Instrucțiuni de utilizare a manualului 1 cerințele nivelului 2

ÎNDEMÂNĂRI DE TABĂRĂ ȘI DRUMEȚIE

Scopul acestui compartiment este lărgirea și dezvoltarea îndemânărilor Prietenilor prin intermediul odihnei active; prețuirea ieșirilor în natură.

Îndemânările din acest compartiment nu se învață în zi de sabat.

1. Funii și noduri

Să cunoască modul de confecționate a funiei și să poată s-o strângă și s-o păstreze corect. Să poată să lege noduri: simplu, doiul simplu, lațul de alunecare, nodul opt, nodul pescăresc, nodul de siguranță, lanțul dublu bulin.

Scop: de a învăța copiii să aibă grijă de inventarul clubului, să ajungă la înțelegerea importanței păstrării corecte a funiilor, să învețe nodurile de bază și să înțeleagă aplicarea lor.

În mediul primitiv omul folosea mlădițe și liane, stuf și curele de piele. Aceste materiale își atingeau scopul, totuși avem dovezi că civilizațiile antice foloseau funii mai performante, confecționate din lână, diferiți copaci și alte materiale fibroase.

Funiile se clasifică după materia primă din care sunt confecționate în naturale și sintetice. Funiile din materii prime naturale se produc din fibre de Manila, cânepă, iută, celuloză, lână. Funiile din materii sintetice se fabrică din poliester, poliamidă, nailon și alte materiale rezistente la putrezire și mucegăire. Însă fiecare gen de frânghie își are specificul ei, care le face să fie foarte bune în unele condiții de exploatare și inadmisibil de folosit în altele. Instructorul trebuie să cunoască rezistența și termenul de folosire a frânghiei înainte de utilizarea lor.

Cele mai bune frânghii din materie primă naturală sunt cunoscute sub denumirea de Manila, obținute prin țeserea fibrelor unei specii de bananier care crește în Filipine. Acestea aveau culoarea galben-bej și erau confecționate în diverse grosimi. Încă mai sunt folosite la bordul unor ambarcațiuni.

Cele mai bune frânghii, folosite mai ales în situații în care e pusă în pericol viața omului, sunt frânghiile specializate din materiale sintetice.

Frânghiile sunt materialul cel mai comod pentru confecționarea construcțiilor temporare. Sunt de neînlocuit în tabere, yachting, alpinism, speleologie și alte activități mobile.

În practica turistică cel mai des se folosesc funii din materiale sintetice. Ele au o rezistență mai ridicată, sunt mai puțin supuse putrezirii, însă nu rezistă la temperaturile joase la care rezistă funiile din materii naturale.

După tehnologia fabricării deosebim funii împletite și funii răsucite. Cele împletite sunt mai rezistente, nu se rod și nu se întind. După grosime deosebim funii principale (cu diametrul de 10-18 mm, cel mai des 12-14 mm.) și auxiliare. Pentru funia principală rezistența nu trebuie să fie mai mică de 1600 kg.

Panglică anti

alunecare

Impregnare

”long-life”

Tipul de împletire

”E”

Bandă cu indicarea

anului de producție

Fibre cu rezistență sporită


Îngrijirea frânghiei, a corzii de cățărare:

1) Ferește-o de umezeală, de bătaia soarelui, de insecte și rozătoare (fibrele naturale); Nu o usca forțat aproape de foc.

2) Periodic verifică frânghia pe toată lungimea ei. Nu trebuie să aibă deteriorări de nici un fel. Frânghiile care au tăieturi, umflături, rupturi ale fibrei, sau înnegriri, subțieri excesive, scămoșări mari – nu se mai folosesc la cățărare. Înainte de întrebuințare, coarda trebuie controlată și pregătită: se desfășoară complet pentru verificarea stării tehnice și evitarea apariției de încurcături, răsuciri sau noduri.

3) Când funia nu este folosită, strânge-o colac și menține-o uscată. Dacă este strânsă pentru un timp îndelungat, rotește-o după acele ceasornicului. Aceasta este direcția răsucirii frânghiei.

4) Nu o târî și nu o lăsa pe sol (intră murdărie între fibre și le va roade); n-o călca. Dacă în timpul strângerii funia formează noduri, e timpul s-o strângeți în sens opus acelor ceasornicului. Frânghia se desface în ordinea inversă strângerii.

