurie se face în ceruri pentru un păcătos care se pocăieşte" (Luca 15,7). -Apost. 52.

  2. -"Păcătoşii de toate soiurile care au stăruit în nigăciunea mărturisirii şi pocăinţii şi s-au întors cu desăvîrşire de la păcat, unii ca aceştia, după ce li s-a dat vreme de pocăinţă potrivit cu păcatele făcute să se primească la împărtăşire pentm îndurările şi bunătatea lui Dumnezeu"- -Laod. 2.

1889. Actorii, comedianţii şi celelalte persoane de acest fel
(care trăiesc şi atrag şi pe alţii la imoralitate josnică) precum şi
apostaţii, care se pocăiesc şi se întorc sincer la Dumnezeu să nu fie
opriţi de la hanii iertării şi al împăcării cu Biserica prin spovedanie şi
canonisirea obişnuită"
-Cart. 45-b.

  1. -"î. De la care vîrstă Dumnezeu osîndeşte păcatele? R. După conştiinţa şi înţelepciunea fecămia, unii de la vîrstă de zece ani, iar alţii de la o mai mare vîrstă". -Tim. 18.

  2. -"Dacă îşi va spovedi omul păcatele cu tot suflehil de buna lui voie, ahinci dator este duhovnicul a face rănilor uşoară vindecare şi canonul cu care va vrea să se canonisească să-l împartă în trei: însă o parte să o pună spre milosîrdia de oameni a lui Dumnezeu, că nimenea nu e fără de păcate fără numai singuml Dumnezeu care ne-a răscumpărat cu cinstitul său sînge din mîinile diavolului şi ne-a izbăvit pe noi, iar cu a doua parte să canonisească pe acela ce a făcut păcate şi după voia lui, iar a treia să o ia duhovnicul ca cel ce are puterea de la arhierei să dezlege şi să lege după cum zice nemincinoasa gură a Domnului nostm Iisus Hristos". -ILT, 322.

  3. -"Duhovnicul trebuie să aibă loc sfînt unde va spovedi,pe oameni. Pe fiecare trebuie să-l primească cu faţă veselă şi blîndă, cu evlavie trebuitoare iar nu cu mîhnire şi faţa posomorită". -ILT, 327.

1893. -"De va muri un om şi de se va chema preotul să se
spovedească lui, iar preotul nu va merge, ci va zice că n-am
învăţătură de la episcop să fiu cuiva duhovnic şi nu cutez să fac aceasta şi va muri acel om nespovedit, acel păcat este asupra preotului... drept aceea să se pocăiască acel preot trei ani şi metanii o sută".
-pbg, 47.

  1. -"Oricare om sau muiere de-şi va lăsa duhovnicul său fără de oricare vină şi se va spovedi la altul, să se despartă de Biserică cu acela ce-lprimeşte pe dînsul"... -pbg, 117.

  2. -"Deci învăţăm pe preoţi şi pe cei ce ştiu carte cînd va veni cineva să se spovedească să-şi scrie pe hîrtie păcatele sale ca să nu uite ceva şi aşa să se spovedească citind iar duhovnicul să le scrie lor canonisiri... Muierile învăţăm să fie spovedite la pragtd Bisericii şi uşile să fie deschise pentm sminteală... Şi duhovnicul să se întărească pe sine cu mgăciune... Pe zi să spovedească 15-20 de oameni şi mai mult nu şi apoi să se roage pentm ei. Cel ce se spovedeşte să spună păcatele lui Dumnezeu, iar duhovnicul să le primească păcatele lor ca pe ale sale şi să dea canonisiri după legea Domnului". -pbg, 12-13.

  3. -"Cel ce s-a spovedii mărturisindu-şi păcatele şi a primit canonisirea şi dezlegarea trebuitoare fără a le mai repeta, unul ca acesta nu mai este obligat să le repete la mărturisirea de mai tîrziu, că atunci nesocoteşte cel dintîi canon, afară de cazul cînd noile păcate răsar din tulpina celor vechi şi astfel, trebuiesc mărturisite ca nişte rădăcini aducătoare de păcate. La spovedania generală, înainte de hirotonie candidatul trebuie să-şi mărturisească toate păcatele din copilărie şi pînă atunci". -Simeon Tes. ix, 24.

