Imanuel Wallerstein

1969, p.583.

39. Jorge Nadal neagă adevărul empiric al acestei afirmaţi„ „*j Hamilton, argumentihd ci cifrele lui Hamilton au o bază metodologi eronată, mtrudt el a folosit cifre ponderate pentru Anglia şi F^^j cifre neponderate pentru Spania. El subliniază că „^^^ Phelps-Brown şi Hopkins i-au luat în considerare doar cifrele P0”^ disponibile pentru o comparare a salariilor zidarilor, toate pood acelaşi fel, analiza a fost modificată fundamental. „Lecţia iCeStor fc este foarte clari şi neaşteptaţi pentru tot secolul al XVI-lea, P^^ji cumpărare a salariilor nominale, primite de către un zidar îa (singurul salariu spaniol cuantificabil) a suferit un declin

^ Economica, IX, 27. Nov. 1929, pp 355- 356. W Prescott Webb adaugi o precizare co w A adaugi o precizare conceptuali utili j'fQtre câştigurile primare şi cele secundare, ambele provenite grirea europeană a Americilor. „Lăsâhd deoparte pământul – cea Lje dintre toate avuţiile – şi considerăm aurul şi argintul, ele forestiere, blănurile şi chihlimbarul ca fidhd parte din prima > Câştigurile primare erau cele rapid dobmdite, câştiguri care „ fj realizate cu un minimum de investiţie şi cu o activitate redusă. Câştigurile secundare implicau un element de de lungi durată, şi adesea mari cheltuieli, prea mari pentru unm agent de investiţie nerăbdător, aflat la mare depărtare. Anulările primare au fost cele care au dat impuls capitalismului în alele al XVI-lea şi al XVII-lea. Cele secundare au susţinut înaintarea pitalismului fii secolele al XVUI-lea şi al XK/lea.” The Great frontier, Houghton, Boston, Massachusetts, 1952, pp. L81- 182.

Ftitz Redlich ne reaminteşte că prăzile provenite din războaiele europene, o formă tradiţională de acumulare, au rămas şi ele o importantă sursă de formare a capitalului în secolul al XVI-lea.

I Praeda Militari: Looting and Booty, 1500-1815„, „Viertjahrschrift fur Sozial und Wirtschaftsgeschichte, Supliment nr.39, 1956, pp.54-57. Diferenţa este că prada reprezinţi o redistribuţie a averii europene deja existente, nu o adăugire de noi resurse.

41. Vezi Eric Kerridge, „The Movement în Rent, 1540-1640”, în EALCanis-Wilson, ed., Essays în Economic History, E, pp.208-226. Vezi şi Ian Blanchard: „Dovezile publicate pfiiă acum pentru studiul schimbărilor rentei fii perioada 1485-1547 nu smt lipsite de mbiguitate, şi nicăieri nu este aceasta mai clar ilustrată ca fii lucrarea toată de Joan Thirsk, Agrarian History ofEngland and Wales, voi JV, la pag.204 este scris că fiicepfiid cu anul 1470 a existat o iabilă creştere a rentei pentru pământul arabil, m vreme ce la 0 se afirmă că prnă fii secolul al XVI-lea n-a existat o mişcare fentf clari Pentru a rezolva această contradicţie aparentă trebuie consultaţi studiile asupra proprietăţilor, dar există prea puţine. Won Change, Enclosures, and the Early Tudor Economy”, | History Review, seria a H-a, XXIH, 3, dec. 1970, p.443. >ierre yjlw. J'roblems on ţhe Formation of CapitaUsm„, Past ' nrl0' nov-1956, p.25. În mod suplimentar, Nadal afirmă V*oa.: „Suntem obligaţi şi conchidem, ui opoziţie cu punctul de ' Hamilton, că faza inflaţionistă n-a fost nefavorabilă marilor „funciari din Spania”. Hispania, XK. P.526. JJmilto/c siS

BancariaXXV- 4> „Pr-1969. Pp.425-426

45. John U. Nef, lrPrices and Industrial Capitalism in

England”, The Conquest of the Maerial World, Univ. Of C

Chicago, Blinois, 1964, p.254.

