2.1.Introducere
Ansamblul aplicațiilor informatice din domeniul dreptului constituie informatica juridică (Vasiu, 2009), disciplină recentă dar intens studiată în țările industrializate, care au un sistem juridic si administrativ bine dezvoltat.
Corespondentul în limba engleză pentru disciplina de studiu Informatică judiciară din cadrul facultăților de drept, este Legal Informatics și pare a avea o interpretare restrictivă întrucât există tendința de a ne referi doar la reglementările legale ce privesc ansamblul problemelor metodologice legate direct de utilizarea tehnologiei informației și comunicațiilor.
Cu toate acestea, concepte noi, des întânite în literatura de specialitate internațională referitoare la Computer and Law (Raysman and Brown, 2008), Computers Law, ICT - Law (Mambi, 2010) derivă din conceptul general Legal Informatics, ceea ce ne determină să privim Informatica judiciară ca un nou domeniu al dreptului penal, în continuă dezvoltare și diversificare, dar care are originea strâns legată de dezvoltarea științei informaticii și mai cu seamă a evoluției tehnologiilor informaționale.
2.2.Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare
Obiectivele unităţii de învăţare:
-
înţelegerea terminologiei specifice domeniului informaticii judiciare documentare și a noțiunilor de dată, informație, document, documentare;
-
cunoaşterea sistemelor de documentare juridică automatizată și a programelor de documentare juridică;
-
recunoaşterea principalelor clase și subclase ale tipologiei informației documentare.
Competenţele unităţii de învăţare:
-
studenţii se vor familiariza cu noțiunile fundamentale ale informaticii judiciare documentare;
-
dezvoltarea unor abilitaţi de a operaţionaliza concepte specifice programelor de documentare juridică, documentare Internet și legate de securitatea informațiilor;
2.3.Conţinutul unităţii de învăţare
2.3.1. Caracteristicile generale ale sistemelor de documentare juridică automatizată. Tipologia informației documentare
În accepţie largă, noţiunea de “document” este definită ca: orice bază de cunoaştere fixată material, înregistrată sau susceptibilă de a fi utilizată pentru consultare, studiu sau probă. Marea diversitate a categoriilor de documente a determinat şi apariţia altor definiţii, cu sens mai restrâns, în funcţie de sfera de interes a diferitelor domenii de activitate.
Astfel, din punctul de vedere al biblioteconomiei, documentul este definit ca „informaţie înregistrată care poate fi tratată ca unitate într-un flux documentar, indiferent de forma sa materială şi de caracteristicile acesteia”. (Standard ISO 2789).
În sens juridic, unele dicţionare şi enciclopedii, definesc documentul “act oficial sau particular prin care se adevereşte sau de preconizează un fapt, se conferă un drept sau se recunoaşte o obligaţie.
Iniţial, termenul documentare a indicat activitatea de informare prin intermediul documentelor. O dată cu evoluţia mijloacelor de comunicare materializate, înţelesul modern al termenului s-a extins spre activitatea de “a informa” pe alţii, caracteristică care predomină în organizarea modernă a acestui domeniu.
În accepţiune curentă, a documenta înseamnă a depista, a colecţiona, conserva şi pune la dispoziţia consumatorilor de informaţii surse de date culese anterior despre problema ce intră în sfera de interes a acestora, fixate în documente de orice gen.
Despre activitatea de documentare, la nivelul juridic, putem vorbi în măsura în care se apelează la metodele şi tehnicile informaticii în organizarea documentelor ca sursă primară de furnizare a informației în scopul regăsirii operative, ordonării, prelucrării și arhivării în mod corespunzător.
Activitatea juridică, indiferent de forma sa de desfăşurare este generatoare de informaţii. Cu cât această activitate este mai complexă şi mai dinamică, cu atât volumul de informaţii creşte şi se diversifică, necesitând un instrument modern de prelucrare a lor.
