Istoria Romei

Eugen Cizek

meseriilor practicate de romani este forul colegiilor şi corporaţiilor de la Ostia. El echivalează cu o vastă esplanadă, lungă de 100 de metri şi largă de 80 metri. în mijloc se înalţă un templu, probabil dedicat Annonei Auguste, aprovizionării imperiale divinizate. Una dintre laturile forului comportă un portic, lipit de scena teatrului şi rezervat deambulaţiilor spectatorilor. Celelalte trei laturi conţin o dublă colonadă de cărămidă, spre care se deschid 61 de mici încăperi, de 4 metri pe 4, separate între ele. O serie de mozaicuri introduc în sălile unde îşi desfăşurau diverse activităţi asociaţiile profesionale. Lucrau şi vindeau aici produsele lor nenumăraţi meşteşugari-negustori.

Ne referim la reparatorii de corăbii, textilişti, comercianţi de lemn, de grâne, inclusiv măsurători ai baniţelor care le conţineau, mensores, artizani care cântăreau orice fel de produse, feluriţi armatori, nauicularii, diferenţiaţi şi separaţi între ei în funcţie de localităţile provinciale de unde proveneau. La Roma şi în porturile sale, de pe Tibru şi de la mare, se vindeau cărămizi şi ţigle, legume, fructe, vinuri, grâu, lemn şi lână din Gallii, marmoră din Etruria, Grecia şi Numidia, porfir, tămâie din Arabia, curmale din oazele Africii romane, untdelemn, condimente, plumb, argint şi cupru din Hispanii, fildeş din Africa proconsulară şi din Mauretanii, aur din Dalmaţia şi din Dacia, ambru din nordul Europei, papir din Egipt, sticlărie din Phenicia şi din Siria, stofe din Orient, mirodenii, coral şi pietre preţioase din India, mătăsuri din Extremul Orient. Existau magazine generale, unde se vindeau produse eteroclite, dar şi altele, riguros specializate. Abundau hangarele sau antrepozitele de mărfuri, horrea. S-au contabilizat la Roma şi la Ostia 150 de asociaţii de negustori ori producători, angrosişti sau detailişti. Negustorii de legume erau şi grădinari. Se degajează negustori ambulanţi de felurite produse, dar şi brutarii, cârciumarii, cofetarii, florarii, degresorii, vopsitorii, comercianţii de mărfuri de lux etc. Unii negustori nu îşi importau produsele, ci le produceau ei pe loc, precum blănării, metalurgiştii în fier sau bronz, ebeniştii etc. Proliferau diverşi transportori, pe uscat, deci căruţaşi, vizitii etc, ca şi constructorii, zidarii, lemnarii, marmorarii etc, hamalii. Amploarea evantaiului meseriilor este uluitoare. Prăvăliile şi atelierele se deschideau în zorii zilei şi se închideau la căderea serii. Excepţie făceau cârciumarii, anticarii şi bărbierii. Lucrătorii şi negustorii munceau intens, însă beneficiau de 17 sau 18 ore de repaus cotidian. Se lucra cu intensitate şi în tribunale şi se propagase rapid, masiv, obiceiul lecturilor publice, al recitaţiilor de opere literare de toate categoriile. Auzind, din palatul său, aplauzele care salutau recitaţiile istoricului Servilius Nonianus, împăratul Claudiu asistă şi el la lectura publică respectivă (Plin., Ep., 1, 13, 3). Se înmulţesc bibliotecile de stat şi municipale. Ceea ce a determinat proliferarea librarilor-editori, bibliopolae, librarii. Textele vândute erau copiate şi multiplicate, datorită muncii scribilor specializaţi. Se extind cartierele librăriilor, la Roma şi chiar în oraşele Imperiului. Cumpărătorii de texte nu se mulţumeau să ceară repede librarilor operele pe care doreau să le citească. Ei petreceau ore întregi în librării, unde angajau îndelungate discuţii între ei. Textele publicate erau destul de scumpe: meseria de librar era foarte rentabilă. Puterea imperială se străduia să controleze şi să supravegheze creaţia literară. Prefecţii şi procuratorii, care gestionau bibliotecile publice, făceau eforturi de a condamna la dispariţie opere literare considerate primejdioase, subversive. Ca şi de a încuraja masiv pe cele care slujeau regimul imperial, datorită unui conţinut propagandistic. Cum remarcase Jerome Carcopino, coexistau editorii atotputernici şi bibliotecile aservite cezarului în funcţiune. Fapt care explică de ce mulţi scriitori reprobau violent principii defuncţi şi elogiau, pe ton ditirambic, împăratul sub care publicau²¹.'

Iulio Claudienii şi Flavienii

365