Institutul de Arte Grafice „carol oöBL, s-sor loan St

Avlcnus v. 478. —

apă, urceor si urnă, după cum tot lângă un vas este indicată Columna Calpe şi pe moneta TyruluT.

KaXîuţ, după poema epică, ce se atribue luï Orpheu, era una din înălţimile de la strimtórea munţilor Rhipaei¹), vechia numire a Carpaţilor, pe lângă carî curgea rîul Oceanos.

După vechile descrieri geografice acesta Columnă numită Calpe se afla pe culmea unuî munte, din jos de insula Erythia (Cerne séü Ruşava), lângă fâşia de stânci, ce se întindeau prin vechiul Oceanos, şi lângă un promentoriü, ce fusese consecrat într'o vechime depărtată luï Saturn ^a). Ea se afla aşa dar în apropiere de cataractele DunăriT, séü lângă Porfile-de-fer. Aicï maï esistă şi astă-dî o comună românescă, ce portă numele deVêrciorova; aicï esistă în evul de mijloc o fortăreţă importantă strategică numită în documentele Unga-rieî Vrchov ( = Urciow ⁸), numirî, cart ne presintă o formă forte apropiată de semnificaţiunea originală a cuvêntuluï grecesc xaXiîT) si xaXmţ, lat. urceus, rom. urceor ⁴). Aicï în fine pe malul stâng al Dunării se înalţă un frumos promon­toriu pe vêrful căruia religiunea creştină a aşedat «Crucea Sfântului Petru», unde se maï cunósce încă forma unuî scaun tăiat în petră (este scaunul lui Geryon, cum î-1 numesce Pausania ⁵), şi unde mal esistă si astă-dî si­mulacrul cel archaic al luï Saturn (Zalmoxis) tăiat în stâncă via ⁸). Acesta

Priscianus v. 335. — Charax Perganienus fragm. 16 in Frag. Hist, graec. III. p. 649). >) Orphei Argonautica (Ed. Schneider. Jenáé, 1803) v. 1123-1124: 'Ev [ièv Y"î "Píitamv Spot xal KaXncoç aè^-îjv

ávtoXía; eTpTOuaiv

După Trog Pompeiù (Justini, lib. II. c. 2) Rhipaei eraü munţii de apus aï Scythieï. La Avien (Descr. Orbis v. 455-6) Riphaei sunt în partea de nord a Istruluî, tot acolo şi Agathyrsi. Ér la Valeriu Flace (Argon. v. 603-4) lângă Rhipaei sunt amintiţi Geţii.

') Orphoi Argonautica, v. 1167. — Scylacis Periplus, §. 112. — Dlonysii Orbis Descrip-tio, v. 451. — Bufi Avienl Descriptio orbis. v. 111. 739—740. — Prisciaui Pcricgcsis, v. 334. 462. — Promontoriu consecrat luï Saturn după Avien, Ora maritima, v. 215. Cf. Strabo, III. 5. 3.

') Fejér, Cod. dipl. V. 3. 157. 1283.— Ibid. X. 2. 444. 1396. — De asupra Vêrcio-roveî se mai cunosc şi astă-dî ruinele unei vechî forrificaiiunî, numite Cetatea Oreva», situată pe vêrful unul munte de formă piramidală, forte greu de suit, şi care predomineză valea Dunării (Spine a n u, Diet, geogr., v. Oreava. — Tocii eseu, Revista P- istoria, I. 1. 165).

) Arieni Ora maritima, 348: Calpe .... in Graecia species cavi teretisque usu nun-cupatur urcei. —Schol. in Juvenal Sat. XIV. 279: Calpe urnae similis mons.

') Descriptio Graeciae, lib. I. 8S. 5.

) A se vedé mai sus p. 403.

este promontoriul cel sfânt (íepöv àxpwnjptov), de care amintesce Scylax în Periplul mărilor şi Orpheu în poema Argonauţilor.

în anticitatea grecescă se atribuiau luï Hercule marï merite pentru faci­litarea navigaţiuniî pe diferite ape curgetóre.

Cu deosebire Hercule ne apare ca una din divinităţile, ce veghia asupra navigaţiuniî pe Istru.

