Institutul de Arte Grafice „carol oöBL, s-sor loan St

') Steplianus Byz., v. aujïw.

XXIV. ZTHAH XPYSH M E r A ÁH. — COL UM N A ÇEA MARE DE AUll CONSECBATĂ LUÏ URÁN, SATURN ŞI JOE.

1 Evhemer despre Columna de aur dedicată Iul Uran^ etc.

Un alt monument de o importanţă capitală istorică, ce a esistat în timpurile vechî pe teritoriul locuit de Daci, a fost Columna cea mare de aur, ridicată în onórea lui Uran, Saturn şi Joe, despre care ne vorbesce istoricul Evhemer din Mesena, bărbat de o vastă erudiţiune, care după Pliniu a trăit în epoca după Herodot *), ér după alţiî pe la a. 316 a. Chr.

Acest Evhemcr, un discipul al scolcî filosofice Cyrenaice, scrisese o istoria sacră (£spa avcqpapi) pe basa documentelor si inscripţiunilor, ce le culesese în diferite căletoriî ale sale.

în literatura antică cartea luî Evhemer se bucurase de o mare vedă, şi după cum ne spune Varro, poetul Enniu făcuse o traducere de pe ea ^!). Din nefericire însă din acesta importantă istoria sacră a lui Evhemer nu ne-a rernas de cât puţine estrase, dar şi aceste transformate şi interpolate de ceî ce s'aü folosit de ele, fie, că nu cunosceaü regiunile, de cari vorbia Evhemer, fie că nu erau de ajuns familiarisaţî cu numirile geografice obscure, ce le întrebuinţa acest filosof.

In acesta scriere a sa, Evhemer vorbia de o columnă de aur dedicată luî Uran, luî Saturn, Joe, Apollo şi Dianeï, în o regiune numită de densul «Arabia de la Ocean», seu «Arabia fericită», si locuită de Doi, de Scythî, Oceaniţî şi Pancheï (Peucinî).

Vom reproduce maî ântâiu aici o parte din pasagele luî Evhemer, ast-fel după cum le aflăm estrase si intercalate în istoria luî Diodor Şicul⁸). «în acesta regiune» — autorul ne vorbesce de Arabia de la Ocean — «se află maî multe sate şi oraşe însemnate, din carî o parte sunt aşedate pe valurî mart de păment (spre a fi apërate de esundarî), ér altele pe coline, orî pe câmpii. Oraşele cele mal mari aü palate magnifice, o mare mulţime de lo­cuitori şi abundanţă de averi, întreg ţinutul acesta (Hâsa 7] x^P⁰¹) ^e P^^{in de}

') Plinii H. N. lib. XXXVI. 17. 2. ') Varro, De agricultura, I. 43. ') Dlodori Siculi lib. V. c. 41—46.

turme numerose de diferite genurï. El produce o recoltă copios ă, dar tot-o-dată este abundant în locuri de păşune pentru turme de oî si ciredî de vite. Ţinutul acesta este traversat de o mulţime de rîurî, cari umedesc în un mod favorabil suprafaţa pamêntuluï şi contribue ast-fel la o deplină desvoltare a fructelor. Acesta este causa, pentru care acesta parte a Arabi e î, care prin bunătatea sa întrece cele-1-alte părţî, se numcsce Fericită (suSaij-iuv), o numire, ce i corespunde întru adevër. La estre-mităţile acestui ţinut, din partea de jos a Oceanului, se află mal multe insule, din cari trei anume merită o descriere istorică. Cea de an t ái ü se numesce insula sfântă C-tspa) şi în care nu e permis de a înmormenta pe ceî decedaţi. Altă insulă (a doua) e depărtată de cea de ântâiu numai cu 7 stadie (l chilom. 470 m.), şi în acesta se transportă şi înmormenteză cel

