Institutul de Arte Grafice „carol oöBL, s-sor loan St

') Orphci Argon. v. 896.

*) Orphei Argon. v. 798 seqq.

") Apollonii Rhortil lib. III. v. 210 seqq.

Colo'n vale Ia B uz eu Este un mândru f ered eu
*) în diferite colinde religiose române, ce le avem din părţile de jos ale Dunării, cu deosebire din judeţele Buzeü, Brăila şi Constanţa, se mai celebreză şi astă-djf magnifi­cenţa unor «curţi», unor «domnii», unor «înalte împerăţiî», în cari erau făcute «treî rîui-r, trei parcuri», unul de vin, altul de mir, şi al treilea de apă limpe-g'oră; în acest din urmă se scaldă şi băieză Bunul Dumncdeu (Tcodorescu, Poesii P°P. p. 33. - Alte variante din judeţele- Brăila şi Constanţa în colecţiunca nóstra inedită). ⁿ o colindă românescă din Bucovina acesta baia legendară este localisată lângă Buzeü :

Şi se scaldă Dumnedeű, Dumnedeü cu fiul seu...

Mariano, Sărbătorile Iii Kutnâul. I. SI.

ⁿ fine maî esistă şi un cântec nupţial despre unele curţi sumptuosc, construite în

Soreluï, cr templul acesta era atât de str&Iiicîtoriu, atât de inundat de la­mina, în cât se putea crederea este însusî palatul Soreluï¹).

Acesta era aspectul miraculos al capitalei lui Aiete, domn peste regiunea oi№ftă «Aia», séü «Ţeră» şi peste fàusterîfe eife №«aiœs afe Colcfeilor.

Ne putem a.cum întreba, în ce parte a vechiului Oceanos potassases, séü a Istruluï, se afla situată acesta magnifică capitală, ale căreî k)rtifica|Î№RÎ, palate si temple, prin modul lor de construcţiune si splendórea lor fabulosă, uimise lumea eroică, o reşedinţă a unui rege atât de glorios, de avut si luxos» în cât el căpetase ilustrul titlu de «fiu al Soreluï».

Făimosa capitală a regelui Aiete se afla, după cum am amintit maî sus, situată pe înălţimile, unde cele doue rîurï memorabile, Phasis unit cu Saranges» (adecă Buzëul împreunat cu Şiretul) se versaü în Oceanos potamos séű Istru.

V.

o.

205. — Charta împrejurimilor Tirighineî. După Charta României meridio­nale din a. 1856, scara 1:57,600. Col. XIIL Ser. 2.

Intr'adever pe fermurele stâng al Şiretului aprdpe de punctul, unde apele sale se unesc cu ale Dunării, se aflau încă până în dilele nóstre ruinele uneî vechi şi puternice cetăţi, ce maî portă şi astă-dî numele de Tirighina,

în a. 1836 si 1837 profesorul Seulescul din laşî, unul dintre ceî maî erudiţi bărbaţi români aï epoceï sale, studiase cu deosebit interes aceste ruine antice

acelaşi gen ca şi palatul regelui Aie te, numit şi «Fiul Só relui»:

Unde şede nunul mare Par'că sorcle rësare . . .

Talerii
De la porta nunului

Pan' la párta finuluî

Merge un rîu de lapte dulce.

ci Argon Jib. V. v. 4(M,

De la porta finuluî

Fân' la porta nunului

Curge rîu de vin roşu . . .

Marianii, Nunta la RomâM, p. 753.

1. E C E >' D A

^4 Castçlul.—/? Oraşul vechiû. — C Oraşul nou. /> Suburgul. — l Drumul spre Barboşî. — 2 Val şi z întăritoriu culmii déluluî. — 3, 4 Zidurile de apăra ale oraşului spre apus.— 5 Drumul de comunicaţiui intre oraşul vechiu si castel.— 6 Comunicafiune s terană între oraş şi castel. — 7 Zidul c apărare al movilei, pe care se află c steiul. — 8 Zidul de apărare al castel; lui. — 9 Puţul de comunicaţiune cu dr mul suteran. — 10 Cat; combele. — 11 Porţile c, steiului. — 12 Drumul t intrare în fortăreţă. — l Valurile, séü şanţurile, api rătore. — 14 Drumul spi Brăila. — 15, 16 Ziduri! de apărare ale oraşului spi resărit. — 17 Drumul spi Galaţi. — 18 Templul C; belei. — 19 Postament unui monument roman. • 20 Ruinele unui templu (C pido). — 21 Baia cu ţevie de plumb. — 22 Insula.