5) La procurarea frânghiei verifică-i capetele: trebuie să fie topite (sau unite prin orice alt procedeu ce nu-i permite să se desfacă). Dacă trebuie s-o tăiați, topiți capetele.

O frânghie murdară se spală cu săpun și apă rece sau călduță, după care se usucă. Se transportă pe sau în rucsac, învelită cu un sac de plastic. Pentru uscare, coarda udă se desface în colaci și bucle largi și se atârnă într-un loc ferit de bătaia razelor de soare sau de alte surse puternice de căldură.

Cum se aruncă o frânghie: un colac se aruncă mai bine și mai eficient decât un simplu capăt de frânghie.

Înfășoară jumătate din coardă pe palma dreaptă și cot, apoi ridică degetul arătător și înfășoară a doua jumătate numai pe cot și restul degetelor de la mâna dreaptă, la și ține al doilea colac în mâna stângă. Aruncă primul colac cu dreapta și imediat aruncă-l și pe al doilea (cu stânga).

Pentru a arunca departe capătul frânghiei, leagă de el o greutate sau fă-i un nod mare. Aruncă frânghia mai departe, dincolo de țintă, astfel încât destinatarul s-o poată apuca chiar dacă n-a prins-o din zbor.

Fii atent să nu-ți scape celălalt capăt! Fă un colac mare pe sol sau brațul stâng, cu spirele bine răsfirate. Leagă capătul celălalt de o ancoră: copac, pietroi, brațul tău – nu risca să scapi și să pierzi toată frânghia.

Funia se strânge în colac numai uscată. Dacă însă nu este posibil acest lucru, cu prima ocazie colacul se desface și funia se usucă. Funia umedă își pierde treptat rezistența.

1. Strângeți frânghia în colac cu diametrul de 35-45 cm, adăugând frânghia paralel, fără s-o încâlciți. De fiecare parte lăsați capetele libere pentru a înnoda colacul.

2. îndoiți un capăt (a) înapoi de-a lungul colacului și înfășurați-l cu celălalt capăt (b)

3. Treceți capătul care ”încolăcește ”celălalt capăt prin îndoitură (c) și trageți firul din mijloc, îndoit inițial contra colacului (a).

4. Faceți nodul doi simplu

Dacă doriți să purtați funia pe umăr sau s-o atârnați de curea ori de rucsac, faceți un colac (a), pe care-l răsuciți cu ambele capete (b) ale frânghiei. Faceți din capete un laț (c) apoi treceți capetele prin acel laț (d). Acum legați funia de rucsac cu nodul doi simplu

Cea mai eficientă metodă de predare a nodurilor este:

1. Demonstrați copiilor cum se face nodul.

2. Fiecare copil folosind funia sa, repetă după instructor fiecare mișcare

3. Exersați până când copiii leagă nodul fără ajutor

4. În cazul nodurilor care necesită mai mult de o funie folosiți funii de culori diferite.

Pentru a înțelege explicațiile privind formarea nodurilor, trebuie să clarificăm trei termeni:

a. ”Rădăcina” – partea lungă a funiei implicată în formarea nodului.

b. Buclă – când capătul funiei se întoarce peste partea ei lungă (”rădăcină”), se formează o buclă.

c. Capătul sforii – partea funiei, care este mânuită în procesul formării nodului.


b)

a)


Nodul simplu

Este cel mai simplu nod și se folosește la asigurarea altor noduri, având rolul de a împiedica alunecarea și desfacerea lor întâmplătoare. Se face un ochi, se trece un capăt al sforii prin ochi și se trage de ambele capete.

Toate nodurile supuse unor solicitări mari trebuie asigurate la capetele libere cu un nod simplu.

Nodul simplu se folosește la înnodarea aței în timpul coaserii, pentru ca ața să nu iasă din țesătură. De asemenea, se folosește la capătul funiilor, pentru ca să nu se desfacă structura lor.

Doiul simplu (plat, plat francez, grecii și romanii îl mai numeau nodul lui Heracles)

Este unul dintre cele mai folosite noduri. Este foarte ușor de executat și se desface ușor după utilizare. Doiul simplu se folosește la înnădirea a două sfori de aceeași grosime. Dacă sforile nu au aceeași grosime, finețe și structură, nodul se desface.

