Institutul de Arte Grafice „carol oöBL, s-sor loan St

») Plinii H. N. lib. VI. c. 36. 1: Contra sinum Persicura Cerne norainatur insula adversa A e t h i o p i a e, cujus neque magnitúdó, neque intervallum a continente constat, Aethiopes tantum populos habere p r o d i t u r. Ephorus auctor est, a Rubro mari navigantes in earn non posse propter ardores ultra quasdam columnas (ita appellantur parvae insulae) provehi. — După Pliniu, cum şi după alţi autori aî anticităţiT, insula Cerne era locuită de Ethiopî. însă ce fel de Ethiopî? O cestiune geografică, asupra căreia s'a scris forte mult. încă Homer amintesce de doue grupe etnice d e Ethiopî. Uniî din aceştia locuiau la resărit, ér alţii lângă Oceanos potamos, acolo, unde apunea sórelc după credinţele celor vechi. Ethiopiî aceşti din urmă maî sunt numiţi şi éonepíot, occi­dentali, séű din ţinuturile hesperice (Strabo, II. 5. 15), ea^axoi ăpSptuv, ceï maï estremî din lumea cunoscută Grecilor, afiújiovoi séü virtuoşi, şi íspoí seu sfinţi. Ethiopiî occidentali, séü de lângă Oceanos potamos, sunt omenii favoriţi aï 4eilor. După Stephan Byzantinul (v. AtS-io^), eî aü fost ceï de ântâiu, cari au adorat pe deî, ceï de ântâiu, cari s'aü folosit de legî ; ér începătorii civilisaţiunii lor au fost Mithra şi Phlegyas. Joe cu toţi d_^e" i^au parte la banchetele lor solemne, când ei aduc sacrificii de sute (hecatombe) de taurî şi de mieï (Odyss. I. 23. — Iliad. I. 428; XXIII. 205). La poetul Pindar, Ethiopiî aceşti din urmă figureză sub numele de Hyperboreî (Pyth. X. 30 seqq.), ér la Dionysiu Periegetul sub numele de Mă c r obi i, adecă omenii cei îndelung trăitori. Hesiod (Fragm. 132) pune pe Ethiopî în ordine geografică cu Ligyii şi cu Scythii ippomolgi (Aífríoitac, Atfuat ts i8è Snuftac initvjjAoXfouţ). După Eschyl (Prom. vinct. 808. 809) eî locuiau lângă Arimaspii cei avuţî de aur, ér după Dionysiu Periegetul în văile cele frumóse ale Cerneï, icapà téjutsa KepvYjţ (v. 218 seqq.), séü lângă Erythia de lângă muntele Atlas (Ibid. v. 558-560. — Avienus, v. 738 seqq.). — După Scylax eî erau ceï maï frumoşi şi ceï maï înalţi din toţî omenii cunoscuţi. Eî purtau haine cu diferite colori, barbă şi per lung, iciufwvocopot nai nofxijta'., erau călăreţi deprinşi, arcaşi şi luptători cu pilul. Comercianţii fenicieni le importau sticle şi vase de păment, cari se vindeau la sărbătorile libaţiunilor (Moşilor). Ei se nutriaü cu carne şi lapte, produceau vin mult, pe care-1 esportaü de la denşii Fenicienii, însă textele au­torilor vechî cu privire la Ethiopii de lângă Oceanos potamos, în urma confusiuniî geo­grafice, ce se făcuse cu Ethiopii din părţile Africeî, sunt pline de neesactităţl şi interpolări. De unde derivă însă numele de Ethiopî, ce a fost aplicat la locuitorii de lângă insula Cerne, séü de lângă cataractele Istruluî, în starea de astă-(}î a cunoscin-ţelor vechi geografice şi etnografice, este greü a ne pronunţa. Atât însă este cert, că Grecii sub numele de Ethiopî, înţelegeau în general pe omenii arşî de sore, şi denşiî aplicară acesta numire nu numai la o parte din Pelasgiî, ce locuiau în nordul Istruluî, dar şi la Pelasgiî din insula Samothrace, şi la cei din Lesbos (Pauly, R. E. I. [1839] v. Aethiopia). în vechile descrieri geografice Ethiopii de lângă Columnele luï Hercule eraü înfăţişaţi ca un popor avut de aur (Mela, III. 9. — Herodot, III*. 145. IV. 196). în acesta privinţă merită se amintim aici, că o parte din Românii de peste Carpaţî, anume aceia, cari se ocupă cu lucrarea minelor de aur, sunt numiţi în mod satiric Topi. Se pare a fi numaï un rësunet din vechia numire grecescă de AÎÎKorceţ. Ca forme grecescî ne apar şi numele de C r i ş (xpuoetoc, ^puooppoaţ), ce-1 portă treï rîurî principale

în fine în alt loc al istoriei sale naturale, Pliniu consideră insula Cerne, ca situată în apropiere de Africa, însă într'un «Ocean» nedeterminat ^J).