  4. -"Cel ce păcătuieşte şi spovedindu-se nu se îndreaptă, ci cade iarăşi în aceleaşi păcate dar cu durere de inimă le spovedeşte bine face, căci smerindu-se pe sine face început de pocăinţă şi pînă la unnă, Dumnezeu nu-l va lăsa pînă ce nu se va pocăi. Unii ca aceştia cad din har fie pentm păcatele săvîrşite, fie că haml se retrage lăsîndu-i să cadă în anumite păcate mai mici, ca să-i oprească de altele mai mari sau din pricina slăbiciunii lor sufleteşti. Mîntuirea lor atîmă de sinceritatea inimii şi a credinţii lor în mînnrirea hamlui izbăvitor". -Simeon Tes. ix, 43.

  5. -"Laud mult pe cei ce se cred pe sine păcătoşi şi-i aprob, dar dacă nu merg pe adevărata cale a pocăinţei, îi mustru şi-i osîndesc. Dacă necurăţia ar fi numai tnipească s-ar putea spăla la baie cu apă, însă tînd sufletul este necurat, caută o baie potrivităpenlni a-l spăla. Care este baia curăţitoare de păcale? Izvoare de lacrimi fierbinţi, suspinele din adîncul inimii, mustrarea necontenită, multe milostenii de toate felurile, pocăinţă de păcatele făcute, grija ca să nu cazi iarăşi în păcatele făcute, aşa se spală firea păcatului, aşa se curăţă murdăriile sufeudui şi dacă nu vom face aşa în zadar vom trece prin toate apele rîurilor... căci dacă după ce am păcătuit şi ne pocăim şi iarăşi cădem în aceleaşi păcate n-avem niciun folos de spovedanie". -Sf. loan Hrisostom, Despre căsătorie, Om. II, 5.

  1. -"Unii sînt de părere cum că în chip excepţional, cînd de exemplu, cineva fiind pe cîmp asistă la moartea neprevăzută a cuiva, dacă muribundul vrea, se poate spovedi tovarăşului său mirean, ca apoi acesta cînd se va spovedi, să mărturisească şi păcatele cehii mort, luînd dezlegarea de la duhovnic pentm amîndoi".

  2. -Se numeşte spovedanie păcătoasă sau falsă: a), cînd cineva caută un duhovnic ştiut ca drept călcător de canoane şi dezleagă nu după legea Domnului, ci după poftele sale sau are aceleaşi păcate spre a lua dezlegare uşoară şi potrivnica'canoanelor şi astfel se afundă întru osîndire amîndoi , mai rău decît dacă nu s-ar II spovedit; b). cînd nu spune toate păcatele sau le spune pe jumătate sau le justifică cu minciuni ducînd în eroare pe duhovnic; c). cînd se spovedesc mai mulţi în colectiv, spunînd păcatele în gînd fără a le auzi pe fiecare duhovnicul şi a le aprecia pe toate în lumina canoanelor şi a legilor morale, aşa cum se întîmplă cînd se kt ca drept spovedanie citirea molitvei mare de dezlegare, care îşi are rostul numai la începutul posturilor, ca pregătire pentru pocăinţă, servind ca o introducere în adevărata spovedanie (V. Canonisirea).

1901. -"Pocăinţa este întoarcerea, prin asceză şi osteneală
închinată Domnului de la starea cea contra naturii la starea naturală


' şi de la diavol la Dumnezeu". -S. I. Damaschin, Dogm. II, 3.
1902. -Formular de mărturisire pentru iertarea păcatelor uşoare, lesne iertătoare care izvorăsc din firescul păcătos ttl omului făcute fără ştiinţă şi voinţă care servesc ca un început şi introducere la păcatele de moarte.

