Institutul de Arte Grafice „carol oöBL, s-sor loan St

*) Plinii H. N. IV. 26. 11: Pone eos montes (Ripaeos) . . . gens felix (si credimus) quos Hyperboreos appellavere, fabulosis celebrata miraculis. Ibi crcduntur esse cardines mundi, extremique siderum ambitus.

⁴) Ovidii Trist. lib. IV. 8. 41-42.:

Vita procul patria peragenda sub axe Boreo, Qua maris Euxini terra sinistra jacet.

⁵) Ovidii Pontica, lib. II. 10. 45-50:

Ipsc quidem extremi quum sim sub cardine mundi ... Te tamen intueor, quo solo, pectore, possum, Et tecum gelido saepe sub axe loquor . . . Inque G e t a s media visus ab urbe venis.

La Marţial acelaşi punct geografic şi astronomic este numit G e ti eus pólus '), la Statin Hyperborei axes ²), la Virgiliu Hyperboreus septen-trio ³). Acelaşi Virgiliu ne maî spune, că polul nordic se află în Scythia, pe munţii Rhipaei, de unde se ridică în sus în forma unul pisc de stâncă *).

După cum vedem din textele, ce le-am reprodus aicî, termini! astro­nomici şi geografici de axis boreus, Getir.us polus, Hyperborei axes, cardines muridi (apud Hyperboreos), craii csprcsiunî identice, şi ele indicaţi, că în regiunea Istruluï de jos se află acel punct însemnat geo­grafic, în jurul căruia cei vechi credeau, că se învêrtesce sfera ccrescă.

AceeaşÎ idea geografică ni se prcsintă şi sub altă formă la autorii anti-cităţiî.

După gramaticul Apollodor din Athena, titanul Atlas din ţera Hyper-boreilor susţine polul universului ⁵). La Virgiliu: Gigantul Atlas învêrtesce pe umeriï sëï osia cea înstelată a ceriului⁶). Er la Ovidiu: Atlas încă se muncesce, el de abia susţine pe umerii sëï osia cea albă şi strălucitoriă a ceriului ').

Acesta osia septentrională a universului, numită şi polus Geticus, ce o susţinea titanul Atlas pe umerii sol, era ast-fel identică cu Columna ce-ruluî de pe muntele Atlas, xicuv oùpavoû la Eschyl⁸), séü după cum se esprimă Homer, cu «columnele cele lungi, ce le suportă Atlas si cari ţin ceriul în jurul pămentuluî» ⁹).

') Martialis Epigr. lib. IX. 46:

Miles hyperborcos modo, Marcellinc, Triones,

Et Getici tuleris sidcra pigra poli. ^a) Staţii Thebaid. lib. XII. v. 650-651:

Qualis Hyperboreos ubi nubilus institit axes

Jupiter . . .

³) Virgrilli Georg. III. v. 381. ') Virgr Iii Georg. I. v. 240-241:

Mundus ut ad Scythiam Rhipcasquc arduus arccs

Consurgit

Hie vertex nobis semper sublimis.

Sub numele de «vertex, este amintită osia sc"u polul ceresc şi la Pliniu (II. 13.15; 64. 1). ⁵) Apollodorl Bib!, lib. II. 5. 11. 13: "AiUvto? tôv itóUv.

) Virgjlii Acn. IV. v. 482: maxumus Atlas Axcm humcro torquet stellis arden-tibus aptum.

) Ovidli Métám. lib. II. v. 297: Atlas en ipse laborat; Vixque suis humeris can-_{sustinet axem}

Aeschyll Prom. vinct. v. 349. Od_yss. I. _v. 53-54.

Am reprodus şi am examinat aici principalele texte cu privire la carac­terul geografic al Columnei boreale.

Din tóté aceste date, fragmentare si risipite la autorii anticităp'Î, un a-dcver important istoric ne apare în lumină, că după ideile geografice ale timpurilor ante-homerice Columna numiţii StîjXrj pif/eco- de lângă Istrul de jos era unul si acelasï monument sacru tradiţional cu Columna cea mare a tcogonieî, séü v.íwv oipavoo, de pe arcul sud-oslic al Carpaţilor.