Hamilton neagă punctul de vedere al lui Nef fa p^

Progress„, Journal of Economic History, XU, 4, toamn” *„ I pp.333-334. Dar Ciocca precizează: „Observaţia [de mai sui „^

Hamilton că importanţa celor doi factori în chestiune este mai * faza istorică a comercializării progresive şi a naşterii proletari M^ ^ se pare validă şi convingătoare. Totuşi este necesară prudenta ce„1*' mare”. Bancaria, XXV, p.428. „*

46. Vezi E. H. Phelps-Brown şi Sheila V. Hopkins, „WageRate.

Prices: Evidence for Popuiation Pressure în the Sixteenth Centn

Economica, XXTV, nr.96, nov.1957, p.293. Veâ Jean Delumeau asu preţurilor la Roma: „în termeni mai generali indicele decenal al giâjp a fost întotdeauna superior fafă de cel al celorlalte preturi [difere, produse alimentare, vin, lemn de foc, ceară] îa tot cursul celor 40 i am, din 1590 pLhă în 1629, cu o singură excepţie posibilă: aceea a stafidelor între 1610 şi 1619. Şi chiar atunci apare o excepţie care confirmă regula, pentru că preţul stafidelor a fost nefiresc de ridicaţii sfârşitul secolului al XVI-lea ji începutul celui de-al XVH-lea*. Vk iconomique et sociale de Rome dans le seconde moitii du XVI” siidt, Boccard, Paris, H, pp.741-742.

47. Phelps-Brown şi Hopkins prezintă date pentru reducerea salariului real în secolul al XVI-lea în sudul Angliei, în Franţa, Alsacia, Munster, Augsburg, Valencda şi Viena, în Tabelul II „Birilden

Wage-rates, Prices and Popuiation: Some Further Evidence”, Economica, XXVI, nr.101, feb.1959, p.21. Jean Fourastie şi RenL

Grandamy nu suit siguri cât de reală a fost scăderea nivelului de trai din secolul al XV-lea pâhă în secolul al XVI-lea, dar ei apreciază că între secolul al XV-lea şi secolele al XVII-lea şi al XVDI-lea, preţul real al griului s-a cvadruplat.,. Remarques sur Ies prix salariaux des cereales A la productivită du travailleur agricole en Europe du XV„ et XVT sifedes”, Third International Conference of Economic History ¦

Munchen, 1965, Mouton, Paris, 1968, p.650.

48. Slicher van Bath, Agrarian History, tabelul I, p.327.

49. Ciocca, 5ancarw, pp.578-579.

50. Carlo Cipolla, „The Economic Decline of Italy”, îa Bn*

PuUan, ed. Crai and Change în the Venetian Economy în the #r„f'„ and Seventeenlh Centuries, Metheun, London, 1968, pp. L39, 14° *

Brian Pullan, „Wage-earners and Venetian Economy, ^^^i^

Economic History Review, seria a 2-a, XVI, nr.3, 1964, P

Domenico Sella, „Les mouvements longs de l'industrie

Venise aux XVI0 et XVDJ5 siecles”, Annales ES. C, XH, 1, if^

1957, îa sp. pp.40-45: Sella numeşte Veneţia „un oraş bogat costul înalt al vieţii se datora rentelor împovărătoare Şi s ridicate.

51. Vezi Verlunden et al., Annales ES. C, X, p.198. Vea

Van der Wee: jEn consecinţă Brabantul nu a cunoscut un

, 1 veniturilor reale ale maselor de „lari”ţi, cam a fost cazul ri europene în decursul secolului al XVI-lc”, The Growth of rp Market and the European ficonomy, Nighoff,

*_ A * „_i., i”: „i vi. * TI. Growtil of

Haga, 1963.