206. — Planul general al citadelei şi oraşului Tirighina (Dia, Dioscurias, Dinogetia, Diogetia, Diogenia), vechia capitală a regelui Aiete. Dupâ săpăturile făcute în a. 1836 şi 1837 de Prof.G. Seulescul (Descrierea istorico-geograficà

a cetăţci . . . Ghertina. Tab. 1).

de la gura Şiretului şi densului avem de a-I mulţumi preţiosele date, ce le avem astă-dl despre resturile architectonice ale acestei cetăţi atât de glorióse >). Spre medă-di de Galaţi, scrie densul, la o depărtare de o jumëtate de mil de acest oraş, se află ruinele situate pe ţermurele stâng al Şiretului, aprópe de gura, unde acest rîu se varsă în Dunăre. Aceste ruine portă in dilele nóstre numele de Ţiglina, séü Triclina (maî corect însă Tiri-ghina). Acest oraş prin posiţiunea sa cea favorabilă şi prin lucrările de fortificaţiune, ce-1 încunjurnu, se pare, că a fost capitala acestei provincie. Abia numai în secuiul al XVIII-lea aü început a se ataca ruinele acestui oraş spre a se construi cu materialele de aci fortificaţiunile delà Brăila şi unele biserici din Galaţi; tot asemenea se aü folosit omenii si în dilele nóstre, ca se estragă din aceste ruine petrele trebuincióse pentru a pava stradele şi calea naţională a acestui oraş din urmă. Lucrări de construcţiune esecutate într'un gen cu totul particular încunjurau acest vechiü oraş. După temeliele descoperite cu ocasiunea ultimelor săpături, vechia Tirighină se compunea dintr'o cetăţuiă si oraş, ce se împărţia în oraşul vechiü situat sub castel si în oraşul nou, alăturea cu cel vecliiu, în partea de apus. Cetăţuiă se află pe o movilă (fig. 206, A), a cărei înălţime, după cum se afla surpată pe la a. 1837 era cam de 40 stânjeni, ér padina formată de ruinele cetăţii presintă o esten-siune cnm de 35 stânjeni în diametru. Pólele ca şi zarea acestei movile aü fost încunjurate si întărite cu zid. Movila, pe care se afla cetăţuiă, este esită spre amédï ça un promontoriu către şesul Şiretului si împreunată cu podişul vecin prin un istm închis între doue ziduri paralele. Pe culmea podişului din partea dreptă şi din partea stângă a istmului (fig. 206, 2) se vedeau de asemenea temelii de ziduri şi valuri, în partea de medă-nopte, pe unde apropiarea era mal îndemânatică, cetăţuiă Tirighinel era încunjurată cu 4 valuri scmi-cerculare (fig. 206, 13). De lângă valul ccrcular al doilea se întindea în partea de risărit, pe coboriş în jos, un zid drept până în apa Şiretului (fig. 206, 15). Un al doilea mur asemenea celui de ântâiu începea în partea de apus clin sprâncéna déluluï prclungindu-se şi acesta până în rîpa Şiretului (flg. 206, 4). Ér la o depărtare cam de 100 stânjeni se aflau construite alte doue ziduri în direcţiunea celor precedente, unul la resărit si altul la apus, întindendu-se de la culmea déluluï până în ţermurele Şi­retului (fig. 206, 3. 16), ast-fel, că oraşul remânea închis si apărat spre

') Senlescul, Descrierea istorico-geografkă a cetăţii... Ghertina. (Iaşi) 1837. — Asaky, Nouvelles historiques de la Moldo-Roumanie, I Partie, lassy, 1859, p. 23. — Seulescul era însă de părere, că aceste ruine ar représenta vechiul oraş al Daciei romane numit Ca p ut Bubali (Caput Bovis). O crore de altmintrelea scusabila pentru timpurile sale.