XVI. HPAKAEOS STHAAI. — COLUMNELE LUI HERCULE.

1. Vechile tradiţiunl despre Columnele la î Hercule.

în anticitatea greco-romană se păstrase o reminiscenţă despre doue mo­numente celebre ale lumii preistorice numite 'HpaxXsoc ar^Xat séü Colum­nele luï Hercule, şi cari se aflau lângă o strimtore de munţî în părţile de apus ale Oceanului homeric.

Despre originea si destinaţiunea acestor columne circulau în anticitate doue versiuni.

Dupa unele din aceste tradiţiunî, faimósele columne ale lui Hercule eraü simple monumente comemorative, «laborum Herculis metae».

Hercule, după cum ne spune Plin iu, ajunsese până în locurile aceste, şi fiind-că aici munţiî din amendóue părţile erau împreunaţi, dûnsul a tăiat catena, a deschis strimtórea şi a lăsat se curgă în lăuntru marea, care era eschisă. în memoria acestei espediţiunl şi a faptelor sale neperitóre, indi­genii au dat numele de Columnele luï Hercule la cel doi munţî, ce forméza strimtórea de aci ¹).

După o altă tradiţiune, tot asemenea de vechia, representată prin poetul Pindar, Columnele lui Hercule eraü numai simplii termini, seu metc ale navigaţiuniî pe Ocean şi ale căletorieî pe uscat.

Hercule, scrie Pindar, a pus aceste columne ca nisce mărturii celebre pentru terminul estrem al navigaţiuniî, fiind-că el a supus mon­ştrii marini (spre a face marea navigabilă), el a scrutat vadurile apelor curgătore până la capëtul drumului şi a însemnat tot-o-dată (prin mete) Şi pămentul; ér dincolo de aceste columne nici cei înţelepţi, nici cel impru­denţi, nu mal pot străbate ²).

) Plinii H. N. III. Proem. : Proximis autem faucibus utrinque impositi montes coer-^cent claustra: Abila Africac, Európáé Calpe, laborum Herculis metae. Quam ab eausam indigenae columnas ejus clei vocant, creduntque perfossas exclusa antea ad-^m'sisse maria, et rerum naturae mutasse faciem. — Mcl.io lib. I. c. 5: Deinde est mons Pfacaltus, ei quem ex adverso Hispánia attollit, objectus: hune Abylam, illum Calpen ocant, Columnas Herculis utrumque. Addit fáma nomini fabulám, Herculem ipsum

^{C Os} °'^im perpetuo jugo diremisse colles, atque iţa exclusum antea mole montium ceanum, ad quae nune inundat, admissum.-Cf. Diodorl Sic. 1. IV. 18. 4.-Strnl>ouis L 111. 5.

') PiudaH Nem. III. v. 19-20; IV. v. 69-70. - Olymp. III. v. 46-48.—Pyth. III. v. 22.-^ISthm' HI. v. 30.

Aicï era aşa dar terminul estrem al navigaţiuniî pe vechiul Ocean, fiind-că după cum scrie Scylax, lângă columnele lui Hercule se întindea de la un ţermure la altul o făşiă de stâncî, dintre carï unele erau isbite de valurî, ér altele ascunse sub suprafaţa apeî ¹).

Situaţiunea geografică a acestor columne, după cum résulta din scntcn--ţicle oraculclor şi din unele descrieri topografice mai autentice, a fost în primele timpurî ale istoriei forte bine cunoscută.

Mai târdiu însă, când navigaţiunea pe apele cele marï a trecut din ma­nele Pelasgilor sub imperiul Fenicienilor, când Oceanul homeric a fost con­fundat cu marea estcrnă séü cu Oceanul iberic, adevărata posiţiune a Co­lumnelor lui Hercule a devenit enigmatică pentru lumea grcccscă din păr­ţile meridionale. Acesta obscuritate geografică a făcut apoî pe o mare parte din autorii grecescî se presupună, că Columnele lui Hercule se aflau, nu lângă Oceanul pelasgic, séü al teogonieî, ci lângă Oceanul iberic, care de altmintrelea numaî forte târdiu a început se fie cunoscut lumii comerciale din părţile de resărit ale Mediteraneî.