în acesta stare de confusiune a vechilor părerî geografice cu privire la situaţiunea insuleî Cerne, o lumină importantă ne aduce literatura orphică.

în poema epică intitulată «Argon au tic a», ce se atribue luî Orpheu, şi al cărei fond geografic se reduce la timpuri forte depărtate, se face a-mintire de insula numită Tepviç, situată în rîul cel mare O c e a n o s ^!) de la strimtorile munţilor Riphaei, din sus de stâncile cele periculóse pentru navigaţiune ^s).

După forma numeluî şi după posiţiunea sa geografică, insula Ierni s din Argonauticele luî Orpheu, este una şi aceeaşi cu KépvTj séü Cerne a luî Eratosthene, ér acesta ne apare întru tóté identică cu insula cea făimosă a luî Geryon, Erythia séü Ruşava *).

După vechile descrieri geografice, Erythia, intogma ca şi Cerne, este cea de ântâiu insulă de lângă Columnele luî Hercule, situată în strimtórea munţilor, dincolo de făşia cea periculosă de stâncï, ce se întindea prin albia apeï de la un tërmure la altul.

Numele insuleî Cerne derivă incontestabil de la oraşul din apropiere. Pe teritoriul Ruşaveî séü al Orşoveî-vechî, acolo unde faimosul rîu Cerna î-şî varsă apele sale cele furióse în Dunăre, se afla situat în epoca romană oraşul numit Tierna, Tsierna, Afepvo, Zépvijç ⁶).

') PUnii H. N. X. 9. 2: In insula Africae Cerne in Oceano etc.

') Aceia, cari au considerat insula Ierni s ca identică cu Hibernia (Irlandia) au avut în vedere numai simpla asemănare de nume, dar nici de cum situaţiunea geografică, după cum ne-o înfăţişeză poema orphică.

') Orphel Argonautica, Ed. Schneider. lenae, 1803, v. 1166. 1181. Cf. Ibid. v. 1123: 'Ev piv fàp 'Pinaiov Spoc xal KaXntoc ab-f^v

*) După Diodor Şicul (III. 54. 4) insula Cerne se afla lângă muntele Atlas în apro­piere de Amazone, prin urmare tot în regiuuea nordică. Ér după Palaephat (încred. ^c- 33) Phorcys, tatăl Gorgónclor, al Hesperidelor şi al balaurului, ce pădia merele ^{de aur} de lângâ muntele Atlas, era originar din insula Cerne.

') Pe tabula Peutingeriană Tierna. La Ulpian (lib. I. De censibus): In Dacia (cod.

^lc>a) Zernensium colonia a divo Traiano deducta. La Ptolemeu (III. 8. 10) Aîepva.

^e o mscripţiune d_e la Mihadie (C. I. L. III. 1568) statio Tsiernensis. în fine Stephan

yzantinul amintesce, pe basa unuï autor necunoscut, de ©epvr) itoXiţ ©p?*^?, seu din

^{racia cea} vechia, etnografică, care se întindea şi Ia nordul Dunării de jos. Este de

^{no at}, că in dialectele grecescl litera 8 represintă adese-orl oe Z (ast-fel ©u^paioi şi

La Herodot insula Cerne figureză sub numele de Kopauvcç (Cyraunis). Ea era situată lângă Columnele luï Hercule. Se afla în posesiunea comer­cianţilor Carthagenienl. Era lungă de 200 de stadii şi ângustă, plină cu oliv! si viţe de via *). Avea aşa dar aceeaşi formă, pe care o presintă şi astă-dl insula Ruşaveî ²).

în anticitate rîul Cerna avuse o celebritate particulară, după cum o mal are si astă-dî în legendele române.

Culmea cea puternică a Carpaţilor, care se precipiteză de la nord-ost spre Dunăre si scpareză basinul României de al Ungariei, purta în vechia literatură geografică numele de Kspaiivw, Ceraunia ³); fără îndoielă numită ast-fel după Cerna, rîul principal al acestei grupe de munţi.