După cum scrie Trog Pompeiü : Filip II, regele Macedoniei, trimise o legaţiune la Athea, regele Scythilor, din nordul Dunării de jos, prin care i făcea cunoscut, că pe când se afla densul ocupat cu asediarea ByzanţuM, făcuse vot, ca se ridice la gurile Istruluî o statuă de aramă luï Hercule, probabil pentru succesul favorabil al transporturilor de victuale de la Dunăre, însă Athea tëmêndu-se, că sub acest pretext de religiune, regele Filip pote se ascundă ore-car! planuri ostile, ceru, ca se-I trimetă densului statua, promiţendu-I, că va îngriji nu numai, ca acest monument se fie a-sedat, dar se remână şi în viitoriu neviolat^l).

Ér istoricul grecesc Arrian din Nicodemia ne spune următorele: Alesandru cel Mare trecând peste Istrul de jos, după ce bătu pe Geţi şi distruse oraşul lor cel mare din apropiere, făcu un sacrificiu pe fërmurele Istruluî lui Joe Soter (mâtuitoriul), luï Hercule şi chiar Istruluî, «fiind-că i se arătase favorabili în trecerea acesta» '-').

în fine împëratul Traian plecând cu resbel asupra Dacilor, Fraţiî Arvali făcură în diua de 25 Martie a. 101 un vot solemn de sacrificii şi luï Hercules Victor, pentru ca împëratul se se întorcă, sănetos, fericit si victorios din locurile şi provinciele, la cari se va duce pe uscat si pe mare ⁸).

Posiţiunea Columnelor luï Hercule în apropiere de cataractele Dunării seu de Porţile-de-fer o maî confirmă şi o vechia tradiţiune poporală.

După cum ne spune Pliniu, indigenii de lângă Columnele luï Hercule povestiaű, că o-dată în aceste locuri munţiî din amendóue părţile erau împreunaţi prin o catena neîntreruptă, şi că Hercule tăiând apoî jugul acestor înălţimi a lăsat se curgă oceanul, séü marea, care era eschisă şi în modul acesta el a schimbat faţa naturel<).

') Justin! Historiarum Philippicarum ex Trogo Pompeio, lib. IX. c. 2.

') Arriani De expeditione Alexandri, lib. I. c. 4.

') Henzen, Acta fratrum arvalium, p. CXLII. — în fine maî notăm aicî, ca tipul luï Hercule ne apare adese orî figurând pe tnonetele oraşelor comerciale din apropierea Dunării, Tyras, Calatls şi Torni.

*) Plinii H. N. III. Proem.: Proximis autem faucibus utrinque impositi montes coercent claustra: Abila Africae, Európáé Calpe, laborum Herculis metae. Quam ob causam

Câmpia Pannonică, după cum seim, a fost până târdiu în epoca neolitică, acoperită de o mare de apă dulce, care se întindea de la Alpil orientali până lângă Carpaţiî Transilvaniei, şi al căreia nivel era mult maï ridicat de cât al mării negre. Carpaţiî şi Balcanii se aflau în aceste timpuri în o le­gătură directă unii cu alţii, şi el despărţiau marea cea dulce seu albă de marea negră.

Locuitorii romanî de lângă Porţile-de-fer mal povestesc si astă-dî, că o-dată munţii din partea de medă-nopte şi de medă-di a strimtoriî formau o liniă orografică neîntreruptă, şi că Dunărea în aceste timpuri î-şl avea cursul seu prin Serbia pe la Milanovaţ şi se întorcea pe valea Timoculul în albia sa de astă-dî ¹). O altă tradiţiune din Bănat ne mal spune, că împëratul Adrian (séü după altă variantă Troian), aü tăiat stâncile de la Ruşava, şi aü făcut ca apa, ce acoperia şesuiîle Banatului, se se scurgă în Marea negră ²).

indigenae columnas ejus dei vocant, creduntque perfossas exclusa antea admisisse maria et rerum naturae mutasse faciem. — Melae lib. I. 5: hune Abilam, illum Calpen vocant, columnas Herculis utrumque. Addit fama nominis fabulám, Herculem ipsum junctos olim perpetuo jugo diremisse colles, atque iţa exclusum antea mole montium Oceanum, ad quae hune inundat, immissum. — Cf. Diodori Siculi lib. IV. 18. 4.— Pausania (VIII. 14. 3) încâ amintesce de un vechiű canal (şanţ) în Arcadia, lung de 50 stadii, ce a fost făcut, după cum se spunea, de Hercule pentru derivarea rîuluî Olbios.

