3. Faza de alcoolism cronic reprezinta un stadiu mai avansat in care apare necesitatea fizica de a bea; in plus, apar treptat modificari de caracter si comportament, iar clinic se constata tremorul mainilor si hepatomegalia. Alcoolicul manifesta urmatoarele: - Pierderea controlului: consum pana la betie, ebrietate, intoxicatie, coma. - Rationalizare si Justificare. - Cresterea presiunii sociale: compensatie pentru pierderea respectului. - Comportament de grandoare. - Comportament agresiv. - Remuscare si vina persistenta. - Lipsa consumului de apa. - Modificarea modelelor de comportament. - Intreruperea relatiilor sociale. - Pierderea serviciului. - Consumul de alcool devine de importanta centrala in comportament. - Limitarea ariei de interese. - Re-interpretarea relatiilor personale. - Auto-compatimire marcata. - Evadare geografica. - Resentiment irational. - Protejarea bauturii. - Neglijarea hranei. - Prima spitalizare. - Gelozia alcoolica. - Scaderea capacitatii sexuale. - Consum matinal de alcool. - Schimbarea activitatilor in familie.
4. Faza de alcoolomanie, caracterizata prin consumarea motivata a bauturii, starea de ebrietate in timpul zilei (incepand cu dimineata) si perioade de betie prelungita. In aceasta faza scade toleranta fata de alcool, apare lezarea hepatica, se accentueaza tremorul mainilor, iar modificarile psihice evolueaza spre psihoza alcoolica. Mecanismele instalarii dependentei alcoolice 4. Faza de alcoolomanie, caracterizata prin consumarea motivata a bauturii, starea de ebrietate in timpul zilei (incepand cu dimineata) si perioade de betie prelungita. In aceasta faza scade toleranta fata de alcool, apare lezarea hepatica, se accentueaza tremorul mainilor, iar modificarile psihice evolueaza spre psihoza alcoolica. Mecanismele instalarii dependentei alcoolice
Consumul cronic de alcool induce alterari la nivelul majoritatii sistemelor sistructurilor creierului. Alterarile neuropatologice la nivelul mezencefalului si structurilor corticale sunt corelate cu afectarea proceselor cognitive. Dupa consumul prelungit de alcool, afectarea functiilor cortexului prefrontal, din cauza lezarii neuronale, poate compromite mecanismul luarii deciziilor si al controlului emotiilor, inducand perturbari ale judecatii si pierderea controlului in ceea ce priveste reducerea consumului de alcool. Actiunea alcoolului asupra sistemelor de neurotransmitatori Consumul cronic de alcool are urmatoarele efecte neurochimice: - scade activitatea serotoninei la nivel sinaptic; - scade activitatea opioidelor endogene in creier, afecteaza structura moleculara si legaturile de hidrogen aleencefalinelor, creste numarul receptorilor opioizi; - inhiba eliberarea de dopamina in zona cerebrala a recompensei si creste metabolizarea dopaminei, reducand astfel nivelul acesteia la nivel sinaptic, fapt care are ca rezultat o crestere a numarului de receptori dopaminergici, conducand la cresterea craving-ului pentru alcool; - scade nivelul GABA din creier, conducand la cresterea starii de anxietate si iritabilitate. Experimental s-a dovedit dezvoltarea atat a tolerantei acute la alcool, cat si a tolerantei cronice. In mod obisnuit toleranta fata de alcool este cronica, fiind consecinta ingerarii repetate, in timp, a unor cantitati moderate de alcool. Este descrisa si o toleranta innascuta la alcool, dar de regula aceasta este dobandita. Alcoolul etilic produce diverse tipuri de toleranta: - comportamentala - care se refera la procese adaptative de invatare pentru a depasi unele dintre efectele alcoolului; - metabolica - se dezvolta ca rezultat al inducerii enzimelor de biotransfomare, avand drept consecinta cresterea cantitatilor ingerate sau a frecventei consumului pentru a obtine efectele dorite. Consumul cronic de alcool induce alterari la nivelul majoritatii sistemelor sistructurilor creierului. Alterarile neuropatologice la nivelul mezencefalului si structurilor corticale sunt corelate cu afectarea proceselor cognitive. Dupa consumul prelungit de alcool, afectarea functiilor cortexului prefrontal, din cauza lezarii neuronale, poate compromite mecanismul luarii deciziilor si al controlului emotiilor, inducand perturbari ale judecatii si pierderea controlului in ceea ce priveste reducerea consumului de alcool. Actiunea alcoolului asupra sistemelor de neurotransmitatori Consumul cronic de alcool are urmatoarele efecte neurochimice: - scade activitatea serotoninei la nivel sinaptic; - scade activitatea opioidelor endogene in creier, afecteaza structura moleculara si legaturile de hidrogen aleencefalinelor, creste numarul receptorilor opioizi; - inhiba eliberarea de dopamina in zona cerebrala a recompensei si creste metabolizarea dopaminei, reducand astfel nivelul acesteia la nivel sinaptic, fapt care are ca rezultat o crestere a numarului de receptori dopaminergici, conducand la cresterea craving-ului pentru alcool; - scade nivelul GABA din creier, conducand la cresterea starii de anxietate si iritabilitate. Experimental s-a dovedit dezvoltarea atat a tolerantei acute la alcool, cat si a tolerantei cronice. In mod obisnuit toleranta fata de alcool este cronica, fiind consecinta ingerarii repetate, in timp, a unor cantitati moderate de alcool. Este descrisa si o toleranta innascuta la alcool, dar de regula aceasta este dobandita. Alcoolul etilic produce diverse tipuri de toleranta: - comportamentala - care se refera la procese adaptative de invatare pentru a depasi unele dintre efectele alcoolului; - metabolica - se dezvolta ca rezultat al inducerii enzimelor de biotransfomare, avand drept consecinta cresterea cantitatilor ingerate sau a frecventei consumului pentru a obtine efectele dorite.
Dezvoltarea tolerantei la alcool justifica existenta la alcoolici a unor nivele sanguine mari, fara ca acestia sa manifeste semnele specifice intoxicatiei etilice. Alcoolismul este caracterizat atat prin dependenta fizica cat si psihica. Astfel dependentii pot fi: - psihici (nu ajung la betia totala), - fizici (nu se pot opri pana nu ajung la betia totala), - periodici sau "dipsomani" - ingera cantitati mari de alcool in timp scurt, dar la intervale mari de timp (ocazional). In acest caz avem de-a face cu "alcoolismul exploziv", - mai poate fi citat si "alcoolismul de week-end". Dezvoltarea tolerantei la alcool justifica existenta la alcoolici a unor nivele sanguine mari, fara ca acestia sa manifeste semnele specifice intoxicatiei etilice. Alcoolismul este caracterizat atat prin dependenta fizica cat si psihica. Astfel dependentii pot fi: - psihici (nu ajung la betia totala), - fizici (nu se pot opri pana nu ajung la betia totala), - periodici sau "dipsomani" - ingera cantitati mari de alcool in timp scurt, dar la intervale mari de timp (ocazional). In acest caz avem de-a face cu "alcoolismul exploziv", - mai poate fi citat si "alcoolismul de week-end".