decedaţi Afară de aceste (doue insule) mal esistă încă o insulă

mare (a treia) depărtată la 30 stadie (6 chilom. 300 m.) de cea prece­dentă ... Ea este situată în partea de resărit a Oceanului (eîç tô rcp&ç e'co |iépoç too 'Qy.íavoö xsifisvTj) şi are o lungime de mal multe stadie. De pe promontoriul, ce se întinde spre resărit se dice, că se vede regiunea In­dică ('IvSixTJ) ca şi cum ar fi înveluită în ceţă din causa depărtării sale celei mari. In Panchea (acesta este numele insulei celei mari şi al regiunii din apropiere) se află mal multe lucruri demne, ca se fie memorate în o descriere istorică. Locuitorii din Panchea parte sunt autochtom (a'jró/frovsc) şi aceştia se numesc Panchel, parte sunt veniţi acolo, anume Óceáni ţi, Indieni, Cretenî şi Scythl. în Panchea se afla un oraş celebru numit Panara si care în privinţa prosperităţii sale întrece pe tóté cele-1-alte oraşe. Locuitorii de aicî se numesc rugătorii lui Joe Trifyliu (too At&ç tod Tpc-yuXíoü) şi sunt singurii din totă populaţiunea Pancheei, cari trăesc după legile lor («utovo-xo:) şi fără se aibă vre un rege (ajSaaiXeorot) .... Pe o câmpie deschisă, la o depărtare cam de 60 stadii (12 chilom. 600 m.) de acest oraş se află templul lui Joc Trifyliu şi care se bucură de o mare

veneraţiune pentru anticitatea şi construcţiunea sa cea magnifică

Acest sanctuariü e construit din petră albă, are o lungime de doue pietre (70 m.) şi o lăţime potrivită cu lungimea sa. El este aşedat pe columne înalte şi masive decorate cu sculpturi esecutate de maeştrii celebrii. Aci se află şi statuelc cele memorabile ale deilor, sculptate cu cea mal mare artă

޹ admirabile prin colosele lor De la templu se întinde un drum

^aŞternut cu petre avênd o lungime de 4 stadie (840 m.) şi o lăţime de
^Un pletru (35 m.). Pe ambele margini ale acestui drum sunt asedate vase
^marî de aramă (xaXxeîa (isfaXa) pe base pătrate Dincolo de

âmpul acesta se afla un munte înalt consacrat deilor şi care se nu-mesce Scaunul luî Uran şi Olympul Trifyliu (Oùpavoo Si'fpoc v.tx.1 Tp'.tfóXwí "OXi>u.7TOc). Anume se spune, că Uran cel botrân, în timpul când ţinuse densul imperiul lumiî, petrecea cu plăcere în locurile aceste si că din vérful cel m aï înalt al acestui munte densul observa ceriul si stelele. Maï târdiu însă acest munte a primit numele de Olympul Trifyliu, fiind-că locuitorii erau compuşi din trei ginţi, anume din Pancheî, Óceáni ţi şi D o î, carî mal târdiu au fost cspulsaţî de aici de Ammon. Anume se spune că acest Ammon, nu numai că a alungat de aici pe poporul acesta, dar ' a si distrus cu totul si asemënat cu pământul oraşele lor D o ia şi Aste- ' rusa. în fie-care an preoţii fac pe muntele acesta o festivitate ore-care cu multă sfinţenia .... Se mal află în acesta insulă trei oraşe mari însemnate anume Hyracia, Dalis şi Oceanis. întregă regiunea acesta (Tr,v ék y_úpav oXfjv) produce fructe în abundenţă. Cu deosebire se face aicî vin mult de tóté felurile. Bărbaţii sunt resboinicî şi se folosesc în lupta de care, după obiceiul cel vechiu. Introgă organisarea lor socială se compune din trei părţi. Clasa cea de ântâiu este a preoţilor (iepef;) şi tot de clasa acesta se ţin şi meseriaşii. Clasa a doua e compusă din agricultori (-/ecopfol), ér în clasa a treia sunt ostaşii (otpauwtat) ; de acesta clasă se ţin şi păstorii (vojistţ). Conducătorii tuturor sunt preoţii. Aceştia desbat judecăţile asupra contro­verselor, ce se ivesc şi au putere peste tóté lucrurile, ce se petrec în popor. Agricultorii lucreză pământul, însă fructele le adună şi pun în comun. Er când se împărţescc recolta, acela care a lucrat pământul mal bine capetă partea cea mare (după judecata preoţilor) .... De asemenea şi păstorii dau în comun cu tot devotamentul victimele si cele-1-alte lucruri destinate pentru usul public .... în general nu e permis nimerul se aibă ceva ca proprietate particulară, afară numai de casa şi de grădină. Preoţii primesc tot ce fată dobitocele, tóté productele, si dânşii distribue apoï fie-cărul, ce i se cuvine după drept .... Ca îmbrăcăminte locuitorii întrebuinţeză vestminte mol, fiind-că oile lor se disting prin o lână de calitate fină. Atât bărbaţii, cât şi femeile, portă ornamente de aur. Anume î-şî pun lanţuri

