Institutul de Arte Grafice „carol oöBL, s-sor loan St

Ibid., p. 32Ő.

La coşarul derîmat Stă boierul reclimat Numai aur îmbrăcat.

Teodorescu, Poesil pop., p. 326.

*) Dion Cassias, Hist. rom. (Ed. Gros et Baissée) lib. LXVIII, c. 14.

*) Avend în vedere pondul libreï romane cu 327,1873 grame şi proporţiunea dintre argint şi aur in timpul lui Domiţian cu 11,303 : 1.

') lydl De Magistr. II. c. 8: 1\v (-fúítttv) Kputoţ îXùjv oùv AsxepaXm tû> tstûiv •îj-f'*!⁸*" }Uvu> Tpafovóc 6 jtoXùç HEv^axooiaç jiuptáSac xP^ua'^ou XtTpffiv, SntXaoíac íí ap-fúpov ex

_{aveu xa}- _oxeu(iiv .j g_O xal

împëratul Traian ridicase aşa dar din Dacia, afară de sumele enorme în monete şi în diferite mase de aur şi de argint, încă şi o mulţime prodigiosă de vase preţiose. Valórea lor, dice Crito, era necalculabilă. Şi fără îndo-iclă,-că aceste obiecte de aur, de argint si de petre scumpe, lucrate în stilul Hypcrboreilor séü Arimaspilor, aveau în acesta epocă de opulenţă şi de lux a Romanilor, un preţ ne maî pomenit ¹).

în fine, dacă pe lângă prada, ce a. fost ridicată pentru erariul statului, vom ave în vedere şi jafurile imense comise de tribunï, de centurioni şi soldaţî, cari toţi devenise omeni avuţi în urma acestui resboiű, si dacă vom socoti, ca intregă naţiunea Dacă a fost spoliată de averile sale, atunci vom pute dice, că prada de resboiu ridicată din Dacia în metale preţiose s'a urcat la cel puţin la 10 bilióne (miliarde) de franci.

Ce valóre representaü aceste sume în epoca lui Traian, ne putem face o idea din cele ce ne spune Pliniu, că până în timpurile sale tesaurul pu­blic al statului roman, ce se conserva în templul lui Saturn, nicf o-dată nu a fost mal mare de 1.620.829 libre de aur *), ori cu alte cuvinte, visteria metalică a imperiului roman, după atâtea resbóie fericite şi după atâtea imposite asupra terilor subjugate, nu făcea nici chiar a treia parte din prada de aur şi de argint, ce se luase de la Daci.

Prada lui Traian din Dacia întrece prin avuţia şi magnificenţă tot ce vëduse până aci poporul roman. Era triumful cel mal mare al Romei, nu numai asupra puterii si vitejiei unul popor temut^s), dar şi asupra avuţiilor de aur şi de argint ale unei teri «fericite», avuţii acumulate aici în curs de atâtea secule şi mii de ani.

Din aceste spolie prodigióse construi împăratul Traian aria seu Forul seu cel vast *), decorat cu diferite statue si figuri de Daci, for, pe care se afla arcul sëu de triumf, ce représenta diferite scene din resboiul Dacic, Basilica Ulpia, Columna lui Traian, cele doue Bibliotece Ulpia, si un tem­plu al împëratuluï, o construcţiune, pe care Marcellin o numesce unică în

') Homer (Iliad. XXIV, 234) încă amintesce de un pahar magnific de aur al 'uï Priam, ce-1 primise ca dar de la Thracï, când fusese în legaţiune la el. — La ceî vechî sub numele de Thracï se înţelegea întreg poporul Geţilor din partea de sud şi de nord a Dunării de jos, dimpreună cu Scythii (Steph. B y z. v. Ixúftat, ffl-voţ Qpaxiov. — Cf. H e r o d o t, IV. 93 ; VII. 20.)

') l'Unit H. N. lib. XXXIII, c. 17.

³) Cf. LucaniPhars. II, 54: Hinc Dacus premat, inde Getes. — Ibid. VIII. 423.

*) După cum scrie Gellius (Noct. Attic. XIII. 24) pe lângă estremităţile Forului lui Traian maî erau aşedate diferite simulacre şi însemne militare aurite, avênd de desupt inscripţ'tunea: Ex manubiis, adecă din sumele provenite din vèndarea prădiî.