La aceşti munţi Ceraunia, cari făceau navigaţiunea atât de dificilă în părţile de sus ale Istrulul, se raportă următorele versuri scrise de poetul O vi di u in Torni:

«Dacă aşi mal pute se trec în liniă drept ă cu pânzele mele dincolo de munţii Ceraunia, atunci aşi pute fi dojenit, ca se evit stâncile cele sëlbatece. însă astă-dî eű sunt un om, care a suferit naufragiu, şt ce-ml

Zu|i^poi^;.oî). Oraşul &t^vf\ al Thracieî vechi, despre care nu avem nici o notiţă, că ar fi fost situat în părţile meridionale, corespunde ast-fel la Tierna seu AUpva, Zernensium colonia, Zernis in Not. Orient. (1. 109.) Zernes al luï Procopiu (De aedif. IV. 6).

') Herodoti lib. IV. c. 195. 196. — Conferesce Comentariul din Geographi graeci mi­nores (Ed. Didót) I. p. 7: Fáma quaedam de Cerne ins. et de Carthaginiensibus in hac regioné aurum mérce commutantibus jam in Herodoti notitiam pervenerat. — In ce privesce valórea fonetică a litereï K din formele grecesc! Kspvvj, Kúpauvic amintim aicï următoriul esemplu. După cum ne spune Herodot (IX. 20) Grecii nurniau Makistios pe un general al luï Xerxe, al cărui nume însă era Masistios.

²) După Corneliu Nepos (Pliniu, VI. 36) insula Cerne nu avea maî mult de 2000 de paşi (2958.52 m.) în circuit. Ér după Draghicescu lungimea actuală a insulei Ada-Kaleh, séü a Ruşaveî, este cam de 1800 de paşi, şi lăţimea cam de 400 paşi (Dunărea de la gura Tiseî până la mare, p. 53).

^s) Eustathii Comm. în Dion. v. 389: Eîo't 5£ xat itpii apv.tiv too gopsíou Kauxásoo oj>yj Kspaúvia. — Despre Caucasul de lângă Istru a se vedé mal sus pag. 304.— Aceşti munţi Ceraunia séű C e r a u n i i, pe cari vechii geografi i caracteriseză prin un «cursus brevissimus undi s» şi ca «montes opaci» (Virg. Acn. III. 506-508), aü maî fost localisât! lângă ţermurii Epiruluî şi la capul de sus al mării roşie, o confusiune între sînul vechiului Oceanos, séü al Istruluï, de lângă insula Erythia şi între marea e r y t h r e a. în fine o alusiune la cele doue columne de lângă munţii Ceraunia o aflăm la Eustathiu (Comment, in Dionys. v. 339): tíj; 'D.).upix-îjt; y/tpa; jcfpaţ /»! -S-jX^'/w xoXûyai, ta Kspauv.a 8pf).

mai póté folosi mie, care înot în mijlocul valurilor, se mal cunosc acum drumul, pe unde ar fi trebuit se trec cu barca mea» *).

6. Insulele numite Faôsiça (Gadira) de lângă Columnele luï Hercule.

în apropiere de Columnele luï Hercule, vechiï geografi maï făceau a-mintire de doue insule numite FaSetpa, Gadira *), amendóue situate în in­teriorul acestei strimtorî *).

Una din aceste insule era considerată ca terminul estrem al navigaţiunil pe vechiul Oceanos, de unde maï departe vasele comerciale nu puteau străbate «).

După informaţiunile, ce le luase Herodot de la Grecii din Scythia, acesta insulă estremă numită Gadira se afla în rîul cel mare numit Oceanos, dincolo de Columnele luï Hercule, în apropiere de insula Ery thia ⁶) ; ori cu alte cuvinte, insula Gadira era cunoscută şi comercianţilor de lângă Marea negră. Ea se afla aşa dar situată în părţile de nord-vest ale Thraciel.

Din punct de vedere al geografiei actuale, vechia insulă Gadira co-

*) Ovldii Pont. lib. II. 6. v. 9-12.

Quum poteram recto transire Ceraunia vel o, Ut fera vitarem saxa, moncndus eram. Nune mihi naufragio quid prodest discere facto, Quatn mea debuerit currere c y m b a viam f

CI a u di a n. în poema sa De beli o Getico (v. 237 seqq.) încă atnintesce de Porţile-de-fer, ce se deschideau Geţilor (Ferrataeque Getis ultra se pandere portáé), de stâncile cele inhospitale de Ja Cerna (inhospita Cyrni saxa, Şi de strimtórea ce clocotia în spume (freto spumante) séű «Cazane», cum Ie numesce poporul, însă situaţiunea acestor locuri dificile pentru comunicaţiunea europeană, devenind obscură în timpurile din urmă ale clasicităţii, numele de C y r n u s, séü C y r n o s, a fost aplicat la Corsica.