Dacă nu au capetele paralele, ca în desen, devine doiul fals sau precupeț, care se desface sau se încurcă. Pentru a ține minte cum să faci corect acest nod, gândește astfel: „stânga peste dreapta, dreapta peste stânga”, sau invers.

E suficient de sigur la funiile din materiale naturale asigurate la capete cu un nod simplu, pentru funiile sintetice fără asigurarea la capete cu nodul simplu nu este sigur.

b))

a)



d)

c)



Doiul simplu

a) - executarea obișnuită; b) - executarea după metoda marinarilor; c) – executarea după metoda țesătorilor; d) - dezlegarea

Lațul de alunecare

Acest laț este format dintr-un nod simplu legat în jurul capătului liber al sforii. Se poate folosi la legarea pachetelor sau pentru a prinde o sfoară de un copac. Acest nod stă la baza executării altor noduri; nu se utilizează la solicitări mari, pentru că se desface.

Nodul recif


nodul recif
Denumirea provine de la nodul cu care ”luau recifurile ” marinarii. Se amplasa cu prevederea ca în orice moment să poată fi dezlegat ușor, sau, cum se exprimau marinarii ”să-l rupă”. Este foarte asemănător cu doiul simplu, cu singura diferență că la legarea lațului al doilea capătul de lucru se face buclă. La tragerea capătului de lucru nodul se dezleagă imediat.

Nodul dublu recif

Se leagă la fel ca doiul simplu, cu singura diferență că la ambele capetele de lucru se face buclă. Este foarte bun pentru legarea șireturilor la pantofi, a funiilor, fundițelor la gât și în păr, la ambalarea cadourilor și a cutiilor.

Semi- baionetă


nodul semi-baionetă
Fiind cel mai simplu din lațurile care nu se strâng, are totuți o întrebuințare foarte largă. Servește ca element final al multor altor noduri. Capătul de lucru îl rotiți în jurul obiectului ce va fi legat, apoi în jurul frânghiei și treceți-l prin ochiul format. În sfârșit, prindeți capătul de lucru de frânghie.

Nodul de siguranță

Acesta este un nod solid, folosit pentru a prinde o sfoară de un copac. Sfoarase trece în jurul copacului și se face un opt de strângere cu capătul liber în jurul capătului solicitat (fig. 1). Pentru siguranță, se pot face mai multe noduri (fig. 2).

Lațul dublu bulin (lațul dublu stabil)

Acest nod se folosește pentru a obține un laț dublu în mijlocul unor frânghii. Este folosit pentru a ridica o greutate sau un om. Se începe cu frânghia dublată și se face un ochi așa cum se vede în fig. 1. Lațul se trece prin ochi ca în fig. 2, apoi se deschide și se trece tot nodul prin laț, ca în fig. 3 și 4. Se strânge în sensul indicat de săgețile din fig. 4. Este foarte important să se tragă în toate cele trei direcții în același timp. Nodul terminat trebuie să arate ca în figura 5.

Fig. 1 fig. 2 fig. 3 fig. 4 fig. 5

În timpul Celui de-al Doilea Război Mondial, un tânăr asistent medical adventist, Desmond Doss, a salvat cu ajutorul lațului dublu bulin viața a peste 70 de soldați, în timpul unei singure bătălii. Această faptă eroică i-a adus Medalia de Onoare a Congresului Statelor Unite, cea mai înaltă distincție ce poate fi acordată pentru fapte de curaj.

Nodul opt

Acest nod este numit clasic. Este parte componnentă al altor zeci de noduri mai complicate. Se folosește la capătul sforii, ca să nu treacă printr-o buclă sau gaură și pentru a împiedica destrămarea. Spre deosebire de noduul simplu, nu se strânge, nu feformează funia și se dezleagă ușor.

Idei pentru lecții:

Vizionați video ”Just Knots” ( poate fi accesat pe incul http://www.iknot.net/index.html).

Pentru o memorizare mai bună a nodurilor, puteți folosi jocurile din cerințele avansate ale acestui manual, secțiunea ”cinci noduri la viteză)