4VO

univers şi demnă chiar de admiraţiunea deilor, care întrecea ort-ce descrip-tiune, si pe care nicî un muritoriu nu va maî fi în stare să o reproducă ^l).

Dar ceea ce presintă o caracteristică particulară al avuţieî acesteï tërï în obiecte preţiose de artă, este, că pe lângă tóté spoliările Romanilor şi ale Barbarilor, pămentul Dacieî este si astădî o fântână nesecată de aurariï şi argintării preistorice, ast-fel că tesaurele lui Priam, ale dinastielor din My-cena si din Orchomen, ne apar ce e drept ca visteriï preţiose familiare, însă în tot caşul modeste faţă de comorile imense, ce s'aü descoperit până astă-dl pe teritoriul Transilvaniei, Ungariei si al terilor române, din cari însă nici a decea parte nu aű fost colectate st conservate cu îngrijire.

Civilisaţiunea metalurgică, care deschide o nouă eră de prosperitate în istoria omenimil, începe, după cum vedem, în nordul Dunării de jos, pe teritoriul Dacieî.

Aici se aflau în timpurile preistorice centrele cele mari de producţiunl metalifere. Aici ne apare prima faşă a fabricaţiunil obiectelor de metal, a armelor, instrumentelor şi ornamentelor, o industria care face din ce în ce progrese tot mal însemnate ⁴). De aici aceste fabricate, cu deosebire cele de aramă, de bronz şi de fer iau o estensiune prodigiosă. Transportate cu migraţiunile preistorice, si rëspândite prin comerciü în tóté părţile Europei, în Asia şi Africa de nord, ele ne presintă prin formele, prin semnele sim­bolice si une ori prin inscripţiunile lor, una si aceeaşi origine ⁸), unul si acelaşi tip caracteristic al industriei metalice de la Carpaţl ⁴).

>) Amminni lib. XVI. c. 10.

*) Pnlszky, Magyarország Archaeologiája, I. p. 141: Unstcdt Ingwald ily szép sza­vakban fejezi ki lelkesedését a magyarországi őskori emlékekről (Études sur l'âge de bronze de la Hongrie. Christiania, 1880, p. 40 scqq.): Az ország, mely a Kár­pátoktól délre terjed, ügy jelentkezik előttem mint a régészeti csodák országa, oly nagy a formák gasdagsága, melyek itt megleptek, oly nyomatékos azon eredmények súlya, melyekkel itt találkoztam, midőn Európa prachistorikus civilisatiójának történelmét tanulmányoztam.

³) Bertrand, La Gaule avant les Gaulois, p. 222: Un fait important sur lequel on ne saurait trop insister, est l'air de parenté de tous ces bronzes en Europe, la certitude qu'à l'origine des rapports commerciaux reliaient entre eux les pays aussi éloignés . . . Les découvertes faites dans ces différents pays démontrent, sans doute possibille, que les bronzes p r i m i t i f s, danois, lacustres, gaulois, italiens, avaient une origine commune.

⁴). Distinsul archeolog Mon teli us din Svedia constată de asemenea, că obiectele pre­istorice de aramă pură aflate pe teritoriul Scandinavici au fost importate acolo din regiunea Austro-UngarieÎ (Correspondenzblatt d. deutsch. Gesellsch. f. Anthropo­logie u. Urgeschichte, Jhg. 1894 p. 128-129). — Cf. Pulszky, Magyarország Archaeolo-

«:^:» t /n,.,;

XXI. TABLELE E SC HATÓ L O G I CE ALE II Y P E RB O B El L OR.

între cele maî principale monumente ale metalurgiei preistorice din părţile de nord ale Dunării de jos se amintesc Tablele de aramă ale Hy-perboreilor, trimise prin virginele Opis şi Hecaerge ca dar la templul lui Apollo din insula Delos.