Aceasta ne duce înapoi la întrebarea de ce „vechile” centre ale j au fost centre. Aceasta este cu totul o altă poveste. Sylvia

JFd i dl Ilii „tului ioferă leparte cele mai interesante arii, deoarece fertilitatea solului lor m rjire rmtcan imnorta alimente străine din

TW°PP oferă următoarea explicaţie succintă: „Flandra şi nordul Italiei departi care uşurinţa jle-”gririar„ apropiate au favorizat o mare densitate a populaţiei. Le-a asigurat nu numai un mare rezervor de muncă ţărănească merâ liberă pentru munca industrială, dar de asemenea le-a permis o proporţie mai ridicată a populaţiei.' „Medieval ni

— 1500”, Fontana Economic History cf Europe, 1,6,1971, p.47-

53. Ne referim la diferenţieri în raport de ţari. Existau de asemeni diferenţieri în raport cu grupurile sociale dinăuntrul unei ţări, care sunt examinate m discuţia noastră cu privire la relaţia dintre rente, profituri

Anglia, unde „nivelul salariului lucrătorului din construcţii s-a schimbat în aceeaşi proporţie cu cel al meseriaşului, cu o mare constanţă de la

Ciuma Neagră până la primul război mondial”. E. H. Phelps-Brown ji

Shrik V. Hopkins, „Seven Centuries of the Prices of Consumables, Canpared with Builder's Wage-rates”, în E. M. Carus-Wilson, ed.

Essays în Economic History, StMartin's, New York, 1966, II, p.189.

54. „Dar nu ar trebui oare să concepem „marile valuri„ ale activităţilor economice şi ale preţurilor în termenii unei alternări ce între perioadele de intensificare a exploatării coloniale şi cele – expcloatare sporită a muncii europene, amintind exprimarea profund re a lui Marx: „Sclavajul mascat al lucrătorilor salariaţi în pa avea nevoie ca piedestal de sclavia pură ji simplă din Lumea N°u*”, Villar, Post & Present, nr. 10, p.34.

S. Ipoteza Uri Hamilton că salariile spaniole s-au păstrat la acelaşi M preţurile apare cu totul nefondată. Într-adevăr, investigaţii e ar [putea dezvălui uşor o deteriorare vizibilă în de viaţă ale majorităţii populaţiei castfliene în tot cursul „lăţi de secol. O asemenea deteriorare, combinată cu un ai al preţurilor castiHene în raport cu cele ale altor state î * avea o mare importanţă pentru explicarea structurii '^”onomiei Castiliei spre sfârşitul secolului: o economie mai a „wlte privinţe de aceea a vmui stat est-european precum: exporta materii prime de bază, importtod, m schimb, *> decâ de economiile statelor europene occidentale. În 6816 Mdostrifle m supravieţuit fa Castilia, ele au avat ¦ ^Vfi „Mfastm de lux pentru satisfacerea nevoilor celor I* 5„ ramâx, fiind supuse competiţiei străine în creştere”.

J. H. Elliott, „The Decline of Spain”, Past & Pnstnt, tu. Ja, n p.62. Cursivele noastre. Dezvoltările în Catalonu erau sinul„ ' „Comments„ ale lui Jaime Viceus Vives la „Rapport de M Mal ¦ în/X* Congris Internaţionale des Sciences Historiques fl T^' lib. Annand Colin, Paris, 1951. În care Vicens face compantie t1 „cel de-al doilea feudalism” în Catalonia şi în Polonia.

56. Phelps-Brown şi Hoplrins, Economica, XXTV, p98.

S7. Fbidem, p.299.

Această analiză este foarte apropiată de cea a lui Dobb:„Ne pn întreba cum a fost posibilă, în condiţiile reducerii consumului real maselor, o creştere a nivelului preţurilor care să permită obţinerea t, acea perioadă a unor mari profituri (care depindeau îh esenţj A diferenţa dintre preţuri şi salariile m bani corelat cu nivelul producţie de mărfuri). Cu ake cuvinte, de unde creşterea cererii7 Răspunwi constă, aparent, ui faptul că tocmai cheltuielile celor boga [i şi, je stărilor mijlocii (i. E. noua burghezie şi Coroana, şi de asemeni noui clasă a capitaliştilor provinciali şi a fermierilor liberi) au fost cele cuc au stimulat expansiunea piefii: cheltuielile sporite ale acestor pituri u creat, într-un anume sens, condiţiile pentru realizarea profitului Multe dintre industriile îh expansiune ale acestei perioade au servit consumul de lux ale celor mai înstăriţi. S-a înregistrat de asemeni o sporire i investi {iei îh construcţiile navale, m construcţii (şi într-o foarte mici măsură) m instalaţii mecanice şi îh unelte meşteşugăreşti, precum şi în echipament militar şi în armament La acestea trebuie adăugat efectul important al comerţului exterior – comerţ desfăşurat în condiţii fonte favorabile şi răsplătit prin intrări apreciabile de metale preţioase h regat”. Studies, p.120.