O informaţie semnifică o triadă a elementelor: entitate, atribut, valoare. Entitatea formează obiectul informaţiei, atributul este elementul de descriere a entităţii respective, caracterul sau o proprietate a acesteia, iar valoarea o măsură a proprietăţii.
Exemplu: informaţia privind adresa unui client: A.I.Cuza, nr.13, de unde desprindem că:
Entitate: Client;
Atribut: Adresa;
Valoare: A.I.Cuza, nr.13.
Această structurare a informației permite organizarea datelor bidimensional, sub formă tabelară, identificând câmpurile și înregistrările unei bazei de date care mai apoi poate fi interogată în vederea obținerii de rapoarte sintetizate și/sau detaliate pe anumite categorii.
Pentru a fi eficientă, informaţia trebuie să fie fundamentată ştiinţific, trebuie să fie oportună, trebuie să fie captată la timp şi de cine trebuie, trebuie să fie clară şi să nu fie contradictorie.
Materia primă din care se obţin informaţiile o constituie datele iar cunoştinţele reprezintă o însumare în timp a tuturor informaţiilor dobândite într-un anumit domeniu.
Datele reprezintă suportul formal al informaţiei, acestea concretizându-se în cifre, litere, simboluri, coduri şi alte semne plasate pe suporţi tehnici de date.
INFORMAŢIE1
INFORMAŢIE2
………………..
INFORMAŢIEn
Proces de
informare
DATE
Materia primă
Proces de
cunoaștere
ÎNȚELEPCIUNE
Wisdom
CUNOŞTINŢE
Knowledge
Fig.nr.2.1. – Date, informaţii, cunoştinţe, înțelepciune
Raportat la mediul organizaţional juridic, datele şi informaţiile concentrează esenţa tuturor activităţilor, proceselor, fenomenelor şi comportamentelor umane, fiind percepute drept nucleul sistemului informaţional, care le asigură colectarea, prelucrarea şi transmiterea în şi către alte sisteme.
În condiţiile formalizării lor, datele şi informaţiile pot fi stocate prin intermediul instrumentelor informatice, constituindu-se într-un capital informaţional util decidenţilor. Apare astfel relaţia cu 4 dimensiuni: date–informaţii– cunoştinţe-înțelepciune, care depăşeşte cadrul tradiţional al sistemelor informaţionale şi se extinde asupra sistemelor de cunoştinţe inteligente.
Concluzionând asupra relaţiei dintre date, informaţii şi cunoştinţe reţinem următoarele afirmaţii, regăsite în (Sofonie, 2000):
-
data este o resursă obiectivă şi statică;
-
informaţia constituie un ansamblu de date semnificative şi are valoare în raport cu un scop (o problemă);
-
cunoştinţa este subiectivă, dinamică, creată în cadrul interacţiunii sociale dintre individ şi organizaţie, legată de un anumit context şi are un caracter relativ, în măsura în care derivă din capacitatea creativă a omului.
Pentru organizaţia de azi, cunoştinţele se constituie ca o veritabilă resursă strategică, care trebuie gestionată în scopul obţinerii avantajului competitiv. Teoria organizațiilor bazate pe cunoştinţe susţine că acestea trebuie să recurgă la instrumente pentru capitalizarea lor, în egală măsură cu generarea de noi cunoştinţe şi cu punerea în aplicare a celor pe care deja le posedă. Aceasta implică o reconsiderare a evoluţiei funcţionalităţii sistemelor informaţionale, precum şi folosirea noilor tehnologii informaţionale şi comunicaţionale de tip Internet, Intranet, depozite de date (data warehouse), data mining.
Tipologia informaţiei documentare cunoaşte astăzi o diversitate atât de mare, încât, posibilităţile de clasare şi subclasare sunt greu de reprezentat într-o singură structură schematică. O primă etapă de clasificare se poate realiza, pornind de la definirea generală a termenului, conform trilogiei: suport documentar – tehnica de înregistrare – semne convenţionale de transmitere a mesajului.