Despre aceste Table So crate vorbesce ast-fel la Plato: «Etă şi o altă naraţiune, pe care mi-a comunicat'o magul Gobryas. După cum î-mï spunea densul, în timpul când Xerxe trecuse cu armata sa în Europa (an. 480 a. Chr.), moşul seu, care purta acelaşi nume (de Go­bryas) a fost însărcinat ca se apere insula Delps, unde se născuse cel doi del (Apollo şi Diana). Aici densul a luat cunoscinţă de conţinutul unor table de aramă, pe cari le adusese (virginele) Opis şi Hecaerge de la Hyperboreî »): că sufletul omului, după ce părăsesce corpul, se duce într'un loc necunoscut, în o locuinţă suterană, unde se află reşedinţa regală a lui Pluto şi care nu e mal mică de cât palatul lui Joe. Porta, care ser-vesce de intrare la drumul, ce duce la reşedinţa lui Pluto, e închisă cu 200 lacăte si chiel ; ér după ce se deschide acesta portă, sufletul ajunge la rîul Acheron, apoi la rîul Cocyt, şi după ce trece peste aceste rîurï, el trebue se fie dus la M in o s şi la Rh a dam an t h. Aici judecătorii ţin şedinţă şi întrebă pe fie-care din cel cari vin, că ce vieţă aü dus şi cu ce fel de lu­crări s'aű ocupat până era în corp. înaintea acestor judecători este peste putinţă se potă minţi cine-va. Apoi aceia, cari aü fost conduşi de un geniu bun până când aü trăit, capetă locuinţă în regiunea celor pil, unde anutimpurile produc cu abundenţă tot feliül de fructe, unde curg isvóre cu apă limpede, unde câmpurile sunt acoperite cu tot feliül de flori de pri-măveră, unde el asistă la conversant filosofice, la representaţiunî teatrale de ale poeţilor, concerte de musică, ospeţe cu cântece şi musică, unde sunt mese întinse cu bucate pregătite de sine, petreceri inocente şi o vieţă plă­cută. Aici nu e nici iernă aspră, nici călduri marï, ci o climă temperată, îndulcită de radele cele blânde ale soréiul. Aceia cari aű fost iniţiaţi (în aceste misterie) aü un loc mal de frunte şi el îndeplinesc aici ceremoniele

') Platonis Axiochus: I£2. K! Se xoi e-rspov poúXtt wţov, 5v l(J.oi %Ye:Xe Purpur);, ícvíjp íifá t-îjv toü EípCou Stúfiaoiv tóv itánitov aötou xal ofxtúvujiov, itejxtffrs'vta tlf v, őkojí tT)pYjoeií tyjv víjoov, év "g öt Súo a-sol Eyévovto, ex tivóüv ^aXxéuv SéXiiov, &t v exőjUaav *£Jitc{ te xal 'ExaépYvj, txp.ejj.a9"f]xÉva'. etc.

religiose. Se spune, că aicï aü fost iniţiaţi Hercule şi Bach (Osiris *) înainte de ce el ar fi descins în infern. Ér aceia, carî aii petrecut vieţa lor în fapte rele sunt duşi de Furiî prin Tartar la Ereb şi Chaos, în regiunea celor i m p i î, unde ficelé M D a na u s cercă necontenit se umple vasul cel fără de fund, unde se vede Tantál, ce sufere de sete, unde vulturii (séü şerpiî) sfâşia ficatul luî T it y u s, unde Sisyp se trudesce în zëdar se urce pe un munte un bolovan enorm de petră, ér după ce ajunge la capët, el trebue se începi de nou munca sa cea grea; unde monştrii ling jur împrejur cor­purile făcătorilor de rele; unde divinităţile pedepselor i ard cu făclii aprinse si unde el sufere tot feliül de suplicii eterne. Aceste mi le-a comunicat Gobryas».

După cum vedem, aceste table de aramă, a căror formă era triunghiulară, SeXtct *), conţineau doctrina teologică a Hyperboreilor despre destinele omului după morte ³).

Acesta doctrină se întemeia, după cum vedem, pe principiul vieţcl eterne a sufletului, pe un judeţ suprem, pe o resplată dincolo de morment, a faptelor bune şi a faptelor rele; ideî anterióre vechiului si nouluï Testament, pe carî Hyperboreiî, séü Pelasgiï din nordul Istruluï, le rëspândise departe în totă lumea antică, si carî ast-fel devenise basa fundamentală a religiunil poporale din Elada, din Egipet, din părţile de apus ale Asiei şi mal târdiu din imperiul roman.