Braudel adaugă propria sa analiză îh privinţa cauzelor pentru care marii proprietari n-au fost afectaţi îh mod necesar de inflaţia preţului a modul pe care 1-a presupus iniţial Hamilton: Revoluţia preţurilor… no a fost, ca prin miracol, neapărat democratică. Ea a uşurat acele poveri ji rente ale ţărănimii care se plăteau îh bani şi care fuseseră fixate cu fflui înaintea descoperirii Americii. De fapt, drepturile feudale asupra gospodăriilor ţărăneşti erau adeseori neîmpovărătoare, uneori ele nu reprezentau mai nimic. Dar nu întotdeauna, şi mai ales datorită faptului că senionil primea adesea plăţile şi îh natură, plăţi care urmau cursa piepi… În plus, atU ui lumea mediteraneană ca şi îh restul Europa, împărţirea pămâhtului n-a fost niciodată făcută odată pa*„ totdeauna…”. La M6diterranic. VL, p.5

58. „Capitalismul avea nevoie de capital, şi nu-i uşor s imaginăm un instrument mai puternic de acumulare a acestuia acumulările forţate impuse printr-un raport prej/salarii foarte fevort ^.

Earl J. Hamilton, Journal of Economic History, XIL P-338-J. M. Keynes: „Astfel, o inflaţie a profitului provoacă în mod ap sigur o distribuţie mai inegală a 'avuţiei – dacă efectele ssle contrabalansate prin impunere directă de felul celei c8”o caracteristică Angliei modeme [1930], nu însă altor perioade sau A Treatise on Money, McMillan, Londra, 1950, II, p.162-

Daci această clasă de mari proprietari domină Europa la llui al XVII-lea, explicaţia este ci ea a cedat mai puţin e je obicei. Astfel slând lucrurile nu-i o nebunie dacă atâţia ¦ bogătaşi din oraşe cumpără ogoare sau domenii„. Braudel, Preţurile au determinat întâmerea investiţiilor, iar prin ratei reale a dobâhzii au încurajat împrumuturile pentru ini care anticipau câştigurile. Pe scurt, preţurile mărite şi salariile ÎH urmă au furnizat capital şi au asigurat un puternic stimulent g 1 folosi în manieră capitalistă”. Hamilton, Journal of Economic

SSSn. XlI. P339.

I' Ceea ce trebuie să explicăm noi în cazul Franţei nu este, ca în ¦ui Angliei, să lămurim de ce capitalismul industrial a făcut un aşa de jogres în perioada revoluţiei preţurilor, ci de ce a făcut unul aşa Tmic”. Nef, The. Conquest ofthe Material World, 1964, p.242.

L „Istoria Franţei sugerează că un declin prelungit al salariului real, chiar dacă reprezintă fără îndoială un stimulent al spiritului de întreprindere, nu constituie prin el însuşi o influenţă suficient de puternică pentru a determina o serioasă accelerare a ratei creşterii industriale. Este posibil ca în cursul ultimului sfert al secolului al XVI-lea prăbuşirea standardului de viaţă al lucrătorilor să fi fost aşa de mare urat să limiteze creşterea cererii pentru unele produse industriale, ir mizeria celor săraci mai mult să fi unpiedicat decât să fi ajutat progresul manufacturierilor în timpul războaielor religioase [Nef, ibid, p.267]”. Ideea lui Nef este susţinută şi de către David Felix, în „Profit Inflation and Industrial Growth: The Historic Record and ntemporary Analogies”, Quarterly Journal of Economics, LXX, 3, aug.1956. Vezi în mod special pp.443-451.