După suportul documentar (denumit şi mediu suport, purtător de informaţie sau mediu de înregistrare), în (Drăghicescu-Berciu, 2003) sunt categorisite astfel:
a) documente istorice – înregistrate pe suport istoric (argilă, piatră, papirus, pergament, tăbliţe de lemn, pânza etc.).
b) documente contemporane-înregistrate pe suport modern (hârtie, carton, material plastic etc.)
c) documente tehnice - înregistrate pe suport tehnic care poate fi: suport optic (pelicula fotografica, celita, pelicula de film); suport magnetic (benzile magnetice, cartele magnetice, discurile compacte audio);
După tehnica de înregistrare (de fixare pe suport)
a) documente obţinute prin metode clasice de înregistrare: documente manuscrise; documente dactilografiate; documente tipărite; documente xerografiate; documente xilografiate (texte gravate în lemn); documente litografiate (texte gravate în piatra).
b) documente realizate prin metode moderne de înregistrare:
- înregistrare electromagnetică: documente audio (discuri, benzile magnetice etc.) documente video (filmate cu camera de luat vederi simple sau digitale, sau generate de calculator);
- înregistrare electronică – documente electronice; sunt cuprinse fişierele de date şi software-urile de aplicaţie; ele pot fi înregistrate pe suport hârtie, magnetic, optic sau orice alt suport conceput pentru a fi prelucrat pe calculator sau printr-un procedeu similar.
După semnele convenţionale folosite;
a) documente scrise (având la baza litera);
b) documente grafice (în care predomina imaginea);
- schematice (scheme, planuri, grafice, diagrame, hârtii);
- imagini reale sau concrete (desene, picturi, ilustraţii, stampe etc.).
Fiecare dintre clasele menţionate poate fi, la rândul sau, subclasată după alte criterii.
Organizaţiile creatoare de documente, practica la rândul lor, alte criterii de clasificare în funcţie de sfera de activitate. Se menţionează (Drăghicescu-Berciu, 2003), astfel:
-
după sfera de aplicare: legi, decrete, hotărâri guvernamentale, ordine, decizii, dispoziţii, hotărâri judecătoreşti etc.
-
după destinaţie: documente pentru uz intern (rapoarte, decizii, regulamente, dări de seama etc.), documente care intra şi ies din organizaţie (corespondenţa);
-
după natura proceselor reflectate: documente comerciale, documente financiare etc.
2.3.2. Programe de documentare juridică. Rețeaua Internet. Documentarea în Internet
Sistemele de documentare automată sunt răspunsul dezvoltării tehnologiilor de interogare a datelor stocate în baze de date de dimensiuni impresionante, la cerințele de căutare, găsire, indexare, clasificare, vizualizare, sortare a actelor normative și legislative.
Sistemele de documentare juridică sunt destinate unei game variate de utilizatori, fie ei din domeniul juridic, financiar, contabil sau resurse umane care folosesc informație juridică, legislație și jurisprudența în activitatea lor. Ei sunt avocați cu practica individuală sau în societati civile de avocați, consilieri juridici în companii private sau instituții publice, economiști sau contabili, precum și inspectori de resurse umane sau responsabili cu implementarea proceselor de conformitate. Cu toții au în comun nevoia de a găsi legislație, cazuistică și alte informații din domeniul juridic folosind soluții și sisteme rapide, mobile și usor de utilizat. La fel de importante sunt acuratețea, structura și actualitatea informației profesionale pe care o folosesc.
Sistemele de documentare automată vin în sprijinul satisfacerii acestor nevoi, sunt extrem de numeroase în țările dezvoltate, evoluând o dată cu progresul tehnologiilor informaționale. Indiferent de dezvoltatorul lor, acestea au drept scop principal oferirea unei viziuni de ansamblu a întregii biblioteci de documente, posibilități de explorare în detaliu asupra conținutului, tehnici de căutare a unui document după un anumit termen/expresie, după dată și/sau perioadă, după autor, după rubrici de clasificare, după cuvinte cheie, după referința publicării, etc.