') Tradiţiune poporală culesă în satul Gura-Văii de lângă Porţile-de-fer.

^s) Ast-fel Lukas Iliő scrie (Mittheilungen der k. k Central-Commision zur Erfor-
schung und Erhaltung der Baudenkmâler. X Bând p. XXXIV): Die National-Ueberlie-
ferung sagt: Kaiser Adrian (wahrsche'inlich nicht Hadrian) habé bei Résévé (Orşova)
die Felsen durchbrochen und das Wasser (aïs die B an a t ér Ebene das weisse oder
süsse Mcer ausmachte) in das schwarze Meer ausgelassen. — O alta tradiţiune din
comuna Maidan în Bănat: «Am audit din bëtrânï, că pămfintul, carc-1 locuim noî ar fi
fost o mare de apă şi numai Ia munţi au locuit nisce omeni sëlbatecî, pe cari i-aü
bătut strămoşii noştri şi ne-aii aşedat pe noî aici. împëratul nostru Troian a slobod.it
apa de aici la Babacaia (Aur. lâna şi Sofr. Liuba). — Este de notat, că în legendele
poporale ale Slavilor meridionali şi chiar ale poporului român, Hercule figureză adese
ori sub numele de . Ast-fel într'o colindă română, ce ni se comunică de înv.
I. Simionescu (corn. Ciora-Radu-Vodă, j. Brăila) cetim următorele versuri:
Că Troian voinicul ş'un vénet şoimel;

bun cal hărănesce bun cal şi-un ogar,

Joi de diminetă

la venat, că-mî esă ....

Aici «Troian voinicul», după cum vom vedé maï târdiu şi din alte legende române, este una şi aceeaşi personalitate preistorică cu lovan Iorgovan seu Hercule. Corapa-^reză şj variantele din capitulul următoriă XVII. — Un Hercule cu epitetul de ISaîo? (de l_a muntele Ida, séü Troian) era cunoscut şi anticităţiî (Pausania, V. 8. 1. VIII. ^3l- 3). — După Iliada lui Homer (XIV. 250) Hercule mai avuse şi un rësboiû eu Troia.

întru adevër strîmtorea numita Oisură a Dunării ne presintă şi astă-dî în diferite părţi ale sale aspectul, nu al uneï erosiunî naturale, ci al uneî tăieri de munţi seu. opere grandiose a omului preistoric *).

în nici un caş însă, vechia tradiţiune despre tăiarea munţilor de lângă Columnele lui Hercule nu se póté aplica la strimtórea Gibraltaruluî, dintre Europa şi Africa. Aici lărgimea canalului chiar şi la punctul seu cel mal ângust este de 13 chilometri, ast-fel că acest mare bosfor dintre Europa şi Africa, nu. póté fi considerat ca o lucrare de demolare a geniului şi a manilor omenesc!.

9. A doua Columnă a Iul Hercule numită Abyla (s. Abila)

în munţii de apus al României.

Pe moneta romană a metropolei Tyruluï se mal vede representată şi a doua Columnă a lui Hercule (Fig. i93).

Pe când prima Columnă e înfăţişată pe acesta moneta lângă un far, adecă lângă o apă navigabilă, posiţiunea Columnei a doua e indicată tn mod forte clar prin un frumos arbore de munte ; este un stejariü, specia caracteristică a Europei centrale. Ast-fel Columna a doua a lui Hercule se afla cevaşi mal depărtată de Oceanos potamos, în interiorul uneï păduri seculare.

După H erődöt Columna a doua a lui Hercule din templul cel magnific de la Tyr era de aur ²j, Prin acesta representare simbolică Tyrienil voiau se esprime, că una din Columnele lui Hercule, séü de la emporiul cel mare al prosperităţii lor comerciale, se afla situată în ore cari munţi celebrii pentru avuţiele lor de aur.

') Tradiţiunile poporale române, cu deosebire cele din Oltenia, maî amintesc de di­ferite tăieri de munţi făcute de Jidovii preistorici, confundaţi adese ori cu urieşil, pentru derivarea rîurilor şi scurgerea lacurilor maî mari. Urme de acest gen de lucrări se află în jud. Mehedinţi de asupra comunei Isvernea, pentru derivarea Cernel pe valea Coşustel, după cum se spune; la comuna Valea-Boerescă pentru împreunarea Topolniţeî cu Cos uş t ea; in judeţul Gorj pe muntele Piesa la Petra-scobită pentru aducerea Jiului din Transilvania; la comuna Timişanî pentru derivarea rîuluî Tis-mana în Dunăre (în Jilţul mare?). O altă tradiţiune din comuna Vcrtop (j. Dolj) ne spune, că aceiaşi Jidovî cercase se taie un munte, ca se abată apa Oltului şi s'o reverse asupra Românilor, ca se-I prăpădescă.