Acest fonnular îl citeşte penitentul în faţa duhovnicului zicînd: -Mărturisescu-mă Domnului nostru Iisus Hristos fiind de faţă şi sfîntul înger, păzitorul meu dat mie de la sfîntul botez, toate păcatele

mele cîte le-am gîndit şi le-am făcut şi n-am luat pentru ele iertare de la Dumnezeu prin dezlegarea harului spovedaniei, în faţa sfinţiei tale cinstite părinte.

-Nu m-am spovedit de la_. şi nici nu m-am împărtăşit de la...

-După ce m-uin spovedit am uitat să spun (cutare păcat..) iar pe cele mărturisite nu le-am spus cu toată curăţenia de inimă ci ruşinîndu-mă am ocolit pricinile păcatului, fără a dezgoli felul cum le-am făcut, ruşinîndu-mă ca să nu fiu socotit prea nelegiuit în faţa sfinţiei tale, cinstite părinte.

-De atunci încoace am greşit cu gîndul, cu cuvîntul, cu fapta, cu ştiinţă şi fără ştiinţă, de voie şi fără de voie.

-Nu sînt sincer în cugetele mele cugetînd că sînt mai presus de ceea ce sînt, dispreţuind pe alţii, mîndrindu-mă şi cu ceea ce am şi cu ceea ce n-am.

-Sînt rece faţă de datoriile mele de creştin, nu mă rog cu dragoste, nu postesc cu evlavie şi nu fac fapte bune cu credinţă, cum că Dumnezeu ştie toate. Mă lenevesc să merg la Biserică, să ascult cu dragoste ceea ce se cîntă şi se citeşte.

-Mă lăcoiuesc Ia mîncare, Ia băutură, la somn şi-mi lipesc inima de lucrurile lumii acesteia.

-Mă las tîrît de dulceţile patimilor, închipuind în sufletul meu tot felul de păcate ale curviei şi ale nelegiuirii.

-Vorbesc cuvinte murdare şi glume aţîţătoare de păcate.

-îmi place să privesc la feţe străine şi la părţile ascunse, fiind gata să cad în păcate...

-N-am inimă dreaptă nici faţă de mine, nici faţă de aproapele, nici faţă de Dumnezeu.

-Am vorbit de rău pe mai marii mei şi pe drept şi pe nedrept. Am defăimat pe alţii.

-Am ocolit adevărul şi n-am îndreptat pe cel ce greşea cu cuvîntul sau cu fapta.

-Am băgat zîzanii şi am stricat prietenia altora.

-M-am scumpit să ajut pe aproapele, sau să dau slujbe sau să pun luminări la Biserică.

-Mă lenevesc la rugăciune, nu postesc cu drag avînd credinţă în Dumnezeu, cum că prin acest post eu aduc o jertfă lui Hristos.

-N-am răbdare şi statornicie în cugetele mele şi în faptele cele bune. -M-am bucurat de râul aproapelui.

-Mi-am îndulcit inima bucurîndu-mă, cînd am auzit că duşmanul meu a păţit ceva de rău.

-M-am făţărnicit să apar altfel de cum sînt înşelînd buna credinţă a altora.

-îmi vin gînduri de mîndrie şi cînd mă rog şi cînd fac vreo faptă bună.

-Mi-am pus nădejde mai mult în oameni decît în purtarea de grijă a lui Dumnezeu.

-Sărbătorile nu le-am cinstit cum se cuvine, ca să merg la Biserică sau să fac fapte bune, sau să citesc cărţi bisericeşti.

-Nu mă ţin de cuvînt cînd făgăduiesc ceva şi de multe ori mă
descurajez şi cîrtesc.
f

-Mă supăr pe aproapele, îl năpăstuiesc şi clevetesc, voind să mă răzbun (cu bătaie).

-Mă îndulcesc cu inima cînd găsesc ceva străin sau iau ceva ce nu este al meu.