împletite în jurul gutuiul si brăţare la mâni Ostaşii primesc Icfă

pentru serviciile ordinare, ce le fac; el sunt împărţiţi în cete, apără patria, o întăresc cu castre şi propugnacule . . . Preoţii îndeplinesc serviciul re­ligios pentru de! mal mult cu imne şi encomil, lăudând prin versuri faptele sevârşite de el şi binc-facerile lor pentru omeni. Nemul lor după cum po­vestesc ei, se trage din Creta, de unde au fost aduşi de Joe în Panchca pe când acosta trăia între omeni şi ţinea domnia pământului. Ca o proba

despre acesta el aduc modul lor de vorbire, arătând, că în limba lor sunt multe cuvinte rëmase de la Cretenî. Buna-voinţă si ospitalitatea, ce o aü faţă de aceştia, spun că le-a rëmas de la strămoşi, şi acesta tradiţiune s'a propagat din generaţiune în generaţiune la urmasï. Ei maï arată chiar şi inscripţiuni (avayp^a'f ac), după cum spun redactate chiar de Joe, în timpul când acesta trăia cu muritorii şi pusese fundamentul templului de acolo. Se mai află în ţinutul acesta (x^pa) mine abundente de aur, de ar­gint, de aramă, de staiiiü şi de fer, însă din aceste nu e permis de a se esporta nimic afară din insulă .... Se mal află în templul acela o mare mulţime de daruri sfinte de aur şi de argint consecrate în onórea deilor şi cari se conservă adunate în grămedi din o vechime depărtată .... Patul séü Scaunul deuluî (^ xXt'vî; too deoö) este lung de 6 coţi, lat de 4 coţi; el este întreg de aur şi fie-care parte a sa e lucrată cu multă artă. Lângă pat se află asedată masa deuluî, tot ast-fel de magnifică şi sumptuosă ca şi cele-1-alte aparate. La mijlocul patului se află asedată o columnă enormă de aur, scrisă cu litere, pe carî Egiptenii le numesc sacre. Cu aceste litere sunt descrise faptele luî U r a n şi ale lui Joe, şi la acesta in-scripţiune Mercur a adaus şi descrierea faptelor Dianeï şi ale luî Apolló» ^l).

') Dlfldorl Siculi lib. V. c. 46. 7: K-/.ta 5s jj.éstjv frjv xX!vr]v eoríjv.? crrjXfj Ypam/.aTa fjfoustt Ta T.f/.ţ' a!tüh:tío!í Upà xcţXoujuva, Si' ts xal Aloc àvafEfp!X[j,[J.Év<,i'., v.aï UE-;à xautoit C/.Í 'ApTtjx'.8oç xal ^:ArcóXXcüVOí ú'f' 'Epjioo itpoţava-