^l) Scylacls Periplus, §. 1: vyjooi .... Súo, act ővop-a TáSsipa. —Ibid. § 111. ') Dionysit Orbis Descripţia, v. 450.

) Pindari Nem. IV. 69. — S ol i nus o numesce extremum noti orbis termi num (la Stephanus Hyzantinus, Ed. 1688: v. Gadira). — Pliniu (V. 17. 2): Gadibus extra °rbem conditis.— La Eustathius (Commentarii in Dionysium, v. 451):

⁶) Herodoti lib. IV. C. 8 : ??tu tou Ilovtou . . . 'Epu&etav v-îjaov, t-)) v np toîot t£respundea la insula numită adï Ogradina din clisura Dunării, şi care. este situată la o depărtare de 9 ^l/2 chilometri din sus de insula Ruşaveî.

Originea şi forma numelui « Ogradina» aparţine lexiconului proto-latin, seu vechil limbe pelasge '). în apropiere de Syracusa, după cum ne spune Stephan Byzantinul, se afla insula numită 'A/paSivvj (Achradine). Este aceeaşi numire, pe care o are astă-dî insula Ogradina de lângă Porţiie-de-fer.

Mai în sus de insula Gadira, spuneau vechile tradiţiunl geografice, nu se putea naviga. Aici păreţi! stâncilor erau atât de apropiaţi unii de alţii, în cât după o notiţă, ce ne-o transmite Pliniu, un singur arbore putea se împedece cu ramurile sale trecerea mal departe a vaselor de navigat²).

Tot ast-fel ni se presintă şi astă-dî făimosa strimtóre a Dunării din sus de insula Ogradina. Aici munţii de o parte si de alta se înalţă în forma unor păreţi aprópe verticali. Aici albia fluviului este estrem de ângustă (113 metri), ér partea navigabilă de abia are o lărgime de patru metri ³). Era ast-fel o esactitate geografică notiţa, pe care ne-o comunică Pliniu, că din sus de insula Gadira, ramurile unul singur arbore puteau se împedice tre­cerea mal departe a vaselor plutitóre.

Mal târdiu însă, când adevërata posiţiune a Columnelor lui Hercule de­venise obscură, insula Gadira, întocma ca şi insula Erythia séü Ruşava, în-tocma ca şi Columnele lui Hercule, a fost dislocată şi transferată în părţile de sud-vest ale Europei. Şi fiind-că în interiorul strimtoril dintre Europa

') în limba română: Ograda, septum, hortus, loc închis cu gard.

^J) Plinii H. N. lib. IX. 3. l : In Ga di t ano Oceano arbor in tantum vastis dispansa ramis, ut ex ea causa fretum numquam intrasse credatur. — Acesta tradiţiune geogra­fică nu se putea aplica la strimtórea Gibraltaruluî, care la punctul seu cel mal ângust după cum scrie Strabo (II. 5. 19) era lată de circa 70 stadie, séű 12 chilom. 390 m., luând de basă stadiul attic de 177 m., ori de 14 chilom, 700 m., dacă vom pre­supune, că Strabo a avut în vedere stadiul ionic de 210 m.

³) Kiox, Géographie militaire. IV. Autriche-Hongrie, p. 116: Le fleuve (Danube) sort du bassin hongrois et descend dans le bassin roumain par une étroite et longue brèche, qui commence à Bazias et se termine en aval d'Orsova. Ce senties Portes de fer, que l'on distingue en Portes supérieures et Portes inférieures . . . Les Portes de fer supérieures commencent en aval de Goloubatz. Le fleuve, qui s'étalait sur une largeur de 2 à 3 kilomètres, se rétrécit jusqu'à 113 mètres, bordé par des murailles de 600 mètres de hauteur. La profondeur est 60 mètres en certains endroits; dans d'autres, au contraire, des rochers à fleur d'eau encombrent son lit, produisent des rapides dangereux et gênent la navigation; les canaux navigables ⁿ'ont pas plus de 4 mètres d'eau à l'iétiage. Des bateaux à vapeur de construc­tion spéciale peuvent seuls remonter le courant. — Keclns, Nouv. Géogr. univ., Tome XII, P- 316: les canaux navigables ont à peine 4 mètres de largeur dans cette

si Africa, nu esista nicï o insulă similară, vechia Gadira a fost localirfată în apele cele deschise ale Oceanului estern, lângă Hispánia Baetica, la o depărtare de 25.000 paşî romanî (aprópe 37 chilometri) în afară de strimţorea Gibraltarulul¹).