63. E. LJones şi S. J. Woolf, „The Historic Role of Agrarian Change Ji Economic Development” în Jones şi Woolf, ed… Agrarian Change °nd Economic Development, Methuen, London, 1969, I. Cursivele noastre.

P

Vezi discuţia în Francois Mauro, Le XVT sticle europâen: „tconomiques, Presses Universitaires de France, Paris, 1965 -^Uecn'on Nouvelle dio, 32, pp.285- 286.

2 t n^Chailes Verlinden, L'esclavagedanstEuropemidUvale, ^¦^Tempel, Brugge, 1955.

Bloch, Cambridge Economic History of Europe, I, p.247. Vezi nea Marc Bloch, „Mediaeval „Livemions” ui Land and

* „ Medieval Europe, Univ. Of California Press, Berkeley, 1967, cq>kir

(tm) olf notează că exploatările miniere de mici dimensiuni şi

Pe unUă {i mici a trestiei de zahăr s-au dovedit amândouă

* w Modern History„. William and Mary Qvarterly, seria a 3-a, „*}? Iutie, 1957, pp.310.315.

' Sclavajul şi comerţul cu sclavi a înflorit îh Mediterana cu Iţcole înainte ca europenii să-şi fi început expansiunea în Africa,.”tul atlantic care s-a dezvoltat în timpul celui de-al XV -lea secol

* în nici un fel un amplu produs secundar accidental al ugnrii Africii… Schimbarea cea mai importantă, aceea de la igl jn special pentru nevoile casnice la sclavia predominant pentru

— ~”trfe coloniale, se petrecuse cu mult înaintea

— Mmhat în neeconomice din motive tehnologice îh America Centrală şi a destul de repede locul întreprinderilor capitaliste b scară mare în ^ I exploatărilor miniere, avansul tehnologic a constat în introd ^ I sistemului patio îh 1557 prin care argintul este extras din miaerT'11 ajutorul mercurului, şi care cerea utilaje costisitoare m special de * I cu noul proces a devenit profitabil mineritul îh adâncime. În prod I de zahăr morile de mari dimensiuni sau ingenio au fost cele I reclamat investirii la scară mare. Cerinţe tehnologice similare * generat consecinţe sociale similare pentru producţia de indigo. V I

Sons of the Shaking Earth, Univ. Of Chicago Press, Blinois Chica”

1959, pp. L77-180. 8°'

70. „Primul rezultat al extinderii producţiei de trestie de zahăr %\par Madeira şi în Canare în secolul al IV-lea a fost marea competiţie q I producătorii europeni deja existenţi. Aceasta a fost accentuaţi „ I măsură ce coloniile americane au început să producă. Prin 1580, industria siciliana era muribundă… În Spania industria lâhcezea… Midk I industrii medievale de zahăr din sudul Italiei, din Malta, insulele Rodoi I din Creta şi Cipru, toate au suferit un declin similar şi eventuaal an dispărut. Atâl îh Madeira cât şi în Insulele Canare producţia de zahăr a implicat folosirea muncii sclavilor africani. Această folosire i I sclavilor i-a ajutat probabil pe insulari să vândă la un nivel de preţ sub.

Cel al altor producători europeni, dar Madeira şi Canarele au sucombat la rihdul lor îh faţa competiţiei braziliene şi a Indiilor de Vest… La tropicele americane istoria zahărului şi a sclavajului sunt chiar mai suin legate. Dintre toate culturile de export tropicale din această perioadă, trestia de zahăr cerea cea mai mare cantitate de muncă manuală, în special pentru recoltare. Nevoia unei mori îh apropierea terenului de cultură, la care transportul trestiei trebuia organizat fa câteva ore de la tăiere, a cerut pentru prima dată stabilirea unui sistem de plantaţiiFără îndoială trestia de zahăr a fost principala cauză a sclavajului agrar la tropice„. Masefield, „Cambridge Economic Hislory of Europe, IV, pp.289-290.