•fSYpa|i|xlvas. — în alt loc D i od o r Şicul résuma de noü descrierea lui Evhemer despre Arabia fericită, despre insula Panchea şi Columna lut Uran cu următorele cuvinte: «Cei vechi», dice Diodor, «au lăsat urmaşilor sëi doue concepţiunî diferite despre dei, anume, că unii sunt eterni, cari nu vor peri nici o-dată, cum sunt söreié, luna şi ccle-1-alte astre ale ceriului, de asemenea venturile şi altele de natura acesta, de ore-ce fie-care din acestea are o origine şi durată eternă. Ér alţi del, ne spun denşii, sunt pămentenl, carî au câştigat cult şi onorî divine pentru bine-facerile aduse őmenilor, cum sunt Hercule, Bach, Aristeu şi alţii asemenea acestora .... Anume Evhemer, amicul regelui Cassandru (din Macedonia), care avuse se îndeplinescă în interesul acestui rege, ore-carï legatiunï srsë facă calëtoriï depărtate, spune, că imbarcându-se din Arabia fericită a navigat mal multe dile pe Ocean, şi în fine a sosit Ia nisce insule încunjurate de ape mari, din curî una este mal însemnată şi care se numcsce Panchea. Acolo densul a vëdut pe locuitorii numiţi P a n c h c î, cari csceloză prin pietatea lor şi venereză pe de! cu pregătiri şi sacrificii magnifice precum şi cu cele mal alese daruri de aur şi de argint. Acesta insulă esle sfântă (Upà) deilor şi are mai multe lucruri demne de admirat, atât pentru vechimea lor cât şi pentru escelenţa artei, lucruri pe carî noi le-am descris '" particular în cartea nostră precedentă. Anume se află în acesta insulă un d é l înalt, ⁶«" Pe vêrful seu templul lui Joe T r if y li u, construit de el însuşi pe când trăia între omeni şi ţinea imperiul lumii pămontescl. în acel templu se vede o columnă de aur,

Aceste sunt datele principale geografice şi etnografice, ce ne-au rëmas j _]a Evhemer cu privire la «Arabia fericită» de lângă Oceanos şi la regiunea orï insula numită Panchea.

Istoria sacră a lui Evhemer avuse în anticitate mulţi adversari din causa tendinţelor, ce le urmăria acest filosof cyrenaic, care voia se esplice mi­tologia prin istoria si cu deosebire voia se probeze, că o parte din deil cei mari al religiunil vechi au fost simpli muritori, cari pentru meritele şi puterea lor câştigase onor! divine.

Acest! antagonist! aï sistemului, ce-1 introdusese Evhemer în istoria sfântă a vechimii, declarară de mincinosă întregă descrierea, ce o făcuse densul despre regiunea numită Panchea, despre poporul cel fericit şi model de pietate, ce locuia în aceste estremităţî ale lumii vechi '). Motivele lor aveau ore cari aparenţe convingătore. Ca probă, aceşti adversari al doctrinelor cyrenaice aduceau împrejurarea, că în Oceanul arabic, acolo unde căutau dênsiï acest păment fericit al lui Evhemer, nu aü esistat nici poporele, nici oraşele, nici instituţiunile, nici insulele, de cari vorbia acest filosof ateist, care în definitiv nu voia nici mal mult, nici mal puţin, de cât se rëstorne vechia religiune grecescă.

Noi vom esamina aici acesta importantă relatare a lai Evhemer, din punct de vedere istoric şi geografic,- spre a ne pute da séma de asistenţa şi si-tuaţiunea adcverată a acestei memorabile regiuni.

care conţine o descriere sumară cu litere Pancescï a faptelor ilustre severşite de Ura n, de Saturn şi de Joe ('Ev toutw tu ispi» 3TY|Vfjv eîvat ^pusijv, èv ^-J totç Ypájxjiaacv usapxîtv Y^£Yf^cW^^v5tÇ ^T^» ^Te O&pavoû xal Kpovoû xa'l A;cc îtpaţî'.ţ tüt). Densul (Evhemer) mai adauge, că Urán a domnit cel de ântâiu dintre toţî, fiind un bărbat cu înalte sentimente de dreptate, cu o bună-voim! forte mare şi forte instruit în ce privcsce cursul stelelor. El cel de ântâiu a adorat divinităţile ce-rescî cu victime şi din acesta causa a fost numit Oopaviţ, Ceriu» (D i o d. Sic. Ed. Didót, lib. VI. c U). — Punênd faţă în faţă aceste doue estrase făcute de Diodor unul în cartea a V şi altul în cartea a VI a istoriei sale, avem înaintea nostră o mică imagine despre confusiunea, ce s'a introdus în textul original al luî Evhemer chiar şi numai din partea lui Diodor Şicul, în primul estras insula Sfântă este diferită de Pan­chea, în al doilea ele sunt identice, în primul estras columna lui Uran era scrisă cu litere, pe cari Egiptenii le nurniau sacre, in al doilea cu litere naţionale Pan­cescï. în cartea a V-a Diodor spune, că templul lui Joe Trifyliu se afla pe o câmpia, ér în cartea a Vl-a pe un dé l, confundând ast-fel magnificul sanctuariü cu muntele dedicat deilor seu cu Olympul Trifyliu.