méza-nópte, spre resărit şi apus de înălţimea délurilor, a casteluluï şi de fortificaţiunile pe uscat, ér în partea de medă-di se află încins cu apa Şi­retului, care aici în mărimea sa cea maî cumplită face un scmi-cerc şi o insulă (fig. 206, 22) dinaintea Tirighineî. în interiorul castelului, ale caruï temelii până la a. 1837 încă nu se sfârîmase, s'a descoperit, după cum ne spune Seulescul, o criptă suterană alcătuită din catacombe (fig. 206, 10). Forma acestei cripte era pătrată, cu laturele de câte 2 stânjinî, în care din lipsa spaţiului mormintele erau clădite rêndurï, unele peste altele, cum sunt celulele faguruluî. însă pe la a. 1837 bolţile catacombelor erau surpate si tóté remăşiţele împrăsciate. Baso-rèliefurî, urne, lămpi şi alte ornamente preţiose, aflate în catacombe, probeză, că persónele ale căror resturi fusese depuse aicî aparţineau claselor mai înalte ale societăţii, în partea de apus a oraşului vechiu se maî vedeau încă pe la a. 1836 temeliele unuî templu (fig. 206, 18), pe ale cărui ruine zăceau împrăsciate trunchiuri de columne şi diferite bucăţi de capiteluri, de ordine ionică şi corintică. Se aü maî descoperit aci o mică columnă de marmură porfiriă, o statuetă de aramă a Cybeleî ţinend în mâna stângă cornul abundenţei, si mal multe lespedl dreptunghiulare de marmoră (12 X 24 cm.) cu reliefuri, ce représentai! diferite scene din resbóiele, ce le avuse acest oraş. Probabil, că aceste table servise o-dată spre a decora păreţi! templului. Lustrul, măiestritatea si mărimea acestor clasice bucăţi, continuă Seulescul, dovedesc magnificenţa templului, ce înfăţişa ore când maiestatea unei divinităţi.

Alte notiţe, cu privire la construcţiunile şi opulenţa acesteî cetăţi dis­părute, ne comunică înveţătoriul G. A. Murgeanu din comuna Filescî, pe al cărei teritoriu se află aceste ruine. După cum scrie densul : «în jurul cetăţii Tirighina se află un şanţ adânc, avênd aceeaşi formă ca şi şanţul numit Troian. Cetatea are conturnul rotund si ocupă capul unul dél. Bëlrânil, de la cari am luat aceste informaţiunî, aü săpat înşişi de beilic (din ordinul autorităţii) găsind aici bani vechi, petre cu inscripţiunî şi alte odore, cari le-au luat Ruşii şi în parte Părcălabia Galaţilor. La cetatea Tirighina poporul betrân i-ar fi dis Cetatea urieşilor».

Am espus aici principalele resultate ale cercetărilor scrióse făcute de profesorul Seulescul la Tirighina în anii 1836—1837. Ele ne presintă o va-Jóre reală nepreţuită pentru sciinţa istorică, cu atât mal mult, că aspectul terenului de aici astă-dî s'a schimbat cu desăvârşire, resturile acestor inte­resante fortificaţiunî aü dispărut de pe suprafaţa pământului, chiar şi rîul Şiretului sî-a schimbat aici cursul seu.

Prin descrierea sinceră si fidelă, ce o face Seulescul, se constată în mod

j .t jp dar, că vechia cetate de lângă gurile Şiretului, încunjurată cu g murî de diferite sisteme, représenta metropola o-dată fericită a regeluî Aiete de lângă gurile rîuluî Phasis, încinsă, după cum ne spune poema orphică, cu 7 rêndurï de murî circulari.