-Necinstesc pe Dumnezeu în cugetul meu cu vorbele şi cu faptele mele.

-Cîrtesc împotriva dogmelor şi a disciplinei bisericeşti, a postului şi a tipicului şi a slujbelor bisericeşti. (Aici citeşti deosebitele păcate pe care |i le-ai notat pe hîrtie cînd te-ai pregătit să vii la spovedanie; Monahul 1941; Preotul +1942).

Acestea şi mai mult decît acestea am greşit, pe care le-am uitat şi nu le-am socotit că sînt păcate vrednice de osîndă.

Mă făgăduiesc să pun început bun cu ajutorul lui Dumnezeu şi a Maicii Domnului şi a sfîntului înger păzitorul meu şi cu rugăciunile sfinţiei tale cinstite părinte, blagosloviţi şi mă iertaţi şi-mi rînduiţi canonul care se cuvine spre îndreptarea păcatelor mele (După Ierom. N. Sachelarie, îndrumarea vieţii, 1949).

1903. -La formularul mireanului călugărul adaugă şi pe
acesta:


...Mărturisesc că sînt neglijent faţă de datoriile inele de călugăr.

Prin gîndurile cele trupeşti calc făgăduinţele fecioriei, fiindcă învoirea cu gîndul este izvorul păcatului.

Prin îngrijirea exagerată de trup şi de cele materiale calc făgăduinţele sărăciei...

Prin neascultarea şi îndărătnicia faţă de mai marii mei calc făgăduinţa supunerii necondiţionate în cadrul legii Domnului...

Am făgăduit că mă voi ruga în toată vremea, însă... lenevirea mea mă face să nu merg regulat Ia Biserică... iar în chilie să nu-mi fac rugăciunile şi canonul... (sfîrşitul de sus).

1904. -La formularul mireanului clericii adaugă şi acesta:
...Mărturisesc că am păcătuit faţă de datoriile mele de


slujitor al altarului cu mult mai mult decît creştinul obişnuit, încît sînt simplii creştini mai evlavioşi şi mai rîvnitori decît mine şi după exemplul lor, voi fi greu osîndit de Domnul.

Nu sînt atent cu mine însumi şi mă risipesc cu mintea, îndepărtîndu-mă de la cugetarea legii Domnului ziua şi noaptea.

Nu sînt stăpîn pe faptele şi cugetele mele, sînt nervos, •supărăcios şi lacom de aceea păcătuiesc faţă de mine, de familie şi de enoriaşi.

N-am dat educaţie deplină soţiei şi copiilor mei, îngrijindu-mă de ei mai mult pentru cele materiale decît pentru cele duhovniceşti.

Soţia şi copiii mei au făcut fapte de sminteală faţă de enoriaşi... de care eu voi răspunde înaintea Domnului.

Postul nu l-am păzit nici eu, nici familia mea, din cauză... că am fost îndoit de însemnătatea lui... şi am dat exemplu rău faţă de aproapele.

Nu mi-am făcut pe deplin rugăciunile personale în casă şi la Biserică... Ia liturghie...

Cele şapte laude şi mai ales vecernia şi utrenia în duminici şi sărbători, ca mijlocitor între Dumnezeu şi popor, nu le-am împlinit, deşi trebuia să le citesc şi singur în Biserică, chiar dacă biserica ar ti fost goală, spre a-ini împlini o datorie de conştiinţă misionară.

Am slujit fiind certat cu alţii şi uneori am fost răspîndit cu mintea şi tulburat dînd o mare importanţă celor materiale decît celor duhovniceşti care cer un cuget aţintit Ia puterea rugăciunilor de mijlocitor către Dumnezeu.

N-am slujit pomelnicile cu toată grija, ştiind că-mi voi da seama de ele în ziua judecăţii.

Biserica, lucrurile ei şi veşmintele nu le-am ţinut curate ci, le-am folosit rău, gunoiul Bisericii l-am aruncat în locuri necurate.