') Polybit lib. XXXIV. 5. 9. — Strabonis lib. II. 4. 2. — Plutarque, D'Isis et d'Osiris.
Cităm traducţiunea francesă din 1784, Tome XI, p. 309: qui seroit ouvrir de grandes
portes à la tourbe des mescrcants atheistes et donner manifeste ouverture et

2. Patria luî Urán în regiunea, munţilor Atlas. Arabia fericită a luî Evhemer lângă rîul Oceanos (s. Isiru),

După cum ne spune Evhemer, bëtrânul rege Uran, pe când densul ţinea imperiul lumiî, petrecea adese-orî în regiunea numită Pan eh ea, ce forma o parte din Arabia fericită.

Care era însă patria luî Uran? Este prima ccstiune, ce ni se prcsintă aici spre a ne pute orienta asupra situaţiuniî geografice a Arabici fericite.

După cum ne spune Diodor, locuitorii de lângă muntele Atlas (Oltului), stăpânitoriî «tëriï fericite» (/copa £o5ai|uov), carî escelau prin pietatea lor deosebită ş'i prin ospitalitatea lor faţă cu toţi veciniT, se glorificau, ca deiî lumii vechi s'aü născut la denşiî.

Anume ei spuneau, că cel de ântâiu rege al lor a fost Uran ^J), adecă Ceriul în înţelesul posterior al cuvântului, în realitate însă «Muntean» ²), că acest Uran a adunat mai ântâiu în societate-pe omenii reslăţiţî şi i-a făcut se constitue comune; că el le-a dat legî şi i-a oprit so trăiască în fără-dc-legî, ori după modul ferelor sèlbatece; el i-a înveţat so cultive fructele bune şi se le conserve; că el a supus cea mai mare parte a lumiî, cu deo­sebire ţinuturile despre apus şi nord; că el devotându-se cu un zel parti­cular în a observa cursul stelelor, ajunsese se potă predice multe, ce se puteau întâmpla în univers, că el a stabilit legile anului după cursul soreluî şi le-a adus la cunoscinţa dmenilor; densul a împărţit anul în luni după cursul luneî şi după anumite ore .... Numele lui apoï a fost aplicat la ceriu, nu numai din causa, că el cunoscuse adânc resăritul si apusul stelelor şi alte fenomene ccrescî, dar tot-o-dată pentru a face cunoscute lumii meritele sale».

Domnia Iui Uran în părţile de nord ale Istruluî ne apare nu numai în tradiţiunea Hypcrboreilor de lângă muntele Atlas, pe care ne-o comunică

grande licence aux impostures et tromperies de Evemerus le Messenien, lequel . . .

a respandu par le monde universel toute impiété, transmuant et changeant tous

ceulx que nous estimons dieux, en noms d'admiraulx, grands capitains, et de roys . . .

') DiodoH Siculi lib. III. 56: 'AtXaviioi tout napa tc/v 'Qxeavbv ïoitoot xatiy.ouvtsç xal

oûai Si itpûiTov naf/' aôtoîç O&paviv (B *) Numele (jculuï Uran (Oupavoţ) derivă de la &ùpoî (in formă ionică) munte.

Diodor, dar ea formeză tot-o-dată fundamentul celor maï vechï legende pelasse cuprinse în poemele luî Homer si Hesiod. Originea tuturor deilor, ne spune Homer, era la Occanos potamos ').

Arabia cea fericită a luî Evhemer, traversată de o mulţime de rîurî, o tara, ce se caractérisa prin recoltele sale abundente, avută de turme, de mine de aur, de argint, de aramă şi de staniű, cu omeniï sëï ceï piï şi cu organisarea sa cea patriarchală, este una si aceeaşî cu x&P^a euSaijtwv, séü cu regiunea cea fericită a locuitorilor de lângă muntele Atlas, unde era patria şi reşedinţa lui Uran, primul întcmeiătoriu al mareluî imperiu pelasg.