') Herodoti lib. II. c. 44.

După vechile tradiţiunî geografice Columna a doua a luï Hercule purta numele de Abylâ, Abila, Abyle séü Abile¹).

Este un cuvent de rădăcină pelasgă, séű proto-latină, ce nu avea alt în­ţeles de cât Albula ²) seu Alba ³) în limba latină, românesce Alba, pi. Albe şi Albele; ér în dialectul româno-istrian aba, pi. abe şi abele⁴). O espresiune forte usitată în nomenclatura topografică română sub forma de Petra-albă, Petrele-albe, séü Albele⁶).

După ce vechile noţiuni geografice despre adevërata situaţiune a Colum­nelor luï Hercule se perduse şi amintire despre ele se păstrase numaî în cărţile cele sfinte ale unor timpuri depărtate; după ce vechiul Oceanos po-tamos a fost confundat cu Oceanul estern, ér Libya de la Istru cu Libya din Africa ⁶)₃ autorii grecesc! transferară pe tërmuriï Mauritanie! şi Columna lui Hercule numită Abyla şi muntele, pe care se afla acesta columnă, numit de uniï Abylix, ér de Pliniu promontorium Album.

însă celebrul geograf Artemidor din Ephes (pe la a. 104 a. Chr.), care visitase tërmuriï Africeï, Spanieï şi Italieï, ne spune, că nu a esistat pe terito­riul Libyeî în apropiere de strimtórea Mediteraneï nicï un munte cu numele de Abilyx ⁷), séü promontorium Album, cum î-1 numesce Pliniu ⁸).

De altă parte Charax Pergamenül şi Dionysiu Periegetul ne

») Abyla (Melae lib. I. 5. — Avieni Descr. Orb. v. 111. — Plinii lib. III. Proem, în ediţiunile maî vechi).— Abila, variante la Pliniu şi la Mela. — 'A[3ú).Y) ot-ijXf] la Ptole-meiu (IV. 1) şi în Comentariele lui Eustathiu la Dionysiu Periegetul (Geogr. gr. min. II. p. 228). — 'ApiXf) în codicil cel mal bunï aï luï Strabo. — 'AXú^vj Ia Charax Pergamenus, fragm. 16. — 'AX^Y| cu u scris de asupra la Dionysiu Periegetul.

') Albula era numele vechiű a rîuluî Tibru, a cărui apă. tot-de-una turbure are o colore albă-gălbuiă (Livii lib. I. 3. — Plinii lib. III. 5. — Virgilii Aen. VIII. 330).

*) După cum ne spune Pliniu (III. Proem.) înălţimea, pe care se afla columna nu­mită Abyla se numia promontorium Album.

*) Malorcscu, Itinerar în Istria, p. 83.

*) Petra-albă, cătun în jud. Mehedinţi. — Petra-albă, dél în plaiul Cloşanî. — Petrcle-albe, o parte din culmea Olanului, de sub vérful Tatălui. — Petrele-albe, munte în j. BuzÖü. — Albele, munte în j. Nemţu. Diferite alte înălţimi cu aceste numiri a se vedé în Marele Dicţionariu geogr. al României şi în Convenţiunea de delimitare. Ed. Bucurescî, 1887, p. 99. 107. 119 şi 253.

°) La Apollodor (Bibi. II. 5. 11. 11; 5. 10. 9) ai£uy) şi aituy). — Despre Ligyi de lângă Istru a se vedé mai sus pag. 409. — Liber generationis (la R i es e, Geogr. lat. ^fflin. p. 162) încă presintă o variantă dei lib i es în loc de li gyes. — De asemenea amin-tesce L i vi u (V. 35) de un trib pelasg (liguric) din Italia de sus sub numele deLibui.

'; Strnbonig Geogr. III. 5. 5.

⁸) Plinii H. N. III. Proem.

spun cevaşi maï mult. După denşiî columna numită Abyla nu se afla în Africa, ci pe teritoriul Europei¹).

