Introducere generală

De ce avem nevoie de mântuire?

Mântuirea implică ideea de a fi salvati de la ceva. Care este nenorocirea, năpasta de care trebuie să fim salvati? Protestantii si catolicii răspund: suntem salvati de pedeapsa lui Dumenzeu. Ortodocsii răspund: suntem salvati de la moarte, de la tirania pasiunilor păcătoase, de la pierderea tintei noastre de a ne asemăna cu Dumnezeu.

Baza acestei conceptii ortodoxe apare clar in primele capitole ale Genezei. Într-adevăr, Dumnezeu le spune primilor oameni, “Dacă veti mânca din pomul acesta veti muri!” Conceptia juridică interpretează în mod fortat această declaratie a lui Dumnezeu, ca si cum Dumnezeu ar fi spus, “Dacă veti mânca, vă voi omorî!” Dar Dumnezeul iubitor de oameni nu spune asa ceva. El afirmă doar un lucru evident, anume că dacă omul întoarce spatele sursei vietii, atunci implicit se îndreaptă către moarte. Moartea este o consecintă naturală a păcatului, nu un decret de pedeapsă de la Dumnezeu. Apostolul Pavel ne învată că plata păcatului este moartea. Legătura dintre păcat si moarte este directă, nu consecinta unui decret al unui Dumnezeu care Se supără si Se simte jignit.

Păcatul afectează natura umană, o corupe si o murdăreste. Ca urmare omul îsi ratează scopul pentru care a fost creat, acela de a se uni cu Dumnezeu si de a avea chipul si asemănarea lui Dumnezeu. Apostolul Pavel scrie, “Toti au păcătuit si sunt lipsiti de slava lui Dumnezeu.” Observati că el nu scrie, “Toti au păcătuit si acum Dumnezeu îi va ucide.” Cuvintele lui Pavel ne arată care este de fapt problema noastră: păcatul ne-a afectat fiinta, natura si ne-a schimbat din purtători ai vietii si slavei divine în purtători ai mortii.

Prin urmare starea de care trebuie să fim mântuiti este nu atât mânia unui Dumnezeu supărat cât întunecarea si murdăria naturii noastre lipsită de sursa vietii si pătrunsă de moarte. Am pierdut prin păcat asemănarea cu Dumnezeu si suntem incapabili să mai avem legătură cu El, sursa vietii. Problema tine nu de socoteala păcatelor, ci de starea fiintei noastre. Suntem nu respinsi de Dumnezeu, ci incapabili de a ne mai apropia de El din cauza stării noastre corupte. De aceea, în Ortodoxie mântuirea nu are un aspect juridic, ci unul terapeutic. Suntem cu totii bolnavi de păcat si de moarte si avem nevoie de vindecare.

Numai prin har

Dar această vindecare de păcat si de moarte nu poate avea loc prin eforturile omului. Orice efort individual de schimbare a naturii noastre este sortit esecului. Toate faptele noastre bune nu au capacitatea de a ne mântui. Un om poate fi perfect din punct de vedere moral, se poate abtine de la orice păcat, dar despărtit de Dumnezeu tot rămâne pierdut. Numai initiativa si interventia lui Dumnezeu poate schimba omul si îl poate reaseza pe drumul care duce la unirea cu Dumnezeu. Dar aceasta cere cooperarea omului, nu doar ca o declaratie de credintă, nu doar ca o semnătură care să-l treacă de partea cealaltă, ci ca o străduintă continuă de a fi transformat prin puterea Duhului Sfânt.