Situatiunea Gadireî însă în Oceanul estern era numaî o simplă ficţiune. Ea nu corespundea din nicï un punct de vedere cu vechile tradiţiunÎ geo­grafice.

A doua insulă, pe care geografii grecescî o numiaii Gadira, era con­siderată ca identică cu Erythia, insula cea renumită pentru vegetaţiunea sa exuberantă.

Erythia, scrie Apollodor, este o insulă, care astă-dî se numesce Gadira, în acesta insulă locuia Geryon, fiul lui Chrysaor ²).

însă după poema geografică a M Avien, nu insula Erythia, ci un loc din apropiere, şi o fortăreţă situată pe vêrful unuï munte, ce domina strim­ţorea, purta numele de Gadir³).

') Plinii H. N. lib. IV. 36: In ipso verő căpiţe Baeticae ab ostio freti passuum XXV mill. Gadis.— Ér după Strabo(III. 1. 8) acesta insulă era depărtată de promon­toriul de la gura strimtoriî cu 750—800 stadii, séü 157 ^J/i — 168 chilometri. ") Apollodori Bibi. lib. II; 5. 10. 1. — Ér Pris cian (v. 462-463) scrie: Est igitur ponto tellus circumflua prima Cui nomen Gadis. Statuas haec Herculis inter ....

LaStephan Byzantinul Faîeipa este o insulă ângustă şi lungăreţăcao fâşia, ast-fel identică cu Erythia séű insula Rusa vei. Tot ast-fel la Eustathiu (in Dion. 64). Sub numele de Gadira (Gadis) apare Erythia şi la alţi autori ai anticităţii (Strabo, III. 2. 11; 5. 4). ') Rufl Festl Arieni Descripţie orbis terrae, v. 98-102: In zephyrum tellus extenditur, oraque terae ultima proceras subducit in astra c o l u m n a s. Hie modus est orbis, Gadir locus, hie tűmet Atlas arduus, hic dur o torquetur cardine caelum, hic circumfusis vestitur nubibus axis. Idem v. 610:

Gadir prima fretum solida supereminet arce

attollitque caput geminis inserta columnis.

Haec Cotinusa prius fuerat sub nomine p ri se o.

Cea de ântâiu insulă de lângă Columnele lui Hercule (Erythia séű ins. Rus a vel) a fost, după cum ne spune Avien în versurile de mai sus (Pliniu, Dionysiu Pe-^riegetul şi Priscian) numită în timpurile mai vechi Cotinusa, adecă insula oli-vilor selbateci, de la xotcvoc, oleastru. De asemenea scrie Pindar (Ol. III. 13-14), ^c Hercule câlëtorind la Hyperboreï, a luat de là fântânele cele umbróse ale Istruluï p ^{u de Ia} cataracte, de unde fluviul curgea sub acest nume) un oliv selba tec (Cf. «wsama, V. 7. 7.), pe care l'a adus şi l'a plantat lângă templul lui Joe din Olympia, ca

Acest corespunde din punct de vedere al geografiei actuale la promontoriul meridional din faţa insuleï Ruşava, care portă şi astă-dî numele de Grad, şi unde se găsesc urmele uneï vechï fortificaţiunî¹).

Cuvêntul «grad» cu sensul de fortificaţiune (xetyot), nu este de origine slavonă. El aparţine idiomeï pelasge de la Dunăre *). în literatura clasică latină archaicul grad us maï avea încă sensul militar de «posiţiune tare, ocupată de combatanţi» ^s).