Aceste celebre table cpigrafice ne presintă tot-o-dată şi o iconă despre forma, cum erau organisate mistericle cele mari ale Hyperboreilor, misteril, carî se celebrau într'o locuinţă suterană, unde erau înfăţişate curţile lui Pluto, judeţul din urmă în frunte cu marii legislatori Minos si Rhadamanth *), regiunea celor pil, séü locurile fericirii eterne, şi Tartarul cu tóté ororile sale.

Pclasgil şi cu deosebire HyperboreiI, aü fost singurul popor al vechimii,

^l) Diodori Siculi lib. I. 11. 3: Tûv 8è nap'"EXX-rjot itaW.ûiv (j-uS-oXó-ftuv r.vèç tiv "Oaipiv A'.&vusov npo<:ovo|i.á(GQoi.— Egiptenii, dice Herodot (11.42) spun, că. Osiris este Bach.

*} SiXioţ, ai, tablă de scris, fiind-că în vechime aceste table aveau forma unuï A (?EVta).

') După poetul Ovidiu (Met. XV. 809-810) in palatul Parcelor încă se aflau nisce table imense de arami şi de fer, pe carî erau scrise destinele neschimbăciosc ale omului.

*) Minos şi Rhadamanth apar după legendele vechi ca fiii lui Joe. Despre Minos, se spunea, că a fost un rege just, remarcabil prin inteligenţa sa, un simbol al legisla-ţiuniî anterióre civilisatiuniï grecescl. El domnise după. vechile tradiţiunî peste Creta peste insulele din Marea cgeă şi peste litoralul Asieï. Invidiând pe fratele seu Rhada­manth pentru gloria sentimentelor de dreptate, î-1 Irimise în părţile est reme ale imperiului seu (el? tai; eayat;a; tyjc x.u*pac. Diodor, V. 84. 2). După morte amêndoï au fost constituiţi ca judecători în imperiul celei alalte lumi.

carï au escelat prin sciinţa de a organisa misteriele şi oraculele, mijlóce forte puternice pentru propagarea credinţei în o vieţă viitóre şi tot-o-dată o şcolă de filosofiă morală şi religiosă.

Cele mal vechî sunt misteriele Hyperboreilor din nordul Istruluï, carï după cum ne spun Tablele trimise la Delos aü esistat încă în timpurile lui Hercule şi Osiris, iniţiaţi şi denşil în aceste misterie, şi ast-fel transformaţi în fideli devotaţi al acestei religiunî. Şi întru adevőr, că paradisul şi infernul osiric, după cum vom vedé mal târdiu, sunt localisate tot în acesta regiune a Hyperboreilor de la Istru.

Templul Iul Apollo din Delos, întocma ca şi templul şi oraculul de la Delphi aü fost întemeiate de Hyperboreiî din nordul Istruluï¹). De aicï plecă Lat on a cea persecutată şi nasce în insula Delos pe Apollo şi pe Diana.

Din aceste timpuri depărtate Hyperboreiî se află în relaţiunî continue religiose cu sanctuarele din Delos, o insulă, locuită de triburi pelasge emi­grate de la CarpaţI.

în fie-care an Hyperboreiî, acest popoi avut şi pios, trimit la sanctuarele din Delos daruri învëluite în spice de grâu. La început Hyperboreiî, după cum ne spune Herodot, trimiteau aceste daruri cu doue virgine, însoţite pentru siguranţă de cinci fruntaşi Hyperboreî ^s). în cea de ântâiu misiune sacră la Delos aü fost virginele Opis şi Hecaerge *), cari aü dus daruri pre-ţiose Ilitycî, ce dase ajutoriű Latonel la nascerea celor doi de! *).

După Socrate tot aceste doue virgine, Opis si Hecaerge, au dus la Delos şi tablele lege! despre judeţul din urmă. O notiţă forte importantă despre vechimea acestor table monumentale. Etatea lor se reducea ast-fel la tim­purile Latonel, seu la cele de ântâiu timpuri ale întemeiăril sanctuarelor din Delos.

Aceste table eschatologice ale Hyperboreilor, cari aü avut o influenţă imensă asupra religiuniï din Delos şi din insulele Măril-egee au fost ast-fel fabricate şi scrise în ferile din nordul Istruluï, în Dacia.

