Introducere generală

Biserica Crestină după Evanghelie

 Reforma a născut în părtile de est ale Germaniei si în Elvetia diferite miscări religioase, cum ar fi miscarea pietistă sau miscarea Fratilor Moravieni. Din acestea s-a format ulterior gruparea asa-numitilor “crestini dupa Evanghelie”, ei având pretentia că viata lor este în totală armonie cu Sfânta Evanghelie. Acesti neoprotestanti (diferenta între protestanti si neoprotestanti consta în faptul ca primii practica botezul pruncilor, pe când cei din urma boteaza numai adulti) au urmat o cale destul de similara cu cea a baptistilor, cu diferenta ca la un moment dat în istoria lor au ajuns la concluzia ca botezul este complet inutil, acesta fiind o practica a evreilor crestinati. La aceste doctrine se adauga credinta în “rapirea celor credinciosi” (a se vedea articolele despre “rapire” la sectiunea de apologetica ortodoxa).

În România secta a apărut la sfârsitul secolului 19, mai întâi în părtile Sibiului (Cisnădie), apoi în Bucuresti si Iasi. Dezvoltarea sectei este legată de numele lui Grigorie Constantinescu, fiu de ofiter trimis în Elvetia pentru specializare în profesia sa si întors după patru ani ca pastor evanghelist. În timpul primului război mondial, cât timp este mobilizat, Constantinescu organizează la Iasi o casă de rugăciuni, care devine centrul sectei. 

Publicatiile sectei se numesc Buna Vestire si Viată si lumină. Învătătura lor este expusă în brosurile Memoriu sau scurtă expunere a punctelor de doctrină a Comunitătilor Crestine si Memoriu sau scurtă expunere a doctrinei Crestinilor după Evanghelie. 

În România există două feluri de crestini după Evanghelie. Pe lângă organizatia de sorginte occidentală prezentată mai sus, a doua ramură a aparut în perioada interbelica, prin “lucrarea” unui preot ortodox cazut in erezie, Tudor Popescu. Acesta, patruns de spiritul reformator al neoprotestantilor, a purces la “reformarea” Bisericii Ortodoxe. Învataturile lui au placut celor care erau ortodocsi numai cu numele si care aveau diverse nemultumiri la adresa Bisericii. Dupa ce au fost caterisiti, Tudor Popescu si ai lui au format “Biserica Evanghelica Româna”, care s-a afiliat ulterior crestinilor dupa Evanghelie. Una din învataturile ortodoxe scapate de reformarea lui Tudor Popescu a fost botezul pruncilor. Desi acesti crestini dupa Evanghelie locali sunt afiliati cu cei de origine straina, cele doua ramuri au neîntelegeri pe tema practicarii botezului, cei "de import" neacceptând nici un botez.