O deosebită considerare în studiul acestor ruine o merită împrejurarea, că vechile tradiţiuni din poema orphică, despre avuţiele imense ale regeluî Aiete, maî resună şi astă-dî în naraţiunile locuitorilor de lângă Tirighina. «Am audit de la maî mulţî locuitori betrâni, ne scrie înveţătoriul G. A. Murgeanu din comuna Filescî, că în partea de resărit a cetăţiî Tirighina, în faţă de gara Bărbosî, se află un beciü cu porţî straşnice, că în lăuntrul acestuî beciü ar fi statue de aur, înfăţişând pe împëratul sedcnd în trăsură şi cai de aur» ').

Române acum a ne da séma despre numele vechiü al acestuî important oraş de la confluenţa Şiretului cu Dunărea.

în tradiţiunile poporale române ruinele oraşului şi ale cetăţii de lângă gurile Siretuluî portă numele de Tirighina (la Seulescul Terighina) şi Gherghina *). Adeverata si singura esplicaţiune a acestor numiri archaice o aflăm numaî în legenda Argonauţilor.

După diferitele versiuni argonautice, aşa cum le aflăm la Pindar, la Apolloniu Rhodiu ³) şi la gramaticul Apollodor, lasou sosind la rîul Phasis trage corabia în port si se duce la regele Aiete, ca se-î espună însărcinarea, ce o primise de la Pelias, cerând lâna de aur. Aiete promite luî lason a i-o da, dacă densul va fi în stare se îndeplinescă anumite lucrări, ce i le va impune. Ast-fel mal întâiu regele Aiete aduse un plug de oţel, fabricat de Vulcan, si doi tauri renumiţi pentru selbătăcia şi mărimea lor, ce-i primise ca dar de la Vulcan. Aceşti taurî aveau unghicle de aramă şi suflau foc pe nărî. Aiete i prinse maî ântâiu singur în jug si trase câte-va brasde drepte, înalte de un stânjin pe suprafaţa pămentuluî (o alusiune Ia brasda cea uriaşă dintre Şerbesci si Tulucesci, ce acopere spre apus si spre medă-nópte cetatea Tirighinii, şi care se consideră ca o prelungire a brasdeî luî Novac din Ţera-romanescă). Apoî Aiete rostesce următorelc cuvinte: când conducătoriul corăbiei va face acesta, atunci póté lua cu densul lâna cea de aur, care nici o-dată nu se strică. lason, ajutat în secret de farmecele Medeeî, supune taurii în jug şi ară 4 iugere din câmpul numit al lui Marte

') Din Răspunsurile la Cestionariul nostru istoric.

^l) Cnntemlril Dcscr. Mold. Ed. 1877, p. 13. - Seulescul, Descrierea istorico-geogra-cS a Gherlineî p. 2. 4. ^s) riudnri Pyth. IV. - Apolloclorl Bibi lib. I, 9. 20.

'Apijïov). Acum regele Aiete impune luï lason o noua lucrare, se semene peste brasdele arate dinţi de balaur, din aceia, pe cari i semerîase Cadm la Theba. Med ea însă aprinsă de iubire către lason, care i promisese, că o va lua şi duce ca soţia în Thesalia, i descopere erouluî, că din dinţii de balaur, ce-i va semëna peste brasde, vor resări din pământ ó m en Ï urieşl înarmatï, carï vor cerca se-I atace, însă densul se arunce petre între omenii aceştia, carï apoï vor începe a se bate între sine, si atuncï densul so atace pe fie-care in parte, până i va ucide pe tofî. Lucrurile după legende se şi petrec ast-fel '). Aceşti uriesî esiţî din sînul pămentuluî, pe câmpul de lângă capitala lui Aiete, sunt numiţi în legenda argonautică rvjYEvésç ²), ér la autorii latini Te rrigenae³), adecă omeni născuţt din pă-mênt. Numirea de Tirighina séü Terighina, ce o mal portă şi astă-dî ceta­tea ruinată de lângă gurile Şiretului, este ast-fel numai o formă archaică poporală a cuvintulul pelasgo-latin Terrigena *). în fine încă o circumstanţă, în tradifiunile poporale române Tirighina se mai numesce şi «Cetatea urie-şilor», si tot cu epitetul de cetate a urieşilor, Titavïç ⁵). ne apare capitala lui Aiete şi la Apolloniu Rhodiu.