Textul lor, a fost de sigur redactat în limba cea sacră a Pelasgilor, după cum tot în acesta limbă aű fost scrise la început tóté cărţile cele sfinte de pe teritoriul Ebdeî, după cum vom vedé maï târdiu ⁶).

') Despre întemeierea templului din Delos a se vedé mal sus p. 81 şi 122.

") Herodotl lib. IV. c. 33.

') Herodoti lib. IV. c. 35.

⁴) Darul făcut Ilithyei pentru ajutoriul, ce-1 dase Latoneï, a fost după tradiţiunile vechr un lanţ magnific împletit din fire de aur (Preller, Gr. Myth. I, p. 154).

') Se pare, că locuitorii din părţile de nord ale Istruluï, urmând obiceiul strămoşesc, continuări de a trimite daruri la Delos cu 2 virgine până apropo în timpul, când oraşul

XXII. XAAKEIOS KIQN.—COLUMNA CEA ÎNALTĂ DE ARAMĂ DIN REGIUNEA MUNŢILOR ATLAS (OLT).

Un al doilea monument important al metalurgiei din părţile de nord ale Istrulul a fost în timpurile preistorice o columnă înaltă de aramă ridicată sub culmile munţilor Atlas.

Despre acesta columnă scrie Dionysiu Periegctul (sec. III —IV d. Chr.) pe basa unor fântâne geografice maï vechï.

«Lângă Oceanul esperic, în apropiere de Ga d ira cea din părţile estreme, sub culmea munţilor Atlas, ce se întind departe, stau ca termine columnele luï Hercule, un mare miracul. Tôt aicï se ridică la ceriu o Columnă înaltă de aramă acoperită cu norî deşi» ').

După cum seim, Atlas, muntele cel faimos din legendele vechimii, se afla în téra H y perboreilor ²). El représenta eu deosebire catena meri­dională a Carpaţilor, pe care rîul Olt, numit Atlas la Herodot ³), o tăia şi separeză în doue grupe însemnate. Ér Columnele lui Hercule *) şi Gadira ⁶), punctele cele estrerne, până unde se putea naviga pe lângă Atlas, în timpurilt; preistorice, se aflau în părţile de apus ale celebrului Occanos potamos, séü Istru, numit forte adese orî numai simplu Ocean o s ⁶).

şi templele de act aü fost jăfuite şi distruse de Menophan, un general al lut Mithridate, în a. 87 a. Chr. A se vedé cele doue table de marmură din sec. II. a. Chr. reproduse la Tocilescu, Monumente epigrafice (I. 436 seqq.) cu privire la virginilc Martina şi He-raclea. Virgil (Aen, IV.146) încă amintesce pe picti Agathyrsi Ia sCrbătorile din Delos. ') Dionysli Orb. Descr. v. 63—68:

c/.-ţ'¹ eoîîî'poo 'Sixjavoto'

: , Evft'x ie x-jtt ofíjXou îcîfil Tsp(icí3'.v 'ITpaxXíjoc

ectăo'.y, \ii'f'i 9'aû|J.'ï, Ttap' Eo^aiocuvTa Paîsipa,

jiaxpôv uita itpfjùJva nûXuaitepÉiuv 'AtXávTiuv,

•ţjj. Te xal xaXxeioţ *î oiipcuviv t8pa(ie xt(uv,

•ÍjXípaTOC, HUXIVQÎGI X'AuttTÎ[iSVOţ VstfEEOOtV.

') Apollodorl Bibi. II. 5. 11. 2: J ni toű 'AtXavtot ív Titîppoptoiç. — După Diodor Şicul (V. 21. 32J lângă vechiul Oceanos, care nu este de cât Istru, se afla şi munţii Hercynicî (tî> 'Epxovtov opoţ).

') Herodoti lib. IV. 49. — Cf. Gooss, Studien z. Géographie u. Geschichte d. Traj. Daciens, p. 10: Im Atlas crkenncn wir die griechische Forrader Aluta.

⁴) A se vedé mai sus pag. 397 scqq.

') A se vedé maï sus pag. 417 seqq.

*) A se vedé maï sus pag. 91 scqq.

Acesta columnă de aramă se afla aşa dar în regiunea de apus a României de astă-dî în apropiere de Porţile-de-fer.

