Istoria Romei

Revolta generală a lui Vercingetorix: Gallia comata, provincie romană

La începutul anului 52 î.C, o insurecţie generală cuprinde practic întreaga Gallie comată. Se revoltă chiar şi haeduii, nemulţumiţi de exacţiunile administraţiei romane şi ale oamenilor de afaceri. Arvernii se situează în fruntea mişcării insurecţionale, dar semnalul îl dau carnuţii, cu prilejul unor rituri de iarnă, celebrate de druizi. Căpeteniile gallilor mizau pe implicarea excesivă a lui Iulius Caesar în viaţa internă a Republicii (Caes., G., 7,1, l-2). Ei reclamă „libertatea Galliei cu primejduirea vieţii lor", sui capi-tis periculo Galliam in libertatem (Caes., G., 7, 1, 5). Semnalul insurecţiei este dat de carnuţi, care iau cu asalt Cenabum (azi Orleans), unde masacrează oamenii de afaceri romani, stabiliţi în această aşezare oppidană, inclusiv pe intendentul aprovizionării romane {Caes., G., 7, 3, 1.). Zvonul declanşării revoltei se propagă. în fruntea mişcării rebelilor este desemnat arvemul Vercingetorix, un autentic geniu militar şi om politic

176

Eugen Cizek

performant. El şi-a îndemnat compatrioţii să se răzvrătească pentru libertatea Galliei. „Este proclamat rege de ai săi", rex ab suiş appellatur (Caes. G., 7, 4, 4). Vercingetorix I recrutează un număr fix de soldaţi din toate triburile, fabrică arme, dezvoltă o cavalerie eficientă. Impune o disciplină de fier armatei sale, organizate după modelul forţelor militare romane şi elenistice. Orice abatere este pedepsită cu maximă cruzime (Caes., G., 7, 4, 7-l0). Vercingetorix era inteligent, înzestrat cu o fantezie bogată şi cu o fervoare autentic mistică. El intenţiona — şi parţial şi-a pus în practică scopurile - să creeze în Gallia un puternic stat de tip elenistic. A bătut monedă şi a pus să i se ridice statui din aur, ca însemn al suveranităţii sale, care îl figurează fie cu capul descoperit, fie cu acesta acoperit. în dreapta sa, era reprezentat soarele, Apollo sau zeiţa Minerva. Reîntors grabnic în Gallia, Caesar, în fruntea a zece legiuni, face apel la toate resursele sale de mare comandant militar, ca să juguleze această rebeliune generalizată a gallilor.