Insulele ca trepte care duc spre colonizarea transatlantici „ reprezintă un fenomen exclusiv iberic. A. L. Rowse arată că acelaşi lucti s-a petrecut şi îh nordul Europei îh trei trepte: de pe continent spff Anglia, din Anglia spre Irlanda şi apoi din Anglia spre Amen<*s (e Nord. „Putem socoti popularea Americii de Nord ca o extensie pe Atlantic a unor procese petrecute cu o mie de ani înainte, în „^^ Volkerwandertmgen (migraţiilor), prin care Anglia a fost colontf” către anglo-saxoni… Unificarea insulelor [Anglia şi Irlanda] a°^ baza pentru marea înaintare peste Atlantic, pentru exodul de ^^ spre America de Nord, poarta deschisă pentru care a° g elisabetanii… Să observăm ceea ce a fost puţin sesizat de i*wo^ ^ tocmai acele persoane care au fost cel mai profund p plantaţiile şi colonizarea Irlandei de Sud – Humphrey Gi Raleigh, Richard Grenvflle – au deţinut rolul diriguitor „ primelor colonii m Virgmia, ca ţi cum Irlanda ar fi f0! T, pentru America”. Rowse, „Tudor Expansion: The Transtn „j-^ii, 1 pepieţele coloniale, se petrecuse -coperirii Americii în genaral culoarea sclavului s-a schimbat m al '. Ecolulni al XVlea de la cea albă la cea neagr? Şi a existat o Lnţă progresivă de a trata sclavii îh masă ca pe nişte bunuri „fasufieţiie ale comerţului mai degrabă decâl ca pe nişte indivizi care jotu pentru o familie ori pentru o fermă ca rob domestic ori ca ictitor agricol”. Anthony Luttrefl, The Transatlantic Slave Trade, M.78-79.

72. Probele care confirmă faptul că sclavii erau aduşi din afara

¦conomiei mondiale proprii unui anumit stat pot fi găsite în studiul lui hades Verlinden asupra Cretei din secolele al XIV-lea şi al XV-lea.

Creta era atunci o colonie veneţiana, servind deopotrivă ca centru al iei agriculturi exploatate în sistem fiscal-comercial şi ca antrepozit. În aceasta din urmă ipostază ea a fost un pivot al comerţului cu sclavi

Sclavii erau aduşi din variate părţi ale sudestului Europei, Rusia şi jud-vestul Asiei (toate arii din afara economiei mondiale mediteraneene de atunci) pentru a fi folosiţi în Creta şi îh alte colonii veneţiene şi pentru a fi revânduţi îh Egipt, sudul Franţei, şi răsăritul Spatiei Vezi „La Crete, debouche et plaque toumante de la trăite des esclaves au XIV et XV siecles”, Studi în onore di Amintore Fanfani, HI: Mtdioevo, Dott. A. Giuffre Ed., Milano, 1962, pp.591-619.

73. Veri Braudel, La Mediteranie, I, pp.144-145.

74. Sherbume F. Cook şi Leslie Boyd Simpson arată o cădere de la auioane îh 1519 în Mexic la 6,5 milioane îh 1540, la circa 4,5

(tm) „ne & 1565 şi pâhă la circa 2,5 milioane îh 1600. Vezi The 'Pulation of Central Mexico în the Sixteenth Century, w-Americana: 31, Univ. Of California Press, Berkeley, 1948, A 38. 43, 46. Woodraw Borah adaugă cifra de 1,5 milioane 1650. Vezi New Spain's Century of Depression, ^Americana: 35, Univ. Of California Press, Berkeley, 1951, p.3. „Nimicirea pe scară mare a populaţiei indigene din Brazilia a (tm) de drastică (egalând-o pe aceea a Mexicului]. Iezuitul Jose ta observa că „numărul populaţiei istovite m aceste locuri s douăzeci de ani încoace (1583) pare ceva de necrezut”, şi oate care dezvăluie o distrugere de populaţie la o scară „ci din Mexic”. Celso Furtado, Economic Development of j^w, Cambridge UnivPress, Londra} i New York, 1970, 5,. Vezi Alvaro Iară: întreprinderile mini-re devoratoare 5u dacă nu ar fi existat rezervele unei mase de populaţie de

Mare densitate în stare să hrănească o vreme curba democratic„. „Estructuras de colonizacion y modalidades de el Padfico Sur Hispano-Americano„, m Les grandes voies dans le monde, XV-XDC siicles”, W° Colloque, Internaţionale d'Histoire Maritime, S. E. VP. E. N., Paris, 1965

76. Vezi J. HParry, The Age of Reconnaissance, Mentor

New York, 1963, pp.245-246.