Despre acesta columnă nu seim nimic maî mult. Nu seim la ce divinitate era consecrată, dacă ea a. fost versată din o singură masă de metal, ori compusă din maî multe table, dacă avea vre-o inscripţiune ^J), ori era deco­rată cu figuri simbolice religiose.

în tot caşul acesta columnă ne apare ca un colos al metalurgiei Hy-perboreilor, fiind-că munţii Atlas, erau prin escelenţă munţii Pclasgilor de nord, numiţi Hyperboreî.

Asedată în apropiere de cataractele Istrulul, ca se pare a fi fost opera lucrătorilor metalurgî de la Baia-de-aramă ⁸), un monument din epoca de înflorire a acestor mine, destinat se eterniseze memoria celor de ântâiu începuturi ale fabricaţiunil aramei în aceste părţi.

Un esemplu analog ni-1 oferă în istoria insulei R h o do s. In timpurile cele mal vechi acesta insulă a fost locuită de faimoşii lucrători de metale numiţi Tel c hi ni, cari după cum ne spun autorii grecesc! fabricau aici fer şi aramă ³).

Numele de Rhodos, ce-1 avea acesta insulă pelasgă ⁴), precum şi numele grecesc al altei insule din apropiere, Chalcia ⁶), ne spun de asemenea, că în timpurile vechi esistase aici o industria metalurgică înfloritoriă. La a. 300—285 a. Chr., aceşti metalurgî ridică lângă portul insulei Rhodos un adevërat colos metalic, o statuă de aramă, ce représenta pe Helios (Sórele), înaltă de 70 de coţi şi care cu tot dreotul a fost considerată ca una din cele septe minuni ale lumii antice ^c).

Columna cea de aramă de lângă muntele Atlas avuse de asemenea di­mensiuni considerabile, acesta o confirmă şi împrejurarea, că ea devenise celebră în lumea antică şi căpetase o însemnătate geografică °).

') Istoria faptelor împëratuluï August încă a fost scrisă pe doue columne de aramă (in duobus ahenis pilis, quae sunt Romac positae). C. I. L. III. Monumentum An-cyranum, p. 774 şi 788.

*) A se vedé maî sus pag. 490.

') Strnlxmis Geogr. lib. XIV. 2. 7.

⁴) In limba latina raudus şi rodus, bucată de metal, în particular de aramă, în jud. Mehedinţi (România) petra din care s'a scos arama se dice rudă (Hasdcu, Dicţionar, v. Aramă, p. 1451).

') Plinii H. N. lib. XVII. 3. 6.

") riiuii lib. XXXIV. 18.3: Ante omnes autem in admiratione fuit Solis colossus Rftodi, quern fecerat Chares Lindius .... Septuaginta cubitorum altitudinis ""t • . . Maiores sunt digiti, quam plcraeque statuae. — După epitetul caracteristic de

XXIII. CBATEKUL CEL ENOltM 1)E PE COLUMNA CERIULUI

ÎN C A UP A Ţ Î.

Un vas antic descoperit în Sicilia ne înfăţişeză ca decoraţiune stâlpul cel faimos de stâncă de care avea să fie legat Promethcu. Este Columna ce­riului din Carpaţî, pe vcrful căreia se vede figurat un crater enorm (Fig. 181, pag. 350).

Acest crater *) dedicat si asedat pe cea mai religiosă columnă a raseî pe-lasge, a trebuit se aibă o deosebită însemnătate istorică.

O amintire despre un crater colosal de aramă din părţile Scythieî o aflăm Ia Herodot.

După cum ne spune densul, un rege al Scythilor, cu numele Ariantan *), voind se cunoscă numërul supuşilor sëï a dat ordin, ca fie-care Scyth so-Î aducă câte un vêrf de săgeta, ameninţând cu morte pe ceî ce nu vor asculta. Adunându-se ast-fel o mulţime imensă de vcrfurî de săgeţî, si Ariantan voind se Inse un monument pentru posteritate, a îngrijit se se facă din aceste vêrfurï de săgeţi un crater de aramă, pe care l'a dedicat în Exampaeu, seu în căile cele sfinte. Acest crater, după cum ne spune Herodot, avea o capacitate de 600 amfore (15,880 litre) şi o grosime de 6 degete ^s).

