Ion Liviu Rebreanu (caracterizare)

Ion

Liviu Rebreanu

(caracterizare)
Primul roman publicat de L. Rebreanu (1920), “Ion“este considerat “cea mai puternica creatie obiectiva a literaturii romane”(E. Lovinescu). El deschide seria marilor romane din literartura romana interbelica.

Romanul de inspiratie rurala prezinta lupta lupta unui taran sarac pentru obtinerea pamantului si consecintele actelor sale. N. Manolescu afirma ca “in centrul romanului se afla patima lui Ion, ca forma a instictului de posesiune”.

Actiunea romanului se desfasoara pe mai multe planuri narative, avand personaje numeroase. Romanul, ca specie, privilegiaza personajul. Acesta e construit din trasaturi prezentate direct (portret, biografie) si indirect (fapte, gesturi, atitudini, limbaj relatiile cu celelalte personaje). Naratorul obiectiv si omniscient isi lasa personajele sa-si dezvaluie trasaturile in momente de incordare, consemnadu-le atitudinile.

Ion este personajul central din roman,dominand intreaga lume, prezentat prin tehnica basoreliefului. Celelate personaje graviteaza in jurul sau, punandu-i in lumina trasaturile.

Romanul este organizat in doua parti, coordonate ale evolutiei interiare a personajului principal: “Glasul pamantului” si “Glasul iubirii”. Cele doua femei conturate antitetic si complementar, Ana si Florica, reprezinta cele doua obsesii ale personajului principal, averea si iubirea.

Ion e personaj complex, cu insusiri contradictorii viclenie si naivitate, gingasie si brutalitate, insistenta si cinism. Initial este dotat cu o serie de calitati, dar in goana sa dupa avere se dezumanizeaza treptat, iar moartea lui este expresia intentiei moralizatoare a scriitorului ardelean.