Luminările, untdelemnul şi darurile Bisericii nu le-am folosit conform destinaţiei după canoane.

Am fost neglijent cu sfintele vase, n-am ţinut curat stîntul antimis iăsîndu-1 să fie atins de obiecte care au şi altă întrebuinţare de rînd, căzînd în păcatul ierosiliei.

Mă răspîndesc cu mintea cînd citesc rugăciunile stlntei liturghii uitînd că am datoria să mijlocesc harul şi darul iertării şi al milostivirii de la Domnul pentru mine şi pentru popor.

N-am fost destul de atent cînd m-am împărtăşit sau am împărtăşit pe alţii, ca să nu cadă ceva sau procoveţele să fie bine apărate şi păstrate.

Am fost neglijent la spovedanie şi n-am aplicat canonisirea în spiritul dreptăţii evanghelice şi nici nu m-am îngrijit de viaţa duhovnicească a enoriaşilor.

N-am iconomisit viaţa păstoriţilor cu rîvna cea sfîntă ci am tolerat rău cu indiferenţă ea un mercenar de socoteli omeneşti.

După spiritul evangheliilor şi al canoanelor este drept înaintea Domnului, să primesc de la credincioşi, numai cu ceea ce ei Vor şi pot să mă ajute ca om, iar eu am căzut în păcatul lăcomiei după bani şi am cerut pluta pentru harul slujbelor care nu se poate vinde ca un simoniac.

Nu fac nimic din dragostea pastoraţiei misionare ca să povăţuiesc şi să catehizez în Biserică şi în afară de Biserică.

Mă lăcomesc şi nu dau din daruri şi prinoase fraţilor mei slujitori şi cîntăreţi ci le folosesc numai eu, ba uneori le dau şi la animale ca un necredincios, în loc să fac milostenie la săraci din cele cuvenite mie.

Şovăiesc în conştiinţa mea de slujitor, nu am tăria de a suferi ceva pentru Domnul, ca simbol cum că-L iubesc, de aceea în public doresc să fiu necunoscut ca preot, mă las afundat în plăcerile puţin îngăduite chiar mirenilor, mă folosesc de mijloace prea lumeşti neîngăduite de canoane, mă ruşinez de numele preoţiei şi faţa necredincioşilor încît lăuntric mă atlu ca un apostat... (Adaugă şi alte păcate specifice...).

