Ion Liviu Rebreanu (caracterizare)

Opiniile critice au fost diverse E. Lovinescu apreciaza ca “Ion” este expresia instictului de stapanire a pamantului,in slujba caruia pune inteligenta ascutita, G. Calinescu “Ion nu e decat o bruta, careia siretenia ii tine loc de desteptaciune” N. Manolecu il numeste “bruta ingenua”.

La inceputul romanului i se constriueste un portret favorabil.Desi sarac,era “iute si harnic” , iubeste munca “ii era draga, oricat de aspra ar fi fost”, Iubeste si pamantul care “ii era drag ca ochii din cap” este infratit cu pamantul prin munca. De aceea lipsa pamantului ii apare co o nedreptete: ” Toata istetimea lui nu plateste o ceapa degerata, daca n-are si el pamant mult, mult....”. Istet, silitor si cuminte, trezeste simpatia invatatorului care il considera capabil sa-si schimbe conditia, sa devina “domn”. “A fost cel mai iubit elev al invatatorului si de aceea a insistat sa mearga la scoala mai departe. Ion renunta insa la scoala pentru ca pamantul ii era mai drag. Calinescu vorbeste aici despre lipsa de ambitie, dar Rebreanu lauda in gestul personajului sau trasatura taranului de a fi vesnic insotit de pamant.

Pentru ca il stiu impulsiv si violent, este respectat de flacaii din sat si temut de tigani, care cauta comanda lui si il insotesc la carciuma, dupa hora, desi George este cel care plateste.

Insultat de Vasile Baciu beat, in fata satului, la hora, se simte rusinat si manios. Vasile il numeste sarantoc, hot si talhar, fiindca era sarac. La inceput satul e de partea lui si il condamna pe Vasile Baciu, care fusese beat. Dupa bataia cu George preotul il dojeneste in biserica, iar Ion se hotaraste “sa fie cu adevarat netrebnic”. Lacomia de pamant se manifesta si cand intra cu plugul pe pamnatul unui vecin, pentru ca acesta fusese inainte al Glanetasilor, dar si cand, dupa o scurta ezitatre, alege zestrea Anei si renunta la iubirea Floricai. Faptele sale sunt tot atatea trepte spre dezumanizare.

Este viclean cu Ana, o seduce, apoi se indeparteaza, iar casatoria se realizeaza dupa ce fata ajunge de rasul satului.Este naiv crezand ca nunta ii aduce si pamant, fara a face o foaie de zestre. Baciu accepta intr-un final sa-i treaca pamantul la un notar. Toata incordarea lui Ion, ambitia si dorinta de a avea pamant se domolesc. Brutalitatea fata de Ana se transforma in indiferenta. Sinuciderea ei nu-i trezeste vreun sentiment de vinovatie sau remuscare.

Cand instinctul de posesie asupra pamantului a fost satisfacut, lacomia lui raspunde unei alte nevoi launtrice: pasiunea pentru Florica. Asa cum ravnise la averea altuia,acum ravneste la nevasta lui George. Viclenia ii dicteaza modul de a se apropia de Florica: se preface prieten cu George pentru a putea intra oricand in casa acestuia. Ion va fi ucis cu o sapa, va fi victima lacomiei si a orgolilui sau.

Modalitartiile de caracterizare sunt complexe. E caracterizat direct de narator, de alte personaje si prin autocaracterizare, dar si indirect prin fapte, limbaj, atitudini, relatiile cu celelalte personaje.