însă, în care epocă a trăit regele Ariantan şi peste can Scythï anume ? Herodot nu ne spune. Tot ce ne comunică densul pare a ave numaî ca­racterul uneï simple tradiţiunî orale, culese de la Grecii din Olbia.

Despre originea acestui crater aflăm însă la Herodot următorele cu­vinte memorabile: Touto (•/aXv.r/tby) wv £Xefov oi Ixr^&rjioi «r' àpSiuv "/evéoftai, «acest crater, după cum spun indigenii a fost făcut arc' apSt'wv». După ce premite aceste cuvinte, Herodot povestesce apoi tradiţiunea cu vêrfurile de săgeţî. In limba grecescă apS:.c însemneză, ce e drept, vêrf de săgeta.

-i]\'.fi'j.~,oţ, ce-1 are, la Dionysiu, columna de aramă do lângă muntele Atlas, se-ar pare, că acest monument a fost de asemenea consecrat Sorclirî (Helios). Anume după uniî eti­mologia cuvântului -rjXipMToc, s'ar reduce la YjXioţ sore si fîacivw a trece peste, adecă luminată de sorc.

*) La cei vechi vasele de o capacitate mai mare (de lut, orï de metal), ce erau destinate pentru temple, ori pentru locurile sfinte, de si aveau forme diferite, portă însă de regulă numele de y.paríjp, y.paiYjpsţ.-

') Hcrodot ne transmite acest nume numaî în formă de acusativ grecesc.

^a) Hcrodoti lib. IV. c. 81.

- _ „ „ „ v, J.í .1 rt v- I. K l L! L, U l . CIU.3

Se pare însă, că Ia început cuvintele arc' apSiwv din tradiţiunea luî Hcrodot avuse numai o semnificaţiunc topografică, anume, că acest crater era făcut de locuitorii din Ardia ^:) séü Adria (Ardei), ât? 'ApSiaiwv, o numire pe care apoî Grecii din Olbia o confundase cu arc' a_to5íuv, séü vôrfurï de sage{ï. Chiar şi numele regelui Ariantan se pare a fi numaî o formă coruptă.

în tot caşul, faptul ne apare positiv: pe Columna ceriului din Carpaţî se afla aşedat în timpurile ante-herodotice un crater enorm de metal, fie că acest crater este cel amintit de Hcrodot, fie că a fost un altul.

Craterele avuse la. poporul pclasg o deosebită însemnătate religiosă. Ele formau darurile cele maï prefiose ale regilor şi ale principilor, pentru temple şt pentru căile sfinte ²). De regulă ele erau aşcdate pe columne, orî piedestale, si conţineau apa sfântă lustrală.

Unul din sanctuarele cele maï vechi şi mai însemnate ale Pelasgilor me­ridionali era la Dodona în Epir, unde se afla templul şi oraculul cel renumit al lui Joe Pelasgicul. Aici se afla de asemenea un crater misterios aşedat pe o columnă. După cum ne spune Polemon Periegetul, un literat din şcola alesandrină, şi care trăise în sec. II. a. Chr., la Dodona se aflau ddue columne paralele şi aprópe una de alta. Pe una se afla aşedat un crater de aramă asemenea unuî lebes (vas de metal cu margini arondate). Ér pe altă columnă era aşeclat un prunc, ce ţinea în mână un sbiciü. în partea dreptă a acestui prunc se afla columna cu vasul. Când sufla vêntul, sforile de aramă ale sbiciulul, cari erau flexibile întogma ca cele naturale, se mişcau şi ele băteau fără întrerurnpere vasul până când înceta vêntul ^s).

^J) St rab o amintcsce dup! fântânele vechi de o regiune geografică muntosă numită 'Ap5!a (lib. VII. 5. 2), pe care însă densul o confundă cu o parte a Dalmaţiei. De ase­menea după cum ne spune Strabo (XL 6. 2) vechii autori mai vorbiaă de Sarmatiî, de Arimaspil séü Hyperboreiî, ce locuiau de asupra Istrului şi a Adriéi, o re­giune, care în tot caşul nu putea se fie lângă marea adriatică, unde nu se aflau nici Sarmaţî, nici Arimaspî.

*) Hcrodoli lib. I. c. 14. 25. 51. 70.