Acesta Columnă a luï Hercule, Abyla seu Abula trebuia se se afle aşa dar în aceeaşi regiune a vechiului Oceanos potamos, în apropiere de strimtorile cele legendare ale acestuî fluviu, de unde maï departe căletoria pe apă şi pe uscat era împreunată cu dificultăţi atât de enorme.

Una din liniele principale de comunicaţiune, care în epoca preistorică unia regiunea Porţilor-de-fer cu părţile interiore ale Dacieî (Transilvania), trecea din valea Jiuluî pe valea Ti s m an e î, de unde urmându-si cursul seu pe plaiuri, séű pe culmea délurilor şi a munţilor, ajungea la Vêrful Oslea si Délul-negru, ér de-aici scoboria la Câmpui-luï-Nég în valea Jiului din Transilvania.

Acest drum public, comercial şi militar, care lega cele mal importante teri ale Dacieî, cu direcţiunea către centrele cele marî politice şi industriale, Sarmizegetusa, Apulum şi Alburnum, este astă-di cu totul distrus şi în mare parte acoperit cu arbori seculari. El mai servesce numai de comunicaţiune păstorilor şi turmelor sale, a căror patria, dintr'o vechime depărtată a fost Oslea şi Retezatul.

Un alt ram al acestei linie preistorice de comunicaţiune trecea de la Tis-mana peste Baia-de-aramă, de aci la Isvernea, la Cireş şi descindea la Vêrciorova séü Porţile-de-fer.

în tradiţiunile poporale române acest vechiu drum de munte, deschis în unele locuri prin mijlocul stâncilor, portă numele de «drumul lui Ior­govan» ²), seu al lui Hercule, si una din cele mai importante urme ale a-cestui drum este maiestosul Pod tăiat în stâncă via de la comuna Ponóre, între Baia-de-aramă şi Isvernea, vechiü monument al lucrărilor şi al tim­purilor, pe cari tradiţiunile le atribue lui Hercule ⁸).

') Schol. ad Dionys. Perie g. 641, de columnis Herculis : "Ovajia bk rj |i&v Ei-pWTtaia xarà jU_v gapgapouţ KaXity], y.aTa Se "EXXf)vac 'AXu^Y] . . . i'uc Xóp*£ íatopsc (in Frag. Hist, grace. III. p. 640). — D ion y si i Orb. Descr. v. 334-336. Pemoneta romană a metropolei Tyrului, Columnele lui Hercule sunt representate avênd aceeaşi basă comună fâră a fi separate prin albia, orî cursul vre unei ape, ceea ce ne arată, că arnen-dóue aceste columne principale ale lui Hercule se aflau pe aceeaşi parte a continentului.

²) Splneunu, Dicţionar geogr. al judeţului Mehedinţi, p. 159: «Iorgovan: drum roman, cunoscut sub acest nume în judeţul Mehedinţi, în plaiul Cloşanî şi plasa Dum­brava». — Autorul acestuî Dicţionar geografic consideră aşa numitul drum al lui Iorgovan,

ca roman, o erőre, de altmintrelea forte scusabilă în starea actuală a cunoscinţelor pre­istorice.

' ^Acest pod se caracteriseză prin acelaşi arc frumos circular, ce-1 aflăm şi la

Lângă linia principală a acestui drum Herculan, la o distanţă de 4 ore de asupra Tismaneî (séü la o depărtare de 78 chilometri de Ia cataractele Dunării) se maî póté vedé şi astă-dî o columnă gigantică de petră tăiată (gresia cal-cară cu mică) şi care la lumina soreluî présenta o albeţă strălucitore ^J). Este

194.— Pod archaic (pelasgic) tăiat în stânca via, calcară, lung de 30 m., larg de 3 m., înalt 12 m., la corn. Ponóre, jud. Mehedinţi, pe drumul dintre Baia-de-aramă şi Isvernea. După o fotografia din a. 1899.

iSj^M^'',.''tb-fl^ • ,U\$\r^-^- W\ 4

'

195. — Acelaşî pod după schiţa publicată de Căpitanul N. Filip (Studiu de geografie militară asupra Olteniei, 1886 p. 116).

un monument obscur, cunoscut numaï păstorilor şi locuitorilor din apropiere, Şi pe care tradiţiunile poporale î-1 aduc in legătură cu faptele luï Hercule.

vechile construcţiunî romane, cum sunt d. e. Cloaca maxima, Porta citadelei din Valeria şi Porta de la Volaterra (Duruy, Hist. d. Rom. I (Ed. 1877) p. 127, 237 ?i XXXIX.