Putem ast-fel stabili cu o deplină convingere istorică, că făimosa capitală şi reşedinţă a lui Aiete se afla situată pe malul stâng al Şiretului, acolo unde până la a. 1837 se mal cunosceaü împrejmuirile oraşului şi ale cetăţii Tirighina, dispărută din istoria şi despoiată de monumentele şi de splen-dórea sa.

Turcii scrum că se făcea . . . scrum pe vônturî se ducea , , . pe cam p urî se semëna, în cârduri ci răsăria, Turci la loc că se făcea . . . De mergea şi pomina

') O legendă analogă o aflăm în cântecul tradiţional român despre Bad i u (Prometheu):

d'aicî până'n Ia n i na (Epir), din lanina 'n Ţarigrad şi d'acolo Ja Bagdad, că Bad iul î-a scmenat şi pămentnl î-a înviat . . .

Tcodorcscu, Pocsiï pop. p. 549,

^J) Apollonii Rliodii Argon. lib. III. v. 799. 1333. 1342. 1355.

») Oritlil Met. lib. VII. v. 141: Terrigenae pereunt per mutua vulnera fratres. — Ibid. Herold. VI. v. 35: Terrigenas populos civili marté pcremtos.

⁴) Prof. Vaillant (La Românie. III. 1844. 456) încă derivă numele Tirighina de la terrigena, însă fără a cunósce istoria legendară a acestei capitale de la Dunărea de jos. Pliniu amintcsce lângă Phasis de un oraş celebru însă dispărut Tyndarida (Tyndaris), ér la Arrian, care a localisât în mod frivol intregă geografia Colchilor în Asia, acelaşî oraş este numit Tyndaridae. Herodot (IV. 145; IX. 73) are doue tradiţiunî despre T y n d a r i d a e. După una, el aü fost aliaţî cu Argonauţii. După alta, eî au năvălit cu óste mare în Attica, ca se ceră în apoï pe Helena, nesciind în care parte a fost dusă.

') ApolMnii Rhodii lib. IV. v. 131.

a esta cetate-regină de la gurile Şiretului prin posiţiunea sa favorabilă

fortificafiunile sale puternice între Delta Dunării şi Carpaţî. dominase

. ta întreg Pontul occidental, de la Hem şi până în părţile superióre

l Moldovei de astă-dî¹). Capitala unuï stat puternic riveran, ea a fost in

'mourile eroice cheia mare! mişcărî comerciale pe Dunăre; ea avuse chiar

. j_repturi de suveranitate asupra Pontului euxin.

Eruditul poet alexandrin, Apolloniu Rhodiu, amintesce de stâlpii cel rechî din oraşul lui Aiete, pe cart se aflau descrise drumurile şi limitele •nărilor si ale terilor pentru instruirea celor ce vor voi so căletorescă în orî-ce Dărtl*) Acesta preponderanţă particulară a cetăţii Tirighina asupra naviga-•iunil pe Pontul euxin o mal confirmă şi monumentele numismatice.

Pe o monetă de bronz, ce a fost descoperită în timpurile lui Seulescul n ruinele acestei cetăţi, se vede pe avers figurată o femeia călăreţă apă-rându-se cu sabia recurbată (naţională Dacă) în contra unul erou, ce o persecută. Este lupta urieï Amazone eu Hercule. Lângă capul femeieï ne apare litera A,, ^{er în} J^ur inscripţiunea :

MIITPO. nONTOY TOY EYKS

MTjtpÓ(zoX'.c) IIÓVTOU TOD ElV/.o(sÎVOO.)

Din fericire, spre a ne pute da séma de valórea istorică a acestei monete s'a mal descoperit în derîmăturile acestei cetăţi încă un al doilea csemplar de bronz, cu calificaţiunea de Metropolă a Pontului euxin. Acesta a doua monetă ne înfăţiseză pe avers bustul uriuï împërat roman cu inscripţiunea:

AYÏKMAYPSE. AAESAN.