Printre sistemele de documentare juridică folosite putem aminti: LEX, RESAGRI, SIGAD (în Franţa); ITALGIURE (în Italia); JURIS (în Germania); LEXIS, WESTLAW, DIALOG (în SUA); STATUS (în Marea Britanie); CEDOC (în Belgia); DATUM (în Canada).
În România, există firme care au creat programe ce conţin legislaţia în vigoare, precum şi un sistem ierarhic de accesare a legilor. Astfel de programe sunt: MONITOR, PC JURIST, PC LEX, LEX EXPERT, LEX CONSILIER JURIDIC, etc.
Dintre cele mai avansate soluții de documentare juridică furnizate profesioniștilor din România menționăm iDrept.ro și Noul Sintact, care facilitează activitatea profesională a utilizatorilor de informație juridică punându-le la dispoziție o interfață intuitivă, algoritmi de căutare modelați special pentru acest gen de date și accesul la o baza de acte și documente. Secțiunea de comentarii la coduri și legi esențiale integrează în baza de date lucrări practice cu autoritate recunoscută. Comentariile îmbunătățesc substanțial experiența de documentare prin corelațiile cu legislația, normele de aplicare și jurisprudența pe care utilizatorul le poate urmări cu usurință în aceelași ecran de prezentare a rezultatului, la nivelul articolului de lege pe care îl folosește. Pe lângă calitatea editorială a informației juridice, aceste soluții fac diferența prin acuratețea textului legislativ actualizat, numărul mare de acte în sectiunea practică judiciară și jurisprudență, actualizarea frecventă, calitatea legăturilor între actele aflate în baza de date și tehnologia Act Sintetic. Tehnologia Act sintetic permite construirea automată a formei consolidate a oricărui act normativ din legislaţia românească și europeană, pentru orice dată, cu modificările inserate, în mod automat, direct in text. Fiecare modul beneficiază de instrumente avansate de lucru, precum:
-
Căutare inteligentă cu ranking – căutare tip google dezvoltată pe baza unui algoritm proprietar;
-
Căutări avansate după criterii predefinite;
-
Căutare transversală – în toate modulele simultan;
-
Norme metodologice inserate în textul actului normativ;
-
Comentarii inserate în textul actului normativ;
-
Posibilitatea de a face adnotări pe textul de lege;
-
Informaţii detaliatedespre act: istoricul, legăturile actului, conexiunile și tematica actului;
-
Acte puse sub urmărire, tematici puse sub urmărire;
-
Răsfoire după cuprins cronologic, răsfoire după tematică;
-
Căutări salvate, liste personale, calendar legislativ.
Rețeaua Internet. Documentarea în Internet
Internet este cea mai mare reţea de calculatoare din lume, numită deseori şi reţeaua reţelelor. Aceasta permite accesul la informaţiile existente oriunde în lume, deschizând astfel posibilităţi nebănuite de comunicare.
Tehnologia şi aplicaţiile de pe Internet se extind extraordinar de rapid, captând o atenţie deosebită, deoarece Internet-ul reprezintă un debuşeu comercial, într-o măsură mult mai mare decât au fost televiziunea şi radioul.
De fapt, Internetul este un foarte complex univers virtual unde sunt accesibile informaţii despre subiecte dintre cele mai diverse (muzică, vreme, politică, religie, finanţe, tehnică, umor, rezultatele unor cercetări ştiinţifice) şi o multitudine de servicii precum: poştă electronică, teleshopping pentru cumpărarea unor produse din magazine aflate la distanţe mari, bănci, agenţii de bilete, grupuri de discuţii, bani electronici, biblioteci virtuale. Se poate afirma că Internet-ul constituie un conglomerat extrem de complex de arhitecturi, componente fizice şi sisteme de operare, pe care utilizatorul nu trebuie să le cunoască sau să înţeleagă în profunzime toate implicaţiile lor. Componentele mediului de lucru Internet sunt redate schematic în Figura.nr.2.2., unde este ilustrat punctul de vedere conceptual asupra hardware-ului din Internet.