Suflă vêntul şi-o clătină Din vêrf până la tulpină .

se umbrescă cu ramurile sale altarele deilor şi se fie pentru încoronarea ómenilor, ce se vor distinge prin faptele lor virtuose. Oleastrul era aşa dar la Hyperborcï un arbore sfânt. De aceea vedem pe boariul luî Geryon, că luase cu sine şi strîngea lângă piept un oleastru, când Hercule venise se prădeze insula Erythia. Părerea ge­nerală este, că olivul a fost importat din Asia în Grecia, Africa, Italia şi Ispania prin poporele, ce au emigrat din părţile Orientului în ţinuturile acestea (Cf. Mommsen, Rom. Gesch. I. 187). însă, după cele mal vechi tradiţiunî, olivul se afla în stare selbatecă pe ţermurele de nord al Istruluî încă pe la începutul istoriei omenesc!, după cum se mai află şi astă-(Jî în mare abundenţiă viţa de via selbatecă. Reminiscenţa măslinilor (olivilor, olea), smochinilor (ficus) şi a arborilor de lămâie (citrus), plante, ce aű stat o-dată în strinsă legătură cu instituţiunile religiose, maï resună şi astă-dî în poesia popo­rală a tuturor Românilor, din Transilvania, Ungaria, Tera-românescă şi Moldova.

Peste dél, peste colină Este-o crengă de măslină

lainik şi Bârsanu, Doine din Ardei, p. 253.

Ct. Marian, Descântece p. 301-302. — Acelaşi autor, Nunta la Români, p. 60.

în particular despre clima de la Mihadie, din regiunea Porţilor-de-fer, se esprimă ast-fel D-rul Popovicî: Că clima de aici este mal moderată, dovedesce întregul tip al vegetaţiuniî; aici în jurul acestor băl se a fi ă plante Tauru-Caucasice, precum şi multe de Istria şi câte unele dintre florile, ce cresc în partea de apus a Franciéi şi în partea de resărit a Apeninilor şi a Pireneilor. Aerul de aicea este mal mole şi mal lin de cât in alte părţi ale Bănatului şi ale României.... Aici via stă liber espusă tuturor furtunelor de iernă şi totuşi pe la jumătatea lui August produce struguri frumoşi şi copţi. Smochinul stă aici totă ierna desvelit, espus frigului, fără să aibă cea mal puţină scădere în vegetaţiunea sa (Băile lui Hercule, Pesta, 1872. p. 65-68).

^l.) Usul de aîntemeia fortificaţiunî pentru apărarea căilor de navigaţiune pe anumite puncte mal importante a esistat şi în anticitatca preistorică. După cum ne spune St rab o în Geograficele sale (XVII. 1. 18) Milesieniî ocupând gura Nilului numită Bolbitinon, aü construit acolo o fortificaţiune cu valuri şi şanţuri, to MtT-fjoiiuv t£ïxo;, adecă Grădiscea Milesienilor.

²) în nomenclatura topică română s'a păstrat mal mult forma de «Grădisce», adecă locul unde a fost construită o vechia fortificaţiune. Dar mal aflăm şi grad (Bel-grad séü Alba lulia), de asemenea Grădeţ, ruinele unei importante cetăţi preistorice din jud. Mehedinţi.

*) Livii lib. VI. 32: hostes gradu demoti. — Clceionls Off. lib. I. c. 23: tumul-

7. Columnele lui Hercule numite livrai

(Gherdapurl).

Columnele luï Hercule portă la poetul Pindar numele de IlóXai FaSetpíSec '), adecă «Porţile Gadira».

încă din cele maî depărtate timpuri, făimosa strimtóre, pe unde Dunărea, rîul cel urieş al lumiï vechï, străbate din basinul Ungariei în basinul Ro-mânieï, a avut o deosebită importanţă comercială, politică şi militară.

în Iliada luï Homer, acesta vestită portă a Europeï este cunoscută sub numele de atS^pecat TioXat, adecă Porţile-de-f e r, şi cari se aflau în ţera Ar im ii o r, acolo unde a fost aruncat într'o pescere adâncă Typhon, le­gendarul balaur al theogonieï*); ér la poetul Claudian ele figureză sub numele de Ferratae portáé ale Geţilor³).

De aicî înainte comunicaţiunea pe vechiul Oceanos potamos, séü Istru, ne apare estrem de dificilă pentru vasele de comerciu ale ţinuturilor meridionale.

Lângă Columnele luï Hercule, spuneau ceï vechï, se afla o fâşia lungă şi lată de stâncî colţurate (?p(i.a, epjiata jisyaXa), unele visibile, ér altele ascunse sub suprafaţa apeï, si cari se întindeau de-a curmezişul prin vechiul Oceanos de la un ţermure la altul *).

Aceste stâncî atât de periculóse navigaţiuniî până în dilele nóstre, şi pe carî poetul Ovidiu le numesce fera s axa de lângă munţiî Ce r a uni a (séü aï Cerneï⁶) mai purtau în anticitate si numele de Kara^a/Toa.