Dependenta psihica - reprezinta impulsul psihic irezistibil, pe care il au alcoolicii cronici, de a continua consumul alcoolului. Sub influenta alcoolului apare o impresie de satisfactie, de relaxare, de simplificare a unor preocupari sau dificultati, ceea ce duce la dorinta repetarii consumului, si in final la dependenta psihica. Modificarea functiilor psihoafective sub influenta alcoolului tine insa si de factori constitutionali, sociali sau educationali. Dependenta fizica evolueaza paralel cu dezvoltarea tolerantei, fiind consecinta mentinerii permanente a unei concentratii de alcool in sange. Dependenta fizica se dezvolta treptat, in interval de zile, saptamani sau luni, constand in necesitatea de a continua consumul, pentru a evita tulburarile uneori grave, ce apar la intreruperea administrarii. Conform DSM IV se precizeaza ca dependenta fiziologica (fizica) de alcool este indicata de dovezi de toleranta sau simptome de retragere. Sindromul de abstinenta la alcool se caracterizeaza prin dezvoltarea simptomelor de retragere (care, in general, sunt ameliorate prin reluarea consumului de alcool, doar 5% dintre subiecti dezvoltand delir siconvulsii), la aprox. 12 ore de la reducerea consumului dupa ingestie prelungita, excesiva de alcool. O data dezvoltat modelul de consum compulsiv, indivizii dependenti petrec perioade semnificative de timp pentru a obtine si consuma bauturi alcoolice. Acesti indivizi adesea continua consumul de alcool in pofida consecintelor adverse psihice sau fizice (ex. depresie, afectiuni hepatice etc). Gravitatea sindromului de retragere (abstinenta) la alcool este influentata de: - cantitatea de alcool consumata, - frecventa consumului, - durata si istoricul consumului. Dependenta psihica - reprezinta impulsul psihic irezistibil, pe care il au alcoolicii cronici, de a continua consumul alcoolului. Sub influenta alcoolului apare o impresie de satisfactie, de relaxare, de simplificare a unor preocupari sau dificultati, ceea ce duce la dorinta repetarii consumului, si in final la dependenta psihica. Modificarea functiilor psihoafective sub influenta alcoolului tine insa si de factori constitutionali, sociali sau educationali. Dependenta fizica evolueaza paralel cu dezvoltarea tolerantei, fiind consecinta mentinerii permanente a unei concentratii de alcool in sange. Dependenta fizica se dezvolta treptat, in interval de zile, saptamani sau luni, constand in necesitatea de a continua consumul, pentru a evita tulburarile uneori grave, ce apar la intreruperea administrarii. Conform DSM IV se precizeaza ca dependenta fiziologica (fizica) de alcool este indicata de dovezi de toleranta sau simptome de retragere. Sindromul de abstinenta la alcool se caracterizeaza prin dezvoltarea simptomelor de retragere (care, in general, sunt ameliorate prin reluarea consumului de alcool, doar 5% dintre subiecti dezvoltand delir siconvulsii), la aprox. 12 ore de la reducerea consumului dupa ingestie prelungita, excesiva de alcool. O data dezvoltat modelul de consum compulsiv, indivizii dependenti petrec perioade semnificative de timp pentru a obtine si consuma bauturi alcoolice. Acesti indivizi adesea continua consumul de alcool in pofida consecintelor adverse psihice sau fizice (ex. depresie, afectiuni hepatice etc). Gravitatea sindromului de retragere (abstinenta) la alcool este influentata de: - cantitatea de alcool consumata, - frecventa consumului, - durata si istoricul consumului.
Sindromul de retragere in cazul alcoolismului se manifesta prin: - transpiratii, - greata, voma, - tahicardie sau hipertensiune, - agitatie psihomotorie, - cefalee, - insomnie, - slabiciune, - halucinatii sau iluzii vizuale, tactile, auditive tranzitorii, - convulsii de tip grand mal, - tremor al limbii, pleoapelor, mainilor intinse. Sindromul de retragere la alcool se poate complica prin dezvoltarea unei stari denumite delirium tremens, caracterizata prin agitatie severa, hiperactivitate autonoma, halucinatii si iluzii. Sindromul de retragere in cazul alcoolismului se manifesta prin: - transpiratii, - greata, voma, - tahicardie sau hipertensiune, - agitatie psihomotorie, - cefalee, - insomnie, - slabiciune, - halucinatii sau iluzii vizuale, tactile, auditive tranzitorii, - convulsii de tip grand mal, - tremor al limbii, pleoapelor, mainilor intinse. Sindromul de retragere la alcool se poate complica prin dezvoltarea unei stari denumite delirium tremens, caracterizata prin agitatie severa, hiperactivitate autonoma, halucinatii si iluzii.
Tratamentul intoxicatiei cronice Tratamentul intoxicatiei croniceTratamentul dependentei de alcool cuprinde doua etape: - Detoxifierea (realizarea sevrajului): se face apel la tratamentul medicamentos pentru diminuarea simptomelor de abstinenta. - Reabilitarea (combaterea dependentei de alcool): se instituie tratament medicamentos si psihosocial pentru a ajuta pacientii sa ramana abstinenti. Orice consum "ocazional", orice paharel "nevinovat" aduce cu sine recidiva si reluarea consumului, agravarea dependentei. In lumea specialistilor dar si a celor care au beneficiat de tratamentul alcoolismului si sunt abstinenti se stie: CONSUMUL sau BAUTUL CONTROLAT pentru un dependent de alcool NU ESTE POSIBIL!