Ca o regiune geografică, Arabia de la Istru, séü de la Pontul eux in, o întempinăm adese ori amintită la autorii anticităţil.

încă în cele maï vcchï legende grecescï Istrul, "lorpoç, ne apare ca un fiu al Egipetuluî si al Arabieî ²). Esista aşa dar o Arabia lângă Istru încă în timpurile mitologice.

De altă parte la poetul Eschyl, mulţimea cea belicosă de lângă muntele Caucas, unde suferise Prometheu, si pe unde curgea rîul Oceanos, este nu­mită «flórea marţială a Arabieî» ³).

Tot ast-fel poetul latin PI au t, care trăise în secuiul al Ill-lea a. Chr. amintesce de o Arabia lângă Pontul euxin, o ţeră, dice densul, unde cresce în abundenţă absintul şeii pelinul ⁴). Arabia Pontică a luî Plaut se întindea de la muntele Hem pe lângă ţormuriî măriî negre în sus până către apele rîuluî Borysthene séü Nipru, o regiune despre crre poetul Ovidiu scrie: că-1 înfiora, câmpurile ei cele deşerte acoperite numaî cu absintul cel trist, seceriş amar, demn de pamôntul, ce l'a produs ⁵). Acceaşî Arabia europeană a luî Plaut o maï aflăm si în secuiul al XVlI-lea tot ast-fel de­scrisă de archidiaconul Paul din Alepp. «în Moldova» dice densul, «în Ţera-românescă şi până la Moscova, spaţiul câmpiilor dintre tóté erburile e acoperit maï ales cu absint» ⁶).

') Homeri Ilias, XIV. v. 201.

") Apollotlori Bibi. lib. II. 1. 5. 4.

⁵) Acscliyli Prora, vinct. v. 420: 'Apafiiac T'ipsiov <£v8-oç.

⁴) IM im ti Coraoediae, Trinumus, Actul al Ill-lea: Syc. Omnium primum in Pontúm aduceţi ad Arabiara terrain sumus. Charm. Eho, An etiam in Ponto Arabiast. Sv. Est: non illa ubi tus gignitur. Set ubi apsinthuim fit ac cunila gallinacea.

⁶) Ovidli Ep. cx Ponto. III. 1. 23-24 :

Tristia per vacuos horrent absint h ia campos Conveniensquc suq messis amara loco. ^e) Hnsdcu Arch. ist. I. 2. 79.

Afara de genealogia mitologică a Istruluî, fiu al Arabieî, şi afară de notiţele geografice, ce ni le-a transmis Eschyl şi Flaut, noi mai aflăm unele amintiri obscure despre Arabia din părţile de nord-vest ale măriî-negre şi la alţî autorî.

La geograful Ptolemeu litoralul Măriî-ncgre începând de la braţul de nord al Dunării până la gurile rîulul Borysthene şi mărginit la apus cu rîul Hierasus séű Şiret, era locuit de o populaţiune, ce purta numele de Arpii !). Ér la Ammian Marcellin acelasî ţinut ne apare sub numele de Arabia ^!).

în fine eruditul archeolog Bessonov din Rusia mai scrie următorele : «Tot ce se numesce din vechime, însă într'o epocă deja istorică Kara-VI a chü în înţelesul cel mai larg al cuvêntuluï, portă în pocsia poporală a Bulgarilor numele de Arab, cr poesia. poporală a Şerbilor este şi mai es-plicită». D. Bessonov citex.ă mai multe legende serbe şi bulgare, prin cari î-sî întăresce aserţiunea. Bună oră. într'o balada, faimosul crăişor Marcu, eroul favorit al eposului bulgaro-sêrb, şi inimic înverşunat al marelui Mircea, este descris răpind de la A rab î tóté oraşele până la Pont ³).

La tóté aceste fântânî geografice vechï despre Arabia de lângă Istru, noi vom adauge aici încă o împrejurare caracteristică, că în evul de mijloc in-semnele eraldice ale Tëreï-românescï erau trei capete negre, ér ale Mol-doveï doue capete negre, adecă arabe *).