Ast-fel se introduse în literatura grecescă credinţa generală, că Columnele cele miraculóse ale lui Hercule trebuiau se se afle la strimtórca Mediteraneî dintre Spania şi Mauritania, şi fiind-că în aceste părţi nu esistaü, nici tra-diţiunî, nici monumente privitóre la Hercule, numele de Columne a fost aplicat (în contra tuturor usurilor vechi) la cele dóue promontóre ale Eu­ropei şi Africeî, cel din partea de nord fiind numit Calpe, ér cel de sud Abila.

Acesta transposiţiune a Columnelor luï Hercule de la Oceanul homeric la Oceanul iberic aduse apoi o confusiune enormă în geografia, în etno­grafia şi istoria timpurilor antc-hcrodoticc.

Munţi şi rîurî, insule şi lacurî, popóre şi oraşe, legende şi evenimente istorice, fură dislocate din părţile de resârit ale Eurupeî, şi aruncate pe tablele geografice ale estremuluî occident ²).

Din secule în secule erorile se multiplicară, şi ficţiunea unor compilatori şi poeţî, despre; Columnele luï Hercule la strimtorile Mediteraneî, capetă un caracter geografic.

⁴) Scylacis Periplus, §. 112.

^s) O probă cuciosà în acesta privinţă ne ofere Cosmographia luï luliu Honoriu. Dapă acest tractat de geografia scolastică, compilat în sec. V-VI, fără ordine, fără critică, dar care résuma în mare parte teoriele unor autori maî vechi, munţii Hem şi Rhodope, provincia Moesia, Sarmaţii, Bastarnii şi Carpi î erau consideraţi ca făcând parte din regiunea Oceanului occidental. Montes quos habeat oceanus occidentalis mons Pyrenaeus .... _mnns Haemus. mons Rhodooe .... Provincias quas

2 Tyríenil caută Columnele Iul Hercule lângă, strimtőrea Mediteraneï, Romanii lângă Marea de nord.

TyrieniT, celebrii représentant^ aï comerciuluï fenician, căutară, după cum ne spune Strabo, în treï rêndurï Columnele luï Hercule lângă strim-torile de apus ale Mediteraneï, tot-de-una însă fără un résultat positiv.

Locuitorii din Gades, după cum ne spune acest autor, povestiaű, că Tyrieniî voind se întemeieze o colonia, áü consultat mai ântâiu oraculul, după cum erau usurile religiose ale vechimii, ér oraculul le rëspunse ca dênsiï se fundeze colonia lor lângă Columnele luï Hercule. Omenit, pe cari i trimise Tyrieniî, ca se visiteze locurile aceste, sosiră la Calpe, séü la strimtorea de apus a Mediteraneï. în credinţă, că în aceste părţî estreme este capëtul pămentuluî şi al espediţiunilor luï Hercule, eï cugetară, că tot acolo vor trebui se fie şi columnele, de cari le vorbia oraculul. Făcură ast-fel .un serviciu religios, însă .resultatul sacrificiului fiindu-le nefavorabil, eï se în-torseră înapoi acasă. După un timp őre-care, Tyrieniî trimiseră de nou pe alţî omenî, la locul, ce le indicase oraculul. Aceştia trecură dincolo de strimtóre până la depărtare de 1500 ele stadiî şi ajunseră la o insulă, ce era consecrată luï Hercule, în credinţă, că aici trebue se fie Columnele luï Hercule, eï făcură un sacrificiu deuluï, însă victimele nu le au fost favo­rabile nicî de astă dată şi ast-fel se întorseră acasă, în fine Tyrieniî maî trimis.eră şi a treia <5ră o altă grupă de omeni. Aceştia se stabiliră în in­sula numită Gadëira (Gades), unde întemeiară un templu în partea de resărit, ér oraşul în partea de apus a insulei. Din acesta causa, dice Strabo, uniï cred, că părţile estreme ale strimtoriî ar fi aşa numitele Columne ale luï Hercule, alţiî din contră consideră, drept Columne ale luï Hercule, muntiï Calpe si Abila, orï nisce insule maï micï din apropierea acestor munţi.

