Naratorul prezinta la inceputul romanului, biografia personajului. Celelalte personaje au opinii diferite asupra lui Ion. Pentru unii “e muncitor, e harnic, e saritor, e istet” sau “baiat cumsecade” pentru altii “e un stricat si un bataus”. Autocaracterizarea evidentiaza framantarile sufletesti, prin monolog interior:”Ma molesesc ca o baba naroada.Parca n-as mai fi in stare sa ma scutur de calicie......Las ca-i buna Anuta”.
Caracterizarea indirecta se realizeaza prin faptele sale, prin gesturi si mimica: o urmareste pe Ana, cu o privire stranie. Importante sunt si relatiile cu celelalte personaje. La hora, o strange la piept pe Ana mai lung si cu gingasie, apoi este batjocoritor,indiferent sau o loveste brutal. Fata de ea simte mai intai mila, apoi dezgust si indiferenta. E respectuos cu invatatorul si preotul, dar ironic cu Vasile Baciu; George ii e rival, dar se preface ca-i e prieten; pe tatal sau ii acuza ca i-a baut averea.
Relatia fundamentala se stabileste intre protagonist si pamantul stihie. Iubeste pamantul mai presus de orice”i-a fost mai drag decat o mama”.Renunta la Florica pentru ca “toata fiinta lui ardea de dorul de a avea pamant mult, cat mai mult”.
Consider ca Ion este personaj memorabil, monumental. E supus destinului tragic de a fi strivit de o forta mai presus de vointa lui: pamantul stihie si legile nescrise ale satului traditional.