Fig. nr. 2.2. -Componentele mediului de lucru Internet
Mediul Internet tratează în mod egal atât minicalculatoarele cât şi PC-urile sau mainframe-urile. Componentele sunt de tip unu-la-unu, în care aproape toate facilităţile care configurează reţelele au importanţă egală şi în care componentele se comportă una faţă de cealaltă în mod nediscriminatoriu.
Conceptual vorbind, Internet este considerat o colecţie de grupuri de reţele, cunoscute sub numele de domenii, fiecare din aceste domenii constând din acele reţele care sunt utilizate de către o singură organizaţie, cum ar fi o universitate, o firmă sau o instituţie guvernamentală. Fiecare domeniu este un sistem autonom, care poate fi configurat aşa cum doreşte autoritatea locală, uneori chiar ca un ansamblu global de reţele WAN (Wide Area Network).
Adresa unui calculator (gazdă) din Internet constă dintr-un şir de biţi ce conţine două părţi:
- prima parte care precizează domeniul în care este inclus calculatorul gazdă, şi
- a doua parte care identifică adresa gazdei în cadrul domeniului.
Partea din adresă care defineşte domeniul (networkidentifier), se atribuie la crearea domeniului şi are un identificator unic de reţea. Partea din adresă care defineşte un calculator gazdă individual (hostaddress) din cadrul unui domeniu este atribuită de autoritatea locală. Întrucât se lucrează mai greu cu adrese sub forma unui şir de biţi, s-a alocat fiecărui domeniu o adresă simbolică unică (numele domeniului domain name); fiecare autoritate locală este apoi liberă să extindă numele domeniului pentru a obţine nume semnificative pentru calculatoarele gazdă din domeniul respectiv.
De exemplu:
Cuvintele ce se găsesc la stânga primului punct sunt atribuite în cadrul instituţiei ce are responsabilitatea lor.
Nume de domeniu atribuit României. Numele ţărilor precum .ro sunt conţinute în documentul ISO 3166, rezervându-se un cuvânt de 2 litere ce corespunde celui mai înalt domeniu din ţara respectivă
Defineşte instituţia ce deţine serverul respectiv
i n f o r m a t i c a . s h . r o
Reţeaua Internet formată din mii şi mii de calculatoare, toate conectate la o infrastructură comună menţinută în special de companiile de telefoane, vorbesc aceeaşi limbă cunoscută ca Internet Protocol - IP.
TCP/IP (Transmission Control Protocol/Internet Protocol) este cel mai utilizat protocol folosit în reţelele locale cât şi pe Internet datorită disponibilităţii şi flexibilităţi lui, având cel mai mare grad de corecţie al erorilor. TCP/IP permite comunicarea între calculatoarele din întreaga lume indiferent de sistemul de operare instalat. În fapt acest protocol ascunde în spatele lui, pachete de programe sofware pentru procesarea datelor sosite sau de transmis. Protocolul TCP/IP este compus din patru niveluri (layers): Aplicaţie, Transport, Reţea şi Acces la reţea. Modelul TCP/IP este asemănător cu modelul OSI (Open Systems Interconnection), dar nu trebuie a nu se confunda numele nivelurilor TCP/IP cu numele nivelurile din OSI.
Pe al doilea nivel se află distribuitorii (furnizorii) de servicii Internet (firme specializate numite Internet Providers), care plătesc companiilor de telefoane dreptul de a le folosii liniile telefonice. Providers pot folosi şi reţeaua de comunicaţii prin satelit SIPEX (Satelit Internet Packet Exchange).