77. Vezi Gabriel Ardant despre legătura dintre cerinM, calificare fi formele de organizare a muncii m discuţia sa eliminarea gradulară a restricţiilor juridice: „Logica unui sistem cerea şerbului să producă mai mult şi în acelaşi timp să-şi organic propriul său program de muncă a condus atât la un sistem de retnW fixe, ît fi la o mai mare libertate… Că înlocuirea dărilor cu remune „ [redevances] ar putea spori productivitatea a fost observat chiar de căi„ seniori.” Thiorie sociologique de V impât, I, pp.46-47. Vezi şi/jy j p.194.;

78. Vezi discuţia în Rushton Coulbourn, ed. Feudalism în Histon

Princeton UnivPress, Princeton, New Jersey, 1956. Vezi Qmit

Cahen, „Au seuil de la troisieme annee: Reflexions sur l'usage du mot „feodaliteV, Journal qfthe Economic and Social History ofthe Oriaa, IIL partea 1, aprilie, 1960, pp.2-20; Dobb, Studies, pp.33-37; Lefevre, La Pensie, nr.65; Henryk Lowmianski, „The Ruisian Peasantry”, Pat

& Present, nr.26, nov. 1963, pp. 102-109; Joshua Prawer fi

S. N. Eisenstadt, „Feudalism”, în International Encyclopedia of ihe

Social Sciences, Macmillan and Free Press, New York, 1968, V, pp.393-403; George Vemadsky, feudalism în Rusia”, Speculum, XIV,

3, iulie 1939, pp.300-323; Max Weber, Economy and Society, Bedminster Press, Totowa, 1968,1, pp.255-256.

79. Dobb, Studies, p.66.

80. Vezi discuţia lui Charles Gibson în care el indică cum mume acele encomiendas aflate direct sub jurisdicţia Coroanei şi administme de persoane numite corregidores au evoluat de la ceea ce numim na muncă aservită ui sistem fiscal-comercial (coerced cashcrop labow) spre un sistem de impozitare a ţăranilor ii care aceşti corregidortt deveniseră de fapt nişte încasatori fiscali (fax-farmers). The Alfa

Under Spanish Rule, Stanford UnivPress, Stanford, California, 1964.

Pp.82-97.

81. Această reînnoire a iobăgied, care s-a petrecut ca 4taie

Germania, n-a fost o întoarcere la vechea stare de lucruri, nici o şi repetiţie la răsărit de Elba a unor forme medievale depăşite, pieţei mondiale capitaliste care dezlegaseră „a doua iobăgie legi noi asupra dezvoltării sociale locale.

În primul râhd, a fost necesară asigurarea unei cantităţi q cereale. Pentru a realiza lucrul acesta, tehnica Dreifeldwirtschaft datihd din Evul Mediu mijlociu atrebmt unei tehnici mai modeme împrumutate de iuncberi de la olandezi, de Koppelwirtschaft pe care au adaptat-o nevoilor lor (Pr” Schlagwirtschafl).

Doilea rând, scopul producţiei agricole a încetat de a mai fi ptoduce bunuri de consum într-o economie de subzistenţă, ¦A producătoare de mărfuri destinate pieţei mondiale. Ca o jjVtn^ _ exacţiunile asupra ţărănimii au căpătat caracter de ^ primitivă a capitalului…„. Henri H. Stahl, Les anciennes ylfc villageoises roumaines – asservissement et penetration u Editura Academiei, Bucureşti, 1969, p.15. Î VeziBagu, Pensamienlo critico, nr.27, pp.34-35,42-53,61. 3 Vezi Luigj Bulferelti, „L'oro, la terra e la societâ: une lazione del nostro Seicento”, Archivio storico lombardo. Seria a