Faţă de toate aceste mari păcate eu, ca cel ce ştiu legea Stăpînului, mă văd mai greu osîndit în faţa , judecăţii lui Dumnezeu decît un mirean neştiutor, de aceea vă rog să mă ajutaţi să mă ridic la vrednicia chemării de slujitor al Domnului, rugîndu-vă ca să mă ierte a nu cădea din vrednicia harului chemării şi din darul preoţiei şi al mîntuirii mele, Amin.
1905. -Indiscutabil, spovedania se face individual iar păcatele să fie rostite cu voce tare, pentru ca duhovnicul să poată aprecia şi la urmă să ştie ce leagă şi dezleagă. în vremuri excepţionale, cînd năvăleau barbarii sau în caz de ciumă năpraznică sau cînd mulţimea ostaşilor plecau grabnic pe front, etc, arhiereul sau duhovnicul acestor oameni pe care îi cunoşteau de mai înainte se folosea de: Rugăciunea pe care o citeşte arhiereul sau duhovnicul pentru iertarea tuturor păcatelor... din molitfelnic, apoi erau întrebaţi care vor şi numai cei ce au conştiinţă împăcată li se dă sfînta împărtăşanie. Din conţinutul ei se constată că ea este alcătuită pentru mulţime, de aceea se şi pomenesc şi păcate excepţionale, etc. Uneori se face abuz de această rugăciune, fiindcă citirea ei nu poate suplini spovedania în vremea normala şi de pace, căci atunci s-ar admite spovedania în colectiv. Sînt unii clerici care cer să li se citească această rugăciune de un proestos, ei pomenesc păcatele în gînd, apoi îi pune să mai spună tare: Acestea şi mai multe decît acestea am făcut..., adică se minte; iar proestosul să dezlege fără să ştie ce. Oare aceasta a avut în minte Domnul nostru Iisus Hristos cînd a statornicit această taină? Oare dacă el ar fi de faţă, în chip văzut şi întrebat omeneşte ar aproba-o?... Ua, ea trebuie să fie valabilă numai şi numai excepţional, iar pentru dezlegări întru ambianţă frăţească ar trebui să fie o altă rugăciune cam de felul celei ce urmează.
1906. -Rugăciunea pe care o citeşte arhiereul sau duhovnicul proestos la începutul posturilor şi al slujbelor în sobor sau la împăcăciuni familiale pentru iertarea frăţească şi împăcarea cu Dumnezeu care nu poate suplini spovedania, servind doar ca simbol şi metodă pedagogică a iertării:
-Doamne Iisuse Hristoase Dumnezeul nostru, Fiul şi Cuvîntul lui Dumnezeu, păstorul cel mare care ai ridicat păcatele tuturor oamenilor din toate vremurile cînd ei au cerut iertarea de la Tine cu inimă curată şi smerenie sutietească, binevoieşte şi acum să asculţi şi rugăciunile noastre ale păcătoşilor, pentru fraţii noştri care şi-au plecat genunchii trupului şi ai sufletului, cerînd prin mine nevrednicul, iertare de păcate şi binecuvîntarea Ta cea bogată, în acest ceas de acum, cînd ei îşi mărturisesc neputinţele trupului şi ale sufletului lor, de faţă fiind îngerii lor păzitori şi toată oştirea cea cerească. Ei înşişi mărturisesc că au păcătuit, dar acum cu umilinţă cer iertare de la îndurările Tale cele bogate, aşa cum a cerut femeia cea păcătoasă şi slăbănogul cel copleşit de multele lui păcate, precum a făcut tîlharul cel ce ţi-a mărturisit Ţie cînd ai stat pironit pe altarul crucii de unde cu milostivire L-ai binecuvîntat: "Astăzi vei fi cu Mine în rai". Aşa Doamne, dacă aceşti robi ai Tăi, au uitat unele păcate să Ie mărturisească la duhovnicii lor sau nu s-au îngrijit de spovedanie, ori sau ruşinat a le dezgoli cu toată deplinătatea sau au greşit cu gîndul, cu cuvîntul, cu ştiinţa sau cu neştiinţa, de voie sau fără de voie, ziua sau noaptea, faţă de ei înşişi, sau faţă de aproapele lor sau faţă de îndatoririle lor de creştini (şi ca slujitori ai altarului Bisericii Tale), ori s-au mîndrit, ori s-au lăcomit, sau au mîncat peste măsură, sau au vorbit cuvinte murdare şi păcătoase, sau au defăimat pe aproapele şi pe mai marii lor pe drept şi pe nedrept, sau au ocolit adevărurile şi au minţit, sau pe aproapele nu l-au ajutat, sau la rugăciune s-au lenevit, sau postul şi slujbele bisericeşti nu le-au păzit, sau adevărurile de credinţă şi morală ale Sf. Biserici le-au călcat, sau au căzut în deznădejde şi au cîrtit împotriva vieţii lor şi chiar împotriva lui Dumnezeu, sau pe sine şi pe alţii i-au blestemat, pentru toate acestea şi altele asemenea acestora pe care ei singuri le mărturisesc că multe dintre acestea au făcut şi ei înşişi se hotărăsc ca în viitor să se spovedească cu grijă de toate păcatele lor trupeşti şi sufleteşti spre a lua de Ia Tine iertare şi binecuvîntare.