Aùt(oxpatu)p) K(aïoafj) MCápnoc) AûpÇrjXioç) Se(Sfjpoî)'AXiiav(5poç) [Estîaatoç]. Ér pe revers, figura uncï divinităţi femenine, ţinând în mâna stângă cornul abundenţei, si în drépta o pateră. Este Cybele, seu Dea Mater³). Sub piciórele deiţel ne apare litera A,, ér în jur inscripţiunea: MIITPO. nONTOY TOII EYS toû Eù

') Ovidll Heroid. XII. v. 27-28:

. . . . Scythia tenus iile (pater meus Aeetes) nívósa Omne tenet Ponti qu;i plaga laeva jacct. ') Apollonii Rhodi! Argon. lib. IV. v. 277 seqq.

') O mscripţiune descoperită la Filesci (în Moldova, dar nu Füzesd în Transilvania) conţine dedicaţiunea: TERRaE MATRI (C. I L. III. nr, 1559). lason, ne maî spune Apol-lomu Rodiu (U. 1273), î_n(j_{atâ cc soscsce} ]â_ngî capitala luî Aietc, face libaţiunî in ^{rea dlvin}itSţiî Gaea (Terra), a deiior indigeni şi a sufletelor eroilor decedaţi.

se vedé figurile acestor doue monete reproduse la Seulescul în Descrierea Ghertineî. Tab. 3.

Diferite oraşe autonome ale anticitaţiî, cu deosebire din provinciele Asicï mici şi ale Syrieî, purtau numele, orî titlul, de Metropolis, unele fiind-că se aflau sub tutela particulară a divinităţii Cybele, a Mamei deilor, altele fiind-că erau cetăţi-mame ale colonielor, ort capitale ale provincielor.

Demnitatea de MHTPOII. ÏÏONTOY ne apare maî ântâiu pe monetele împeratuluî Traian, însă fără altă indicaţiune locală. Maî târdiu acest titlu de Metropola a Pontuluï şi-1 atribuiră oraşele Amasia şi Ncooaesarca din Asia mică, precum şi Tomis din Mesia ¹). Nu trebue însă se perdem din vedere, că nicî unul din aceste oraşe, nicï Tomis, nicï Amasia, nici Neocaesarea, nu se numesc Metropole ale Pontului euxin, ci simplu numaî metropole ale Pontuluï, adecă ale litoralului seu Provinciei de lângă Marea negră (Pontica terra ²).

Cu totul altă semnificaţiune o avea titlul de metropolă a Pontuluï euxin şi pe care î-1 aflăm esclusiv numai pe monumentele descoperite la Tirighina. AicÎ avem un titlu de suveranitate maritimă. Aiete ne apare ca cel maî puternic rege al Scythieî vechî. El era în stare, după cum ni-1 descrie Apolloniu Rhodiu, se se ridice cu rësboiu şi asupra Grecieî. Renumcle seu străbătuse departe în apus până la marea adriatică. De altă parte, Pontul euxin este adese-orî numit de autorii anticităţiî Scythicus Pontus,Scythicum şi Sarmaticum mare ³), adecă supus suveranităţii regilor Scythieî.

însă cum se csplică litera isolată ,&, pe aceste monete descoperite în ruinele Tirighineî. Ea este fără îndoială litera iniţială din numele oraşului autonom ori suveran, care bătuse aceste monete.

Gloriósa capitală a luî Aiete ne apare la geografii anticităţiî sub numele de Dia ⁴), Dioscuri as ⁶), Scbastopolis, adecă asj3aar/] TtcXcc, oraşul venerabil,

O Eckliel, Doctr. num. Pars I, Voi. li. p. 344.

⁸) Pe o inscripţiune romană din a. 161—168 d. Chr. Tomis no apare ca Ci vit as pontica Tomitanorum (C. I. L. III, nr. 753).

') Talerii Flacci Argon. I. v. 331 : scythicum pontúm polumque raetuens. Ibid. II. v. 576.— Staţii Thebaid. XI. v. 436-437: ScythaPontus. — Ovidii Ex Ponto. lib. IV. 10. 39: Sarmaticum mare.