După cum vedem, numele de Arabia era aplicat Ia regiunea dintre Car-paţî, Istru şi Pontul euxln încă din timpuri forte obscure. Partea principală a acestei Arabic pontice ori oceanice (istrice), şi anume aceea de lângă muntele Atlas ne apare la Evhemer ca Arabia fericită (Vj £ü5aí[.uüv '.ApajBía). Conumele de «fericită» i se atribuise accstcî regiunï favorisate de ceriu încă din timpuri forte depărtate ⁵). La acesta numire face alusiune Pliniu când scrie: gens felix, si crcdimus, quos Hyperboreos appellavere ⁶), şi tot de acest titlu consccrat prin tradiţiuni vechi î-şî adusese aminte împeratul Aurelian, când bătuse monctele cu inscripţiunea DACIA FELIX ⁷).

') Ptolemnei Geogr. lib. III. c. 10. §. 7.

²) Aminiani lib. XXXI c. 3: Athanaricus Thcrwingorum dux .... castris denique prope Danasti (Nistru) margincs . . . metatis, Mundcriciium ducem limitis postea per Arabiam . . . misit hostium (Hunnorutn) speculaturos advcnturn.

') Hastlcu, 1st. crit. Voi. I (Ed. 2.) p. <38.

} La Ilomcr Hypcrboreiî ccî piî de lângă Occanos apar sub numele de Ethiopl

as, I. 22. —Cf. Aeschyli Prom. vinct. v. 808).

') Odyss. IV. 563 seqq. IX. v. 109 scqq. — Acsclijll Chocph. v. 373—374: jiefáX-fjc

"«X'lí -/.a! àre^o.-.Éou (itíísva.

°) Plinii lib. IV. 26. 11.

') Eckhcl, Doctr. numni. VII. 4SI.

Avem de a mulţămi numaï confusiunil, ce o făcuse autoriï grecescl din epoca de decadenţă a geografiei, că numele de «Arabia fericită> a fost atribuit unei părţi a Arabieî asiatice. Dar însuşi Pliniu cel bëtrân constată, că acest conume era fals ^I). Arabia asiatică, acoperită de deserturi vaste, cu o climă ardetóre, cu munfî stâncoşî şi sterpi, cu un păment puţin pro­ductiv chiar pe lângă mare, lipsită chiar şi de păşuni, unde nu esistă nicï un rîu, care so aibă un curs continuu de apă, de cât numai când plouă, lipsită de metale nobile, si peste tot regiunea cea mal sëraca a Asieî afară de Iranul oriental, o ţeră, pe care nicï Romanii nu avură ambiţiunea se o cuccrescă, şi care încă până astă-dî este în mare parte un păment necu­noscut, nu a putut nici o-dată so capete numele de Arabia «fericită».

3. Insula numita. Panchea (Fence) in istoria sacră a luî Evhemer.

Lângă regiunea, pe care Evhemer o numescc «Arabia fericită> densul mai face amintire de un teritoriu cu oraşe însemnate, cu munţî şi câmpii întinse numit Panchea (ITay/aia) şi care se afla în partea de r os ari t a apei O c c a n o s.

Textul luî Evhemer cu privire la acesta parte a Arabieî fericite nu este destul de clar. Panchea figureză la densul acum ca '/wfxx, seu ca regiune con­tinentală, acum ca vyjooc, séü insulă. O probă că Panchea luî Evhemer forma de fapt numaï o continuitate geografică a Arabici fericite, şi nu se afla situată în apele cele deschise ale măriî mari.

Ceî vechi, cu tóté că avuse înainte întreg textul acestui istoric-filosof, însă nu erau nicï dênsiï pe deplin orientaţi în ce privesce caracterul geo­grafic a accstcî regiunî.

La Polybiu, Panchea luî Evhemer este numita regiune ^!), la Strabo fera ?), ér la Diodor Şicul ea ne apare ca y&>ca. şi ca vtjoo;. în tot caşul Panchea luî Evhemer este o insulă, însă nu maritimă.

Delta Dunării ne apare în literatura geografică grecescă, încă începênd

') l'linli lib. XII. c. 41: ct tamcn Felix appellatur Arabia, falsa et ingrata cognominis.