Urmează utilizatorii propriu-zişi, care plătesc furnizorilor de servicii Internet (InternetProviders) pentru accesul la reţea. Furnizorii de servicii Internet oferă programele necesare conectării la Internet, suport tehnic, posibilitatea de plasare în Internet a informaţiei utilizatorilor.
Un individ obţine de obicei acces la Internet devenind membru al unei organizaţii care controlează un domeniu.
Pentru conectarea la Internet nu este necesară o configuraţie hard pretenţioasă. Din punct de vedere al utilizatorului modemul este important; cu cât este mai rapid cu atât plăcerea folosirii Internet-ului va fi mai mare. Dacă dispuneţi de aceste resurse, trebuie să găsiţi un furnizor de servicii Internet care să realizeze conectarea efectivă la această reţea. Conectarea nu constă doar în configurarea calculatorul pentru a fi conectat de un alt calculator, veţi primi un nume de identificare şi un pachet de produse software (corespunzătoare calculatorului şi sistemului de operare de care dispuneţi) care vă vor permite accesul şi o serie de facilităţi de căutare în Internet.
Un utilizator Internet nu trebuie să ştie unde se află informaţia de care are nevoie, persoana cu care doreşte să comunice, el trebuie să dispună doar de identificatorii acelor persoane şi, de cele mai multe ori, nici acest lucru nu este esenţial. Există programe de căutare (Yahoo, Google, Crome, Lycos, AltaVista, Excite - căutare de pagini WEB, Archie - căutarea de fişiere), care permit identificarea informaţiilor după cuvinte cheie. Acestea lucrează astfel: cuvântul, expresia sau numele fişierului indicate vor fi căutate pe toate server-ele din Internet. în scurt timp este prezentată o listă cu server-ele pe care se află informaţiile ce includ cuvântul, expresia sau fişierul căutat.
Documentareareprezintă studierea informațiilor provenind din cărți, reviste de specialitate, mass-media, Internet și diverse aplicații software. Este o activitate care se desfășoară cu un scop precis: aflarea de informații despre un subiect anume.
Cu ceva vreme în urmă, pentru a căuta informații pentru un proiect însemna timp consumat cu deplasarea la o bibliotecă, cu răsfoirea mai multor cărți, deseori cu conținut neactualizat dar acum, odată cu dezvoltarea Internetului și-au făcut apariția mai multe surse de informații: enciclopedii, dicționare virtuale, portaluri, baze de date.
Deoarece Internet-ul conținie milioane de site-uri ce înglobează o multitudine de pagini web și nu există nici un catalog cu toate resursele, pentru facilitareaaccesului la informațiile dorite au fost create diverse metode de căutare. Acestea reprezintă agenți software proiectați să caute automat prin Internet, de la un URL public la altul. Ei caută adresele și încearcă să memoreze informațiile provenite de la fiecare server. Uneori, este creat și menținut un index de căutare al cuvintelor în funcție de categoria din care face parte. Utilizatorul poate să introducă un criteriu de căutare și să găsească, informația dorită. (Ex.: Google, Yahoo, Aol, Ask, Altavista).
În situația în care rezultatele căutării oferite de browser nu reflectă ceea ce doreați, puteți folosi următoarele sfaturi şi trucuri de bază, utile pentru a găsi de fiecare dată exact ceea ce vă doriţi.
1.Începeţi prin a introduce numele unui obiect, al unei locaţii sau al unui concept pe care îl căutaţi.
2. Adăugaţi cuvinte relevante dacă nu găsiţi ceea ce doriţi după ce aţi efectuat o căutare simplă.
3. Încercaţi cuvinte pe care este probabil să le utilizeze un site web pentru a descrie ceea ce căutaţi.