Terapia medicamentoasa a sevrajului alcoolic urmareste prevenirea delirului si a aritmiilor. In cadrul detoxifierii se utilizeaza benzodiazepine deoarece acestea reduc simptomele sindromului de retragere (abstinenta). Oxazepamul este benzodiazepina de electie la alcoolicii cu atingere hepatica, avand o rata de acumulare scazuta si fiind convertit in metaboliti hidrosolubili, inactivi. Diazepamul se foloseste in starile confuzionale acute sau subacute, avand si proprietati anticomitiale si prevenind eventualele crize din timpul sevrajului. Pot fi utilizate, de asemenea, anticonvulsivante precum carbamazepina, deoarece previn convulsiile si instabilitatea nervoasa asociate sindromului de retragere. In cadrul combaterii dependentei alcoolice, cel mai frecvent utilizat este disulfiramul (Antalcool, Antabuse, Aversan, Abstinil), acesta fiind insa eficient doar pentru pacientii JH puternic motivati sa renunte la consumul de alcool. Asociat cu alcoolul, disulfiramul inhiba biotransformarea acestuia la stadiul de acetaldehida, care se acumuleaza in organism si produce efecte adversede tipul celor: - respiratorii (dispnee, tuse), - digestive (greturi, varsaturi), - circulatorii (hiperemia tegumentelor, senzatia de caldura, tahicardie, HTA), - nervoase (cefalee pulsatila). Asocierea repetata (zilnic sau la 2 - 4 zile) permite stabilirea unui reflex conditionat negativ, util in tratamentul alcoolismului. Dat fiind profilul farmacocinetic al disulfiramului (absorbtie gastrointestinala rapida si completa, o rata lenta de biotransformare si eliminare, aparitia efectului dupa 3-4 ore - in medie si atingand intensitatea maxima dupa 12 ore), fenomenele de intoxicatie acetaldehidica pot sa apara dupa consumul de alcool, la 4-5 zile de la administrareadisulfiramului. Terapia medicamentoasa a sevrajului alcoolic urmareste prevenirea delirului si a aritmiilor. In cadrul detoxifierii se utilizeaza benzodiazepine deoarece acestea reduc simptomele sindromului de retragere (abstinenta). Oxazepamul este benzodiazepina de electie la alcoolicii cu atingere hepatica, avand o rata de acumulare scazuta si fiind convertit in metaboliti hidrosolubili, inactivi. Diazepamul se foloseste in starile confuzionale acute sau subacute, avand si proprietati anticomitiale si prevenind eventualele crize din timpul sevrajului. Pot fi utilizate, de asemenea, anticonvulsivante precum carbamazepina, deoarece previn convulsiile si instabilitatea nervoasa asociate sindromului de retragere. In cadrul combaterii dependentei alcoolice, cel mai frecvent utilizat este disulfiramul (Antalcool, Antabuse, Aversan, Abstinil), acesta fiind insa eficient doar pentru pacientii JH puternic motivati sa renunte la consumul de alcool. Asociat cu alcoolul, disulfiramul inhiba biotransformarea acestuia la stadiul de acetaldehida, care se acumuleaza in organism si produce efecte adversede tipul celor: - respiratorii (dispnee, tuse), - digestive (greturi, varsaturi), - circulatorii (hiperemia tegumentelor, senzatia de caldura, tahicardie, HTA), - nervoase (cefalee pulsatila). Asocierea repetata (zilnic sau la 2 - 4 zile) permite stabilirea unui reflex conditionat negativ, util in tratamentul alcoolismului. Dat fiind profilul farmacocinetic al disulfiramului (absorbtie gastrointestinala rapida si completa, o rata lenta de biotransformare si eliminare, aparitia efectului dupa 3-4 ore - in medie si atingand intensitatea maxima dupa 12 ore), fenomenele de intoxicatie acetaldehidica pot sa apara dupa consumul de alcool, la 4-5 zile de la administrareadisulfiramului.