') Este remarcabil, că Hurodot (II. 44) încă spune despre columna de smaragd din tem-Plu luï Hercule de la Tvr. că strălucia nóntea într'un mrwl acimirahil.

Astă-dî acesta columnă monolită, ce a fost destinată o-dată se eterniseze memoria unei mari lucrări a imperiului pelasg, este cădută jos, după cum au cădut la păment nenumărate menhire din ţerile de apus ale Europei şi obeliscuri ale oraşelor egiptene.

Din causa greutatiï sale enorme, acesta columnă archaică s'a rupt în treî bucăţi, însă fragmentele eî cele masive au rëmas până astă-dî ne­dislocate.

Am visitât în doue rêndurï acesta monumentală petră, în aniî 1899 şi 1900.

Este o măiestosă columnă de petră tăiată în formă conică, de o grosime

considerabilă, cu feţele recurbate către basa, întocma ca şi columnele din

Malta, ce aü fost consecrate luï Hercule de către Abdosir si Osirsamar pe

la începutul secuiului al doilea înainte de era creştină ^l).

Lungimea séü înălţimea acestei columne este 4.90 m., ér diametrul de la basa de 2.3.1 m.

Nid un ornament, nicî o figură, nicï o inscripţiune pe părţile columnei, ce sunt la lumina dileî, dacă nu cum-va timpul le-a făcut se dispară. Ér laturea, pe care acesta columnă este cădută la păment, a rëmas necsaminată, neavênd la disposiţiune mijlócele, spre a pute mişca din loc acest colos de petră. Tóté aceste cercetări şi studiî trebuind se le facem numaî nostro Marte. Acesta columnă misteriosă din munţii Tismaneï, nicï în ce privesce figura sa, nicï în ce privesce arta cu care este tăiată, séü lucrată, nu presintă ca­racterele epocelor istorice. Din contra ea ne înfâţişeză în tőte formele şi în tóté dimensiunile sale tipul columnelor feniciene ale luï Hercule. Cu deosebire acesta columnă se caracteriseză prin dimensiunile cele e-norme ale grosimii sale.

Aceleaşi proporţiuni de înălţime şi grosime le aveau şi vechile imitaţiuni ale Columnelor luï Hercule.

Pliniu cel bëtrân ne comunică o importantă notiţă estrasă din scrierile filosofului grecesc Theophrast (sec. IV a. Chr.), după care columna cea de smaragd a luï Hercule din templul de la Tyr se distingea prin amplitu­dinea, séü circumferenţa sa considerabilă ^a).

') Aceste columne avênd partea de jos arondată în formă ovală, erau aşcdate pe o o basă circulară concavă, după cum se vede din csemplarul, ce a fost reprodus de Perrot şi Chipiez (Phénicie-Cypre, p. 79).

") Plinii lib. XXXVIÍ. 19. 2. Se (Theophrasto) autem scribente, esse in Tyro Her-cuns templo stelen ám pl ám e smaragdo, nisi potius pseudosmaragdus sit. — în tem­plul Vinerii din Paphus în Cypru încă se afla o columnă conică, lată Ia basă şi sub-ţnndu-se către vêrf (Taciţi Hist II. 3: continuas orbis latiore initio tenuem in ambitum, metae modo, exsurgens).

196.— Columna comemorativă, numită «Petra-tăiată a luî Iorgovan» (Hercule), lângă drumul de munte, ce trece de la Tismana pes Carpaţî în Transilvania. Astă-dî că4uti şi frântă în treî buc&ţî. După o fotografia din a. 1900.

434

Acelaşî tip ni-1 presintă şi Columnele luï Hercule, de pe maneta romană a Tyruluï. Aicî înălţimea ambelor columne este numai cu puţin maî mare de cât diametrul îndoit al basei.

în fine vom maî aminti aicï de pseudo-columnele luï Hercule, ce se aflaü în templul de la Gades (Cadix) în Hispánia, simple imitaţiunî ale columnelor originale. După cum ne spune Strabo, aceste columne erau înalte numai de 8 coţî ^J), adecă cam de 5.09 m. ²). Aveau aşa dar aceeaşi înălţime, pe care o are şi columna din munţii Tismaneî, a cărei lungime după mesurarea nostră este de 4.90 m.