Insă Artemidor din Ephes, un investigatorii! renumit geografic, care navigase pe lângă ţermuriî măriî mediterane şi în o parte a Oceanului estera,

eat occanus occidentalis. Hispánia provincia, Baetica provincia .... Moesia

ovmcia Noricura provincia .... Quae oppida in provinciis suiş habcat oceanus

entalis. Calpis oppidum, Corduba oppidum .... Naissos oppidum, Vimina-

°Ppidum, Peuce oppidum, Singidunum oppidum, Sirmium oppidum. . . Gentes

' ^entalls occani. Tolosates gens, Novempopuli gens, Narbonenses gens . . .

¹ gens, Sarmatae gens, Basternae gens, Carpi gens (lulli Honorii Cos-

2^raPhia, Ia Riese, Geographi latini minores, p. 34-41).

ne spune, că nu esistă la strimtórea Mediteranel r.icT un munte cu numele Abila. Ér Strabo maî adauge din partea sa, că nicî insulele, nici munţii de aicî nu aü aspectul unor columne, şi că ast-fel aü motive raţionale aceia, cart susţin, că aşa numitele Columne ale luï Hercule sunt de a se căuta în altă parte *).

Romanii cucerise părţile meridionale ale Iberieî încă înainte de distru­gerea Carthageneî (146 a. Chr.), însă nicî unul din generalii romani, carî străbătuse cu legiunile Italiei până lângă Oceanul de apus, nicî unul din comandanţii flotelor, carî trecuse prin strimtorile Mediteraneî^!), nu sî-au atribuit gloria, că ar fi descoperit Columnele cele sacre ale lui Hercule şi că ar fi trecut cu aquila imperiului roman dincolo de termini! estremî aï lumii vechî.

Din contră la poporul roman era o tradiţiune generală, că legendarele co­lumne ale luï Hercule se afla lângă un alt Ocean, ér lauriï pentru aflarea lor si pentru estensiunea imperiului roman până la aceste marginî ale pămen-tuluï a voit së-ï câştige Drus Germanicul.

«Noi», scrie Tacit, «am cercat se străbatem si Oceanul din partea de nord, fiind după cum se vorbesce maî esistă şi astădî acolo columnele luï Hercule, fie că Hercule a fost si pe acolo, fie că noï suntem obicïnuitï se atribuim glorieï luï tóté lucrurile miraculóse, orï unde se află ele pe suprafaţa pamêntuluï. în acesta privinţă nicî nu a lipsit cu-ragiul lui Drus Germanicul, însă Oceanul i s'a opus, ca se-1 potă cu-nósce şi se afle columnele luï Hercule. De atunci nime nu a maî cercat se caute aceste columne. De altmintrelea este mult maî religios şi maî respectuos se credem în actele deilor, de cât se le cunóscem» ⁸).

Ast-fel miraculósele Columne ale lui Hercule, căutate de Tyrienî şi de Artemidor la strimtórea Mediteraneî, c r la Drus Germanicul în Oceanul de nord, au rëmas o enigmă geografică în tot decursul anticităţiî greco-romane şi până în dilclc nostrc.

') Strabonis Geogr. lib..III. 5. 5.

ï) Cf. Plini u (V. 1. 8), Fior (II. 7), si Orosiu VI. 21.

^a) Taciţi Germania, c. 34. Ipsum quin ctiam Oceanum illa tentavimus : et superesse adhuc Herculis columnas fama vulgavit: sive adiiţ Hercules, seu quidquid ubique magnificum est in claritatem eius referre consuevimus. Nec defuit audentia Druso Germanico, şed obstitit oceanus in se simul atquc in Herculem inquiri.

3 Columnele lut Hercule lângă Oceanos potamos se'ü Istru.

Columnele luï Hercule au fost în anticitatea preistorică o realitate geografică. Acesta era părerea generală a vechilor geografi şi istorici.