-Aşa Doamne auzi-mă pe mine păcătosul robul Tău care îmi plec genunchii sufletului meu alături de ei şi prin puterea tainei preoţiei (arhieriei) mă rog Ţie, ca Cel ce eşti de o fiinţă cu Tatăl şi cu Duhul Sfînt să-i ierţi şi să-i dezlegi de păcatele lor zilnice ca un milostiv de oameni iubitor. Aşa Stăpîne iubitorule de oameni ascultă-mă pe mine nevrednicul Tău rob şi-i izbăveşte pe dînşii de veşnicile munci care aşteaptă pe toţi cei răi şi împietriţi la inimă ca şi pe cei nepocăiţi şi-i iartă, făcîndu-i moştenitori veşnicilor Tale bunătăţi, împreună cu toţi sfinţii Tăi care din veacurile cele mai îndepărtate ţi-au plăcut Ţie, şi-i învredniceşte să-ţi slujească Ţie întru inimă curată şi iubitoare de adevăr şi de dreptate. Adu-i pe calea cea bună a poruncilor Tale... Insuflă-le Duhul Tău cel sfînt ca să facă voia Ta şi le iartă prin mine nevrednicul toate păcatele, căci Tu ai zis: "Cîte veţi lega pe pămînt, legate vor fi şi în ceruri şi cîte veţi dezlega pe pămînt dezlegate vor fi şi în centri". Că numai Tu eşti Doamne Iisuse Hristoase unul cel fără de păcat şi ai putere să ierţi toate păcatele că Ţie se cuvine toată slava, cinstea şi închinăciunea împreună cu Tatăl şi cu Duhul Sfînt, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
1907. -Pe cei ce nu păzesc legătura canonică după repetatele lămuriri şi îndemnuri, duhovnicul poate să nu-i mai primească la spovedanie, ca să nu se facă părtaş la păcatele lor, căci va da seamă de sufletul fiecărui credincios înaintea lui Dumnezeu. Deasemenea el nu poate să ceară prin vorbe sau semne ceva pentru spovedanie, căci iertarea şi vindecarea sufletească nu se poate cîştiga cu bani. -Trebnic p. 528.

ccxxv.

STAREŢUL

  1. -Stareţul este conducătorul duhovnicesc şi gospodăresc al frăţiinii mînăstireşti. El este superior egumenului. Poate fi stareţ şi un simplu monah dacă obştea şi autorităţile îl socotesc vrednic. El are dreptul de a fi ascultat fără limită cînd îndrumările sale sînt în conformitate cu legea Domnului şi respectă legile fizice şi sufleteşti ale fiecărui ins în parte. El are datoria de a duce muncă de lămurire şi catehizare obştească şi particulară îngrijindu-se de mîntuirea tuturor (II Cor. 1,14; Prov. 28,28; Ecles. 10,6; V. Monahismul).

  2. -"Prezbitend care va avea întărirea de egumen poate hirotesi anagnostşi ipodiacon pentm mînăstirea sa". -Sf. Nichifor 6 (V. Hirotesia).

  3. -"Oricare egumen care nu-şi va căuta pe călugării cei ce fug să-i primească şi -i tămăduiască, acela să se afurisească". -ILT, 44.

  4. -"Egumenul orice sfat va face cu vreo muiere ori de ce lucm într-ascuns de fraţi sau cu cuconii, să se alunge unii ca aceia din egumenie că nu suit destoinici". -PBG, 142.

  5. -"Egumenul care nu va petrece după legea lui Dumnezeu şi după tocmeala Sfinţilor Părinţi, ci va petrece după voia lui şi nu va avea pe toţi într-un chip, ci unuia îi va da ceva iar altuia din fraţi nu-i va da; şi pe unii îi va iubi, iar de alţii va începe a nu se îngriji, unii ca aceia sînt departe de Dumnezeu şi de dragostea Lui; unii ca aceia să se scoată din egumenie". -PBG, 142.

Yüklə 4,41 Mb.

Dostları ilə paylaş:
1   ...   44   45   46   47   48   49   50   51   ...   56




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2024
rəhbərliyinə müraciət

gir | qeydiyyatdan keç
    Ana səhifə


yükləyin