Suida"), pe basa unuï autor necunoscut, le descrie ast-fel: «Cataractele sunt stâncî (ne-tpai) în fluviul Istruluï, ce se ridică ca un munte sub su­prafaţa apeï. Aicï Istrul, precipitându-se cu repediune asupra acestor stâncî,

tuantem de g rad u dejici. — Coruelll Nepotts Themistocles, c. 5: Interim (Xerxes) ab eodem (Themistocle) gradu depulsus est. -- La vechiul termin de grad seu gradua este a se reduce şi epitetul de Gradi vus alluï Marte, ca deü al castrelor, citadelelor Şi al tuturor fortificaţiunilor. Conferesce la Si li us 11 al i eus (IV. 222): Gradivicolam celso de colle Tudertem.

') Pindari Frag. 155 după Strabo, lib. III. 5. 5-6.

•) Homcri Ilias, VIII v. 15. — Cf. Ibid. II. v. 783. — Heslodi Theog. v. 820 seqq.

') In poema despre resbelul în contra Geţilor, v. 237.

⁴) Scylacis Periplus, §. 112.

⁵) OYidli Pont. II. 6. 10.

*) Snlias, v. Kata^iantat. — Cf. Strabonis Geogr. VII, 3. 13.

este isbit înapoï eu un sgomot enorm, apoï valurile trecênd peste ele cu _un vuiet asurditoriű forméza vêrtejurï repedi, fluxurï şi refluxuri, întocma ca nisce carybde, ast-fel că fluviul în locurile aceste nu se deosibesce mult de strimtórea Sicilieî».

Lângă acesta barieră înfricoşată de stânci, ce forma locul cel mai peri­culos al Istrulul, se afla pe fërmurele de nord aşa numita P ó rtă-de-fer, aiSrpetat TroXai la Homer, uuXoa FaSecpiSeţ la Pindar, o strimtă potecă pentru căletoriî pe uscat, de sigur închisă o-dată cu o Portă de fer.

Care era însă originea numirii de IlóXai

După usul limbeî române obstaculele naturale, de stâncî şi petre maî mari, ce se întind de-a curmezişul prin albia unuï rîu de la un mal la altul, si unde apa în cursul seu isbindu-se de ele formeză o liniă de talazuri, portă numele de «gard»¹).

Tot ast-fel interpretau şi vechil geografi numele locului Gad ir, séü ráSeíp^a> de lângă Columnele lui Hercule.

După autorii romani, Gadir în limba punică însemna «s epe s», adecă «gard»³). Acesta numire însă, care la autorii grecesc! ne apare sub forma de FaSeipo; (la Eratosthene xa TaSeipa, la Steph. Byz. ilj FaSsipo) nu apar­ţinea idiomeî feniciene din Libya ^s). Vechia populaţiune a Africeï de nord, supusă în mare parte Carthagenel, era de origine pelasgă. G e tulii, locui­torii ceî maî numeroşi aï Libye!, emigrase acolo, după cum spuneau tra-difiunile, din regiunea Geţilor europeni*).

Cuvêntul Gadir după forma şi după sensul sëu de «sepes», ce i-1 dau textele latine, nu este de cât o reproducere alterată a terminuluî poporal pelasg de gard, pi. garduri. De aici numirea grecescă (în formă plurală) •ta FaSeipa, de aici numele de IlúXat FaSeipíSec, seu Porta de lângă gardul de stânci, ce tăia de-a curmezişul albia vechiului Oceanos.

Aceeaşi interpretare a numelui Taoetpa, însă sub o altă formă, o aflăm şi la vechii autori grecesc!.

') Conferesce maî sus. pag. 370, nota 1.

^a) Plinii H. N. lib. IV. 36: Poeni Gadir (appellant), iţa Punica lingua se p em sig-nificante. — Arieni Descripţiei orbis, v. 614-615:

Poenus quippe locum Gadir vocat undique septum aggere praeducto.