însă un fapt positiv résulta din tóté aceste tradiţiunî, că aşa numitele Co­lumne ale luï Hercule nu se aflau lângă Oceanul iberic, care până în secuiul al VH-lea era necunoscut Fenicienilor si Grecilor, nicî lângă marea de nord seu baltică, care abia numai din epoca M Cesar începuse se fie cunoscută lumii vechî, — ci ele se aflau lângă Oceanul archaic din nordul Thracieî, rîul cel mare al teogoniel *), acolo unde se petrec cele mâl remarcabile acţiuni ale eroului pelasg Hercule, în ţera cea fericită a Hyperboreilor, avuţi de aur, avuţi de turme, de ciredî miraculóse şi de recolte fabulóse, — ţeră, către care era îndreptată încă din cele mal vechi timpuri navigaţiunea comercială a Pelasgilor meridionali, a Egiptenilor, a Fenicienilor şi a Grecilor.

Vom résuma aici principalele fântâne geografice cu privire la Columnele lui Hercule de lângă Oceanos potamos séü Istru.

După Pindar, unul din cel mal iluştrii poeţi aï Greciei, Columnele luï Hercule se aflau în regiunea cea depărtată şi legendară a Hyperboreilor celor pil şi fericiţi.

în una din cele maî frumóse ode ale sale, Pindar ne vorbesce de călă­toria luï Hercule la isvórele (séű la cataractele) Istrulul din ţera Hy­perboreilor, de la carî densul ceruse un oleastru (oliv sëlbatic), ca se-1 planteze lângă templul lui Joe din Olympia, şi care oleastru se acopere cu umbră altarele cele sfinte ale divinităţilor şi se fie de încoronare pentru bărbaţii virtuoşi^!).

In aceeaşî odă, Pindar maî amintesce şi de calëtoria lui Hercule în ţera îs t r ian ă, la Diana, călereţa cea măiestră, şi de Columnele lui Hercule, ^c^un termin estrem al faptelor virtuose ^s).

'n fine în alte ode ale sale, Pindar ne mal spune, că Hercule pusese aceste olumne ca nisce mărturii celebre pentru părţile estreme ale navigaţiunil; ?'> că. ultimele puncte ale căletoriel pe apă şi pe uscat erau în regiunea ^HvPerboreilor <).

'> A se vedé mai sus pag. 91 seqq , ^Plndarl Olymp. III. v. 11-19. Pindarl Olymp. m. _v. 26. 45. - Isthm. III. 30. '«•lari Nem. m. _v. 19-25. - Pyth. X. v. 29-30.

^{1 D}«NSu»i_AKU «H

După noţiunile geografice, ce le vedem aşa dar esprimate la Pindar, Columnele luï Hercule, aceste mete estreme ale navigaţiuniî şi ale faptelor virtuose, se aflau pe teritoriul Hyperboreilor ¹), la poporul cel just, sfânt *), înţelept ^s) şi îndelung trăitoriu, de lângă Istru séü Dunărea de jos.

La Herodot aflăm de asemenea doue indicatiunï importante despre situaţiunea geografică a Columnelor lui Hercule.

După cum ne spune acest autor, Grecii de lângă Pontul euxin aveau cunoscinţe positive despre Columnele luï Hercule, carï se aflau, după dênsiï, în afară de Pontul euxin, lângă rîul cel maré numit Oceanos *).

Ér în alt loc, Herodot ne vorbesce despre Columnele luï Hercule ca fiind situate în regiunea geografică a Istru luï.

«Istrul», scrie densul, «î-sî începe cursul seu din ţinuturile Celţilor şi curge prin mijlocul Europeî, pe care o tăia în doue părţî. CelţiÎ însă locuesc dincolo de Columnele luï Hercule, şi se mărginesc cu Cynesiî, carï sunt cel mai estrem popor în părţile de apus ale Europeî. Ér Istrul se varsă în mare lângă Istria, oraş, ce este locuit de o colonia milesiană *)».