Disulfiramul este contraindicat persoanelor cu afectiuni: - cardiace, - renale, - hepatice, - gastrice, - neuropsihice, - epilepticilor, - femeilor insarcinate. De asemenea, nu se administreaza in caz de ebrietate sau fara consimtamantul persoanei. Antidepresivele, ca de exemplu sarurile de litiu au eficienta moderata in terapia adictiei etilice si sunt indicate ca terapie adjuvanta la pacientii adictivi la care se identifica simptome din gama anxios-depresiva, subiacente adictiei. In modele experimentale animale si in studii clinice s-a demonstrat eficienta antagonistului opioid naltrexon ca terapie adjuvanta in tratamentul alcoolismului, deoarece reduce efectele subiective pozitive ale alcoolizarii. Eficienta tratamentului medicamentos al dependentei alcoolice este crescuta de asocierea psihoterapiei si de masuri active de reintegrare socio-economica si familiala. Disulfiramul este contraindicat persoanelor cu afectiuni: - cardiace, - renale, - hepatice, - gastrice, - neuropsihice, - epilepticilor, - femeilor insarcinate. De asemenea, nu se administreaza in caz de ebrietate sau fara consimtamantul persoanei. Antidepresivele, ca de exemplu sarurile de litiu au eficienta moderata in terapia adictiei etilice si sunt indicate ca terapie adjuvanta la pacientii adictivi la care se identifica simptome din gama anxios-depresiva, subiacente adictiei. In modele experimentale animale si in studii clinice s-a demonstrat eficienta antagonistului opioid naltrexon ca terapie adjuvanta in tratamentul alcoolismului, deoarece reduce efectele subiective pozitive ale alcoolizarii. Eficienta tratamentului medicamentos al dependentei alcoolice este crescuta de asocierea psihoterapiei si de masuri active de reintegrare socio-economica si familiala.
Terapia de familie A inceput sa fie discutata in 1950 si recunoscuta ca mijloc de combatere si terapie in alcoolism incepind cu anul 1960. Desi metodele alese pentru "terapia de familie" a alcoolismului depind de conceptiile psihoterapeutului, factorul important il constituie stabilirea unui model de comunicare intre membrii familiei, acceptarea de catre fiecare dintre acestia a telului comun. Terapia de grup O serie de metode utilizate in terapia individuala au fost aplicate la grupuri de alcoolici. Psihoterapia de grup are la baza conceptia ca anomaliile comportamentului social rezulta din dificultatile relatiilor interpersonale. Grupurile cuprind in general 7-12 membri, sub conducerea unui psihoterapeut, dar fiecare membru este sub controlul intregului grup si deci, puterea este difuza si nu individuala. Un beneficiu al acestei terapii pare sa fie depasirea izolarii alcoolicului si reinsertia lui in viata sociala si de familie. Prin metodele de terapie in grup au fost obtinute rezultate interesante, castigandu-se increderea alcoolicilor in posibila lor vindecare. Terapia de grup reprezinta o forma inca controversata de tratament, nu numai in privinta tehnicilor si metodelor de lucru, dar si datorita lipsei unei cercetari adecvate si a unor rezultate precise care sa tina seama de tipul de alcoolic (primar sau reactiv). Totusi terapia de grup este o forma de tratament care merita sa fie luata in considerare,mavand o serie de avantaje ca obtinerea unei apropieri si coeziuni intre membrii sai, asemanatoare solidaritatii de familie. In cadrul grupului, indivizii sunt mai receptivi la masurile educative si la asimilarea experientelor, fiind pregatiti pentru reintegrarea sociala.
"Alcoolicii anonimi" reprezinta o organizatie de tratament a alcoolismului foarte bine cunoscuta in SUA. Capacitatea acestei institutii de a distribui responsabilitatile in randul membrilor sai, formand astfel o adevarata retea de supraveghere si indrumare terapeutica, are drept efect antrenarea alcoolicilor in activitati avand ca scop final recuperarea. "Alcoolicii anonimi" reprezinta o organizatie de tratament a alcoolismului foarte bine cunoscuta in SUA. Capacitatea acestei institutii de a distribui responsabilitatile in randul membrilor sai, formand astfel o adevarata retea de supraveghere si indrumare terapeutica, are drept efect antrenarea alcoolicilor in activitati avand ca scop final recuperarea.
Ţine minte! ALCOOLUL NU TE FACE MARE!
Sfârşit.
Dostları ilə paylaş: |