'J Claudius lulius séü lolaus, care scrisese o istorii a Fenicienilor (<Î>oiviiu*a) cercase a deriva din limba feniciană cuventul TaSsipa, însă densul nu a aflat pentru eti­mologia acesta nicï un cuvent mai apropiat de cât faSov, care însemna «mic» (Etym. ^M- P- 219, 32 v. raî«pa).

ni, ív

⁴) Isidori

Hercule, ne spune Suida după un autor necunoscut, a aruncat petre enorme în gura Oceanului, ca se împedece intrarea bestielor seu monştrilor *). El făcuse aşa dar după legende un gard de petre de-a curmezişul prin albia fluviului Oceanos. Ér Apollodor scrie, că deiţa Junona trimefend o strechiă asupra ciredilor luate de la Geryon, ele se împrăsciară prin munţii Tbracieï. Hercule însă atribuind acesta" calamitate rîuluî Strymon (Istruluî), i umplu albia sa cu petre, si-1 prefăcu ast-fel dintr'un rîu navigabil în un rîu nenavigabil^?).

•192. — Cataractele Dunării din jos de Rusava (Orşova) lângă Porţile-de-f er, între

Gura-Văicî şi Vêrciorova (România). Desemn după o fotografia, publicat de Reel us,

în Nouvelle Géographie universelle, III. p. 319.

Numele de raSetptâscj róXai al comercianţilor şi navigatorilor grcccscl de-, venise o-dată forte poporal în regiunea Porţilor-de-fer. Locuitorii din Serbia mai numesc şi as-tă-dî cataractele séü gardul de stânci de lângă Porţile-de-fer Gherdapuri, o simplă formă alterată din vechia numire comercială iaSsipíSec itúXat.

*) Suidas, v. "Ep[j.a.

²) Apollodori Bibi. lib. II. 5. 10. 12. — La E s eh y l (Supplices v. 254-255) Strymon (Istrul) şj Algos (probabil Oltul) ne apar ca doue rîurî celebre ale marelui imperiu Pelasg. — Mal este de notat, că strechea, de care face aici amintire Apollodor în ^lcgătură cu insula Erythia şi cu riul Strymon, este numai o reminiscenţă a tradi-t'unilor grecessî despre muscele Columbace de lângă I st r u.

8. Columna Iul Hercule numită Calpe lângă Porţile-de-fer.

Tyrièniï, ne spune Strabo, aű fost ceî de ântâiu, cari căutase Columnele luï Hercule spre a întemeia acolo o colonia comercială.

întru adevër celebra metropolă a FenicieT, avea în mare parte a-şî mul-ţămi opulenţia şi prosperitatea sa, comerciuluï celuï viu cu regiunea Co­lumnelor luï Hercule, avută de aur şi de alte metale, avută de turme, de ciredî magnifice, de cereale si vin.

în templul cel mare al lui Hercule din Tyr erau representate cele doue Columne ale faimosului erou pelasg.

Una din aceste columne, după cum ne spune Herodot, era de smaragd (séü de o culóre frumosă diafană, verde orî albastră). Ea représenta ast-fel

193. — O monetă romană a Me­tropolei Tyruluî représentant! cele doue Columne ale luï Hercule, cu inscripţiunea Col-(onia) Tyro Metr(opolis). De de-supt o conchilă, în care suna magistrul corăbiei spre a anunţa sosirea sa în port. După Rich, Diet. d. ant. rom. 1861, p. 181.

navigaţiunea comercială pe apele cele marî, în particular pé divinul Oceanos potamos, părin­tele tuturor apelor. Ér a doua columnă din metropola Tyruluî era de aur *). Ea înfăţişa aşa dar ceea-1-altă Columnă a luï Hercule de lângă bëtrânul Oceanos, unde, după cum ne spune Herodot, tóté mărfurile feniciene se plăteau în aur²).

Cele doue Columne ale luï Hercule maï formau tot o-dată si emblema politică si co­mercială a Tyrienilor.

Pe o monetă din. epoca romană figureză ca însemne ale metropolei Tyruluî cele doue

Columne ale luï Hercule.

Pe acesta monetă, una din Columnele luï Hercule este înfăţişată lângă un vas cu o materia inflamată, séü lângă un far, ceea ce ne indică, că prima Columnă a luï Hercule era situată pe malul uneî ape navigabile, lângă Oceanos potamos. Acesta era columna, pe care Tyrièniï o reproduceau în smaragd, séü în colore azuria.

După vechii geogralï, una din Columnele luï Hercule si în particular aceea, care se afla pe ţermurele de nord al strimtoriî, purta numele de KaXîn], Calpe ^s). în vechia limbă grecescă cuvêntul KaXîrî] şi xdXucc însemna vas de

^l; Herodoti lib. II. c. 44.

') Herodoti lib. IV. c. 196.

³) Strabonls Geogr. lib. 11. 1.8. — Plinii lib. III. Proem.