Dacă aşa dar Columnele lui Hercule se ar fi aflat în părţile meridionale ale Iberieî, între Africa şi Europa, atunci nicî Grecii de lângă Pontul euxin nu puteau se aibă în aceste timpurî cunoscinţe autentice despre ele, nicï He­rodot nu putea scrie, că dincolo de Columnele luï Hercule locuesc CelţiÎ, şi în fine, că dincolo de Celţî se află Cynesiî, poporul cel maî estrem al Europeî în părţile de apus.

După fântânele geografice ale luï Herodot, Columnele luï Hercule se aflaü aşa dar, nu lângă marea iberică, ci în o regiune continentală a Europeî, lângă Istru, în părţile de resărit ale Celţilor, séü între CelţÎ şi între Scythï, fiind-că după cum scrie Diodor Şicul, CelţiÎ erau respândiţî în grupe, maî mult orî maî puţin considerabile, până lângă Scythia ⁶).

') Cf. Boeckhius,PindariOpera,II. 2.140: qui (Hyperborei)abillis columnis propeabsunt. ') Pindari Pyth. X. v. 42.

³) Orlgenes c. Cels. I. 16.

⁴) Herodoti lib. IV. 8: 'RXX-rjvtuv ÎV o; Tiv Ilóvtov o^!xíovtsc üiSs (XÉY°'>3'.)' '
EXaúvovT'/. xàç rYjpuóveu) poûç àitixlcfl-at ét yyjv Ta'Stfjv èoûoav ÊpY|[iY|V, vjvTiva vûv
vÉ|i.ovt<«. IVipUûvîa Se olxéatv ecu» too tlóviou, v.atoixYjjj-Évov t 4] v 'EXXrjVEÇ XÉfotm "
vfjGov rrjv nptjç Trfîtlpot.-*. TOÎai s4sr.i tû> iixeavû).

^s) Herodoti !ib. II. c. 33: "fctfio:; ts fàp notajj.it ccp^á^jvot ex KeXTâiv xal IIup-í)vT|t itó-X;ot fest j).Éaf)v a)rlC(uv t»]v E5p(únY]v. OÍ Se KsXtoi e'oi itu> 'IlpaxXÉO)V aiYjXéiov, &(ioupsouot 6î KuvTjO'.oiat, oï ïa/_c/.Tot Kpôt SucjxÉtuv oîxrooG'. tiùv èv fj E&piÙTfj xaTotxT||iévtuv. ó "Ictpoç èç 3-aXaoaav iTjV toû Eiiîsivou novtO'J etc.

M Diodorl Siculi lib. III. 32. 1.

Un alt autor remarcabil din secuiul al IV-lea d. Chr., poetul roman A vi e n, născut la Volsiniu în Etruria, fost proconsul al Africeî şi al Achaieï, résuma _ast-fel ideile geografice şi astronomice ale celor vechï cu privire la Columnele luï Hercule:

«în părţile estreme ale pământului (cunoscut) se înălţa până la ceriu Columnele (luï Hercule) cu o formă lungăreţă. Aicî este locul numit Gadir, aicï se ridică superbul Atlas cel stâncos, aicî se rotesce ceriul în jurul uneî cardinî dure, aicî osia pămentuluî şi a universului este încinsă jur împrejur cu nori ^J)».

Cardinele lumiî de pe muntele Atlas, numite şi axis boreus, axis hyperboreus, polus Geticus, se aflau, după cum am vëdut în capi-tulul precedent, în părţile de apus ale măriî negre, pe teritoriul Dacieî romane ^s). Columnele luï Hercule aparţineau aşa dar după vechile teoriî astronomice şi geografice regiuniî boreale.

Acesta era şi tradiţiunea Romanilor, însă o tradiţiune dificilă de înţeles pentru timpurile luï Drus Germanicul. El cercă se afle Columnele luï Hercule lângă marea de nord ⁸).

în fine, la triburile pelasge din Asia mică se păstrase până în timpurile luï Pausania o reminiscenţă istorică despre Geryon, regele cel avut de ciredî admirabile, care locuia lângă Oceanos potamos, sóü lângă Columnele luï Hercule.