Poporul român numesce columnă cea archaică din plaiul Tismaneî «Petra tăiată», şi reduce istoria eî la timpurile eroice ale luï Hercule.

Tradiţiunea este urmatória : lovan Iorgovan (Hercule al vechimiï) plecând se se lupte cu balaurul cel gigantic, care se afla încolăcit pe lângă vêrful muntelui Oslea, şî-a cercat maî ântâiu paloşul în petra acesta. Legenda română consideră ast-fel rupturile naturale ale acesteî columne ca tăiaturi făcute de paloşul luï Iorgovan.

Fără îndoielă, că numirea de Petra-tăiată avuse Ia început cu totul altă semnificaţiune. Era o petră, pe care mâna omuluî o tăiase, spre a i se da o formă anumită.

Ni se presintă acum a doua cestiune de interes istoric : care a fost în vechime destinaţiunea acesteî columne monumentale din munţiî de apus aï României f

După vechile tradiţiunî păstrate de autorii grecescî, Columnele luï Hercule erau mete séű terminï, nu numaï pentru navigaţiunea pe rîul Oceanos, dar si pentru căletoria pe uscat³), — laborum Herculis metae.

încă în epoca pelasgă se începuse marea operă de desvoltare a activi­tăţii economice; un sistem întins de drumurî, care se lege Europa cu Asia apusană. Una din liniele principale ale acestor căî publice continentale trecea pe Ia nordul Măriî-negre prin pustiurile cele pastorale ale Scythieï, un alt ram prin Thracia către Helespont, şi în fine al treilea drum se întindea de la Carpaţî către apus pe lângă valea Dunării, avênd probabil o liniă laterală peste Alpî în Italia.

') Strabonis Geogr. III. lib. 5 şi 6.

^a) Lungimea cotuluî grecesc (rci^uc) a fost forte variată (Cf. Herodot, II. 149; I. 178). Luând însă de basă cotul moldovenesc, séü al comercianţilor de lângă Marea-negră, cu 0.637 m., înălţimea pseudocolumnclor lui Hercule de la Gades era aproxi­mativ de 5.096 m.

»n t>.„.,„„: v ,_{IT a}„,._1oa „ TV^trr,,,.

Aceste linii preistorice de comunicaţiune purtau în tradiţiunile poporale numele de drumurile luï Hercule ').

Tit Li vi u ne spune în istoria sa romană, că după legendele mitologice ésista prin «Alpï» un vechiu drum, a căruî coristrucţiune se atribuia luï Hercule.

O altă tradiţiune o aflăm la Diodor Şicul. Hercule, scrie densul, după ce luase ciredile luï Geryon, voind se trecă din ţinuturile celtice peste Alpï în Italia, a deschis şi aşternut cu petre drumurile cele rele şi grele, ca se potă trece pe acolo cu trupele şi cu tdte bagajiele, ce se aflau pe carele sale de transport; şi fiind-că barbariî din ţinuturile aceste i atacase şi'jă-fuise trupele în strimtorile munţilor, Hercule a pedepsit cu morte pe căpe­teniile acestor făcători de rele, şi a făcut ca drumul acesta se fie sigur pentru posteritate ²). Aceeaşi tradiţiune o repetă Siliu Italic cu următorele cuvinte: Cel de ântâiu a fost HercMle din Tirynth, care a trecut peste aceste colţuri neaccesibile (ale Alpilor). Deiî de sus l'au vëdut urmându-şÎ calea sa prin norî, frângând prăpăstiele munţilor şi cu puterî estra-ordinare deschidênd prin stâncile neatinse, un drum necunoscut seculelor ante-rióre ⁸).

în fine Ammian Marcellin ne spune, că cea de ântâiu cale prin Alpï a fost construită de Hercule, când acest erou a mers, ca se nimicescă pe Geryon ⁴).

După cum vedem, tradiţiunile preistorice, pe carî ni le-aű păstrat autoriî grecescï, vorbiaü în particular despre un drum prin Alpï şi pe care H adu­ceau în legătură cu espediţiunea lui Hercule asupra luï Geryon. Sub nu­mele de Alpes, gr. ^yAX^sit, de la albuş (albï, séü acoperiţi cu neuă), cei vechi înţelegeau orî-ce sistem de munţî înalţi şi întinşi.