4. Utilizaţi numai cuvinte importante, nu o propoziţie completă sau o întrebare.
5. Permiteţi ca browser-ul să îşi facă treaba! Anumite tipuri de căutări vor afişa informaţii speciale, chiar sub caseta de căutare.
Utilizatorii de informație juridică apelează frecvent la serviciul de informare și documentare, ceea ce permite găsirea informațiilor dorite fără să se cunoască de către acesta, adresa de internet a informației și calculatorul care o găzduiește. Dintre sursele de documentare folosite, putem menționa:
- pagini web ce conțin informații despre legislație: Camera Deputaților - Repertoriul legislativ: http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.frame; Indaco - Lege Start: http://www.indaco.ro/products_legestart. html; Consiliul Legislativ - Repertoriul legislației României: http://www.clr.ro/rep_dil_2002/rep.aspx; Ministerul Justiției - Legislație: http://legislatie.just.ro; Baza de date legislativă a OSCE - http://www.legislationline.org/index.php; Légifrance - Norme juridice și jurisprudența franceză - http://www.legifrance.gouv.fr/);
- portaluri ce oferă acces la bazele de date jurisprudențiale. Arhivele de jurisprudență conțin spețe ordonate în funcție de materii, cauzele judecate și de autoritatea care a pronunțat decizia. În general, sunt înzestrate cu facilități de căutare, în special după cuvinte cheie. De exemplu: Portalul instanțelor de judecată: http://portal.just.ro/; Înalta Curte de Casație și Justiție a României - Jurisprudență: http://www.scj.ro/ jurisprudenta.asp; Curtea de casație Franța: www.courdecassation.fr);
- website-uri ce permit accesarea publicațiilor guvernamentale, parlamentare și administrative, esențiale atât în cadrul cercetării juridice, cât și în cazul verificării regulilor de procedură. La fel de important fiind și studiul proiectelor legislative, precum și consultarea întrebărilor ce au fost ridicate în plen în legătură cu un anumit subiect. De exemplu:Instituții centrale: Președinția: www.presidency.ro; Camera Deputaților: www.cdep.ro; Senat: www.senat.ro; Guvernul României: www.guv.ro; Ministere: Ministerul Justiției: http://www.just.ro; Ministerul Internelor și Reformei Administrative: http://www.mai.gov.ro; Ministerul Afacerilor Externe: http://www.mae.ro; Ministerul Apărării Naționale: http://www.mapn.ro; Ministerul Comunicațiilor și Tehnologiei Informației: http://www.mcti.ro; Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului: http://www.edu.ro; Ministerul Finanțelor Publice: http://www.mfinante.ro; Ministerul Integrării Europene: http://www.mie.ro; Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de șanse: http://www.mmssf.ro)
- site-ul Uniunii Europene, http://europa.eu, disponibil în 23 limbi. Comisia Europeană întreține acest site pentru a facilita accesul publicului la informații legate de activitățile sale și de politicile Uniunii Europene în general. Informațiile au un caracter general, neconstituinduse într-o consiliere profesională sau juridică. Europa oferă trei tipuri de servicii on-line:
- Servicii de informare care furnizează cetățenilor, mass-mediei, societăților comerciale, administrațiilor și altor factori decizionali acces ușor și eficient la informații, ameliorând astfel gradul de transparență și înțelegere al politicilor și activităților UE;
- Servicii de comunicare interactive care permit un contact mai bun cu cetățenii, societățile comerciale, societatea civilă și părțile implicate din sectorul public, facilitând astfel procesul de consultare în materie de politici și mecanismele de feedback, în vederea participării la elaborarea politicilor, la activitățile și serviciile Uniunii Europene;
- Servicii de tranzacții care permit accesul la toate tipurile principale de tranzacții cu Uniunea Europeană, de exemplu achiziții, operațiuni financiare, recrutare, înscriere la evenimente, obținere sau cumpărare de documente etc.
|
Instituţia de învăţământ