«Lydieniï», scrie Pausania, «povestesc, că Geryon, fiul luï Chrysaor, lo­cuia lângă torentul numit Oceanos potamos, şi acolo într'o ruptură de munte se află şi scaunul luï *)».

Este aşa dar un fapt positiv, confirmat prin legende, prin tradiţiunî şi descrieri geografice, că faimósele Columne ale lui Hercule se aflau lângă rîul cel mare din nordul Thracieî, numit Oceanos potamos, seu Istru în epocele posterióre.

') Rnft Avleni Descripţie orbis terrae. v. 98-104:

oraque terrae

Ultima proceras subducit in astra columnas. Hie modus est orbis, Gadir locus, hie tűmet Atlas arduus, hic d u r o torquetur c a r d i n e coelum, hie circumfusis vestitur nubibus axis. ') A se vedé mai sus pag. 395. ') A se vedé mai sus p. 400.

_t ' ^Pail8anlae lib. I. 35. 7: A&tixa fc xöy°í ijXftev it toùç noXXoiţ r^puovou too Xpo-, ^etvc" V-iv tiv vexpóv, elvat Se xal tôv *p6voV xal fap ^púvo; avSpó; iottv ívtip r i>î /.ctfúiSei npopoXíj' nal )(sí|j.appóv ts itoia|xiv 'ÍJiteavov IxáXouv.

4. Insula Erythia seü Rutává lângă Columnele Iul Hercule.

în apropiere de Columnele luï Hercule se afla situată, după cum spun vechii geografi, insula, pe care Greciî o numiau Erythia (Roşia s. Ruşava), si în care regele urieş, numit în legendele grecescî Ger y o n, î-şî ţinea la păşune ciredile sale cele minunate de boî şi vacî, cu frunţile late si cu piciórele flexibile ¹).

între cele 12 lucrări, pe care regele Eurystheu din Mycena le impusese luï Hercule, se amintesce şi aceea, ca së-ï aducă ciredile cele faimosc ale luï Geryon din insula Erythia.

Hercule, ne spune Apollodor, după ce sosesce lângă O c e a n o s, unde se afla insula Erythia, pune în munţi doue columne, una în faţa alteia, drept mo­numente ale căletorieî sale, apoî ucide pe boariul Eurythion şi pe cânele acestuia numit Orthros, ia ciredile luï Geryon si plecă. Geryon însă aflând despre acesta răpire, alerga după Hercule şi-1 ajunge la rîul numit Anth em unta. Se începe lupta. Hercule trage cu săgeta asupra luï Geryon si-1 aşterne la păment, apoî trece cu ciredile în Abderia şi de aci în ţi­nutul L y g ie ni Io r. Aci i esiră înainte eroiî Alebion şi Dercunos (Der-cynos), carî voiau së-ï iee ciredile. însă Hercule i ucide şi pe aceştia, apoî î-şî continuă drumul peste Tyrrhenia ²).

Acesta insulă, numită Erythia, în care regele Geryon î-şî ţinea ciredile sale cele magnifice, nu se afla în Oceanul estern, după cum presupuneau din erőre geografii grecescî din timpurile din urmă ale anticităţiî, ci ea se afla situată în apropiere de Pontul euxin în părţile de apus ale rîuluî numit Oceanos potamos seu Istru.

«Grecii, carî locuiesc lângă Pontul euxin», scrie Herodot, «povestesc, că Hercule aducând ciredile de vite, ce le luase de la Geryon, a venit în ţera acesta, care atunci era pustia şi pe care acum o stăpânesc Scythiî. Ér Geryon locuia în afară de Pontul euxin, în insula, pe care Greciî o numesc Erythia (Roşia, Ruşava), situată lângă Gadira (Gedeira) în afară de Columnele luï Hercule, în Ocean» ^s).

După cum résulta din acesta povestire, Greciî de lângă marea negră aveau tradiţiunî istorice despre luarea ciredilor luî Geryon, eî aveau cunoscinţe