Este posibil, că Hercule se fi deschis un drum si prin Alpiî centrali aï

*) Livii lib. V. c. 34: Alpes inde oppositae erant .... nulla dum via (quod quidem continens memoria sit, nisi de Hercule, fabulis credere libet).

') Diodorl Siculi lib. IV. 19. 3. — în scrierea, pe care uniî o atribue luï Aristotele, sub titlul de ITepl &ao|j.*3Îov ámousjxátiuv, §, 85, se amintesce de asemenea, că din Italia conducea în Celtica, în Liguria şi Iberia un drum, care se numia al lui Hercule (Gen t h e, Ober den etruskischen Handel nach dem Norden, p. 8). ') Silii Italici lib, III. v. 513 seqq:

Primus inexpertas adiit Tirynthius arces (Alpium): Scindentem nubes, frangentemque ardua montis Spectarunt Superi, longisque ab origine seclis Intemerata grad u magna vi saxa domantem.

⁴) Ammiani lib. XV. 1. 10: Primam (viam) Thebaeus Hercules ad Gery-^{nem ex}stinquendum ut relatum est ... prope maritimas composuit alpes.

Europeï, deşi Liviü ne spune forte precis, că în acesta privinţă nu esistă nicî o tradiţiune poporală; că despre drumul luï Hercule prin Alpi vorbiaü numaî legendele mitologice — nulla dum via, quod quidein continens me­moria sit, nisi . . . fabulis credere libet.

însă faimosul drum al luï Hercule, construit când luase ciredile luï Ge-ryon din insula Erythia, este acel din Alpiî Transilvaniei, cari pe Tabula Peutingeriană figurcză sub numele de Alpes Bastarnice, ér în documentele medievale ale Ungarieï Alpes Ultrasilvanae ^J).

De asemenea maî vorbiaü tradiţiunile anticităţiî şi despre un drum con­struit de Hercule lângă lacul Avem, în acelaşî timp când prădase insula Erythia ²). Este aceeaşî liniă de comunicaţiune, ce duce de la Tismana peste Baia-de-aramă la Isvernea, o localitate forte celebră în tradiţiunile vechi-miî, după cum vom ave ocasiune a ne convinge mai târdiu, şi pe care drum se află podul cel monumental pelasgic săpat cu multă artă în stânca nativă ^s).

Despre drumurile construite o-dată de Iorgovan, séü Hercule, în ţerile aceste maî amintesc şi astă-dî cântecele nóstre poporale *).

') Densuşlanu, Documente, Voi. I. p. 250-251 a. 1247: terratn de Zeurino cum al-pibus ad ipsam pertinentibus.— Ibid. p. 251: a fluvio Olth etAlpibus ultrasilvanis totam Cumaniam. — în aceleaşi documente de peste Carpaţî, Tera-românescă ne apare sub numele de Terra transalpina, ér Domnii romani sunt numiţi Wayvodae Transalpini (Densuşianu, Documente, I. 2. p. 92-93. a. 1365. — Ibid. p. 359 a. 1395; p..472. 476, a. 1411).

') Diodori Slcnli lib. IV. 22.

"j Acest pod susţinea comunicaţiunea peste canalul, ce se vede deschis acolo, şi care după cum spun tradiţiunile poporale, servia pentru scurgerea lacului, ce aco-peria într'o epocă depărtată suprafaţa basinuluî din apropiere. Tot pentru scopul acesta a fost perforat şi délül, ce se află la capul canalului. Diodor Şicul (IV. 18. 6) încă amin-tesce o tradiţiune, după care câmpurile numite Tempe din Tesalia (ia •KaXoujj.eva Tejiiţf] tíjc jcsíiáSo; X^e"?⁰":) fiind acoperite cu apă stagnantă, Hercule perforând délül a derivat şi scurs acest lac în rîul Peneu. Se pare a fi numai una şi aceeaşi tradiţiune, pe care autorii grecesci aü localisat'o în Tesalia. Té|j.itía şi Te|j.itf] ca apelativ în limba gre-cescă însemna ori-ce vale frumosă.

*) Ast-fcl un cântec eroic românesc despre lovan Iorgovan conţine următorele versuri:

Câ-ci un proclet ser pe Chiar în drum î-mi şede, Drumul închidea! I o r g a ce făcea .... (El) aşa grăia:

Proclet se găsesc, Proclet se ucid, Drumul se deschid, Lumea m'a vorbi Şi m'a pomeni ....