*) Stephamis Kyz., v. Aia, noXiţ . . . SxuiKaç its pi tu> «PaciSt. — Dia era o vechia divinitate pelasgă, deiţa protectoră a câmpurilor, identică cu Rhea (Cybele) séù Mama deilor. La Romani cultuj ei era administrat de colegiul Fraţilor arvalî. în literatura grecescă ea ne apare sub numele de A-r) w (Apoll. Rh, III. 413; IV. 896), însă era considerată ca identică cu Demeter (Ceres). Templul principal din oraşul pustiit de la gurile Şiretului era dedicat Cybeleî, adeci D i ei.

⁶) Stcplianus Bjz., v. Aiooxoupiaţ. — Plinii lib. VI. S. 1: urbe Colchorum Dioscu­ri a d e. -Cf. Ibid. VI. 4. 6.

NIC. DBNSUŞIANU. Sá

sfânt séu august. Acest oraş ruinat de Lingă gurile Şiretului mat esista şi în epoca romană, însă despre numele sëu adevërat avem numaî simple variante. La Ptolemeu ne apare ca Dinogetia, Diogetia, Dinogenia, Djogenia '); în itinerarul luî Antonin Diniguttia ^l), in Notitia Orientis Dirigothia ^s); la Ravennas Dinogessia «).

Putem presupune aşa dar, că litera fi, de pe monetele descoperite la Tirighina cu inscripţiunile de nrçTpdnoXt; Hóvaou toû Eoijeívoo, ne indică numele vechiü al acestuî oraş, Dia, prefăcut de geografiï grccescï în Dioscurias, ér în epoca romană în Dinogetia, Dinogenia, Diniguttia, Dirigothia ⁵).

în fine mai avem încă un important monument numismatic cu privire la capitala regeluî Aiete. Este o monctă autonomă aflată în ţorile române şi probabil în părţile Tirighineî.

i) Ptolemaei Geogr. (Ed. Didót) I p. 458.

«) Itinerarium Antouini Aug. (Ed. Parthey et Finder) p. 105.

») Notitia Orientis (Ed. Boecking) p. 79.

⁴) llavcnnatis Cosmographia (Ed. Finder et Parthey) p. 178.

') într'un cântec eroic românesc maî aflăm şi astă-cjî un resunet despre sosirea la gurile Şiretului a uncî micî corăbii, cu intenţiunÎ ostile. Se pare a fi numai un frag­ment modificat din o vechia poemă poporală despre Argonauţi. Chiar şi numërul trupei de 50 enicerî este apropo acelaşi cu al eroilor argonauţi.

O altă baladă poporală română amintesce de curţile marï bezadescï (princiare) din părţile de jos ale Moldovei, de la întorsătura gârlei (séü Cotul Tirighineî):

Notăm aici, că în legendele argonautice ne apar renumiţi caii de lângă rîul Phasis şi '" P^articular caii lui Aiete, ce-I dăruise Söreié.
La gura Şiretul ui

Pin postul sân Petrului,

Ean, mări, că s'a ivit

Un caic lung poleit (aurit),

Cu postav verde 'nvclit.

Dar în el cine-mî era?

Era Suliman Aga

Jos în ţera Moldovei

La întorsătura gârlei

La curţi mari, curţi românesc!,

La curţile bezedcscî,

La curtea lui Tudurcl

Multă jale-I şi oftare . . .

Şi Tudur averi avea ...

Avea turme, avea voinici . . .

Avea ciredi şi glotaşî,

Avea lăd.1 de gălbinaşi,

Cu cincï-decï de Enicerî, Care portă 'n brâu '.angerî. EI venia încet, încet, De la Dunărea 'n Şiret, Vadurile străbătând Malurile cercetând . . .

Aleciandri, Pocsil pop. p. 134.

Pal-spre-dece mori de vent

Şi nouă pe sub păment,

Care macină argint . . .

Trei sute de moşi ore

Şi pe atâtea sat i ş or e . . .

Si cinci mii de iepuşore

Pe sub pole rotogóle . . .

Curţi de petră întărite

Cu podele poleite (aurite) . . .