în afară de cavalerie, Vercingetorix dispunea de 80.000 de infanterişti (Caes., G., 8, 44, 3). încerca să-l blocheze pe Caesar în Gallia narboneză şi exercita presiuni chiar asupra capitalei provinciei, Narbo Martius. însă riposta lui Caesar nu se lasă aşteptată. Fortifică Narbo şi, în plină iarnă, îşi lansează soldaţii, printre troienele de zăpadă, în Masivul Central actual, inima rebeliunii. La Vienna, concentrează cavaleria sa, aleargă să apere Narbo, se întoarce în ţinutul allobrogilor. De aici, în marş forţat, prin văile Ronului şi ale râului Arar (Saone), ajunge la tribul lingonilor, unde se aşază în fruntea celor două legiuni comasate acolo. La comanda acestor legiuni, la sfârşitul lui februarie 52, intră în Agedincum (azi Sens; Caes., G, 7, 7, 10, 1; Plut., Caes., 26; DC, 40, 33, 2; Oros., Hist., 7, 11, 2). în martie şi aprilie 52, urmează un război de poziţii şi de asedii. Vercingetorix asediază Gorgobina, rămasă fidelă Romei, pe când Caesar recuperează Cenabum, trecut prin foc şi sabie, pătrunde în ţinutul biturigilor, aliaţi de nădejde ai lui Vercingetorix, şi ia cu asalt capitala lor, opulenta aşezare oppidană Avaricum; masacrează, aproape în totalitate, populaţia acesteia. în iunie al anului 52, Caesar atacă teritoriile arvernilor. Asediază în zadar Gergovia, capitala acestora şi a întregii Gallii, în care se închisese Vercingetorix (DC, 40, 36-37; dar şi Caes., G., 7, 44-51). Trei legiuni încearcă zadarnic un asalt împotriva Gergoviei. într-o singură zi, romanii pierduseră cel puţin 700 de soldaţi (Caes., G., 7, 51, 4). Haeduii, dintre care o parte simula încă loialitatea faţă de Roma, trec de partea rebeliunii. Eşecul suferit de Caesar la Gergovia a avut un răsunet deosebit în întreaga Gallie. însă proconsulul face joncţiunea cu cele patru legiuni, comandate de Titus Labienus, legatul său, recrutează numeroase unităţi de cavalerie printre triburile germanice aliate Romei. într-o bătălie în câmp deschis, cavaleria lui Caesar nimiceşte pe cea a lui Vercingetorix (Caes., G., 7, 56-57). Dat fiind importanţa cavaleriei gallice, Vercingetorix suferise o pierdere ireparabilă. A devenit limpede pentru Vercingetorix că nu mai putea câştiga nici o bătălie în câmp deschis. Atunci a decis să practice o veche tactică a gallilor, adică aceea de a se închide într-o aşezare intensiv fortificată, de zidurile cărora adversarul să se izbească şi să-şi uzeze forţele. Această tactică va fi preluată de armata franceză, care o va practica fără succes în războiul franco-prusian din 1870-l871, de pildă la Metz, şi mai recent, la Dien Bien Phu. încât Vercingetorix s-a închis cu 80.000 de militari în Alesia, puternică aşezare oppidană, situată la jumătatea drumului dintre teritoriile haeduilor, acum fideli rebelilor, şi lingonii, rămaşi credincioşi Romei. A fost o greşeală fatală. în mod normal Alesia nu putea adăposti mai mult de 20.000 de luptători. Pe de altă parte, înainte de a închide porţile, Vercingetorix nu a scos din acest centru întărit femeile şi copiii. Caesar a venit să-l asedieze cu aproape toate forţele sale: zece, ulterior unsprezece legiuni. Alesia, plasată la o altitudine respectabilă, în vârful unei coline,

părea de necucerit. Dar romanii au construit, pe o lungime de zece mile, lucrări de fortificaţii, în vederea împiedicării unui atac neaşteptat al asediaţilor (Caes., G., 7, 69; 72-74). închis în Alesia, Vercingetorix constată că proviziile se vor termina repede, chiar riguros raţionalizate (Caes., G., 7, 71, 4-9). O armată gallică vine în ajutorul lui Vercingetorix, pentru a-l despresura. Era comandată, printre alţii, de Commius, care luptase în Britannia, sub ordinele lui Caesar şi, deci, în rândurile romanilor. Această armată număra 200.000 de oameni. Intre timp foamea făcea ravagii în Alesia, unde propunerea lui Critognatus de a se recurge la antropofagie este respinsă (Caes., G., 7, 77-78). Armata de ajutor soseşte, iar asediaţii încearcă să străpungă încercuirea. Dar ambele operaţii eşuează: armata lui Commius este înfrântă şi pusă pe fugă (Caes., G., 7, 79-88). Nu îi rămâne lui Vercingetorix decât să predea Alesia. Şi să se predea el însuşi. Caesar descrie numai în patru cuvinte capitularea lui Vercingetorix: „Vercingetorix se predă, armele sunt aruncate la picioarele lui Caesar", Vercingetorix deditur, arma proiciuntur (Caes. G., 7, 89, 5; şi Plut., Caes., 27; Fior., Tabell., 3, 10; DC, 40, 41). Acest eveniment se petrece, probabil, la 27 septembrie 52. Caesar pune în lanţuri pe Vercingetorix, ulterior târât în convoiul ce va însoţi triumful său. în 46 î.C, vergobretul - rex al gallilor va fi executat în temniţă.

Capitularea Alesiei pune de fapt capăt rebeliunii şi greului război prilejuit de ea. Principalele triburi răsculate, cel al arvernilor şi cel al haeduilor, se supun Romei (Caes., G., 7, 90, l-3). Grosul prizonierilor este împărţit soldaţilor romani: se distribuie un prizonier, transformat în sclav, fiecărui militar roman (Caes., G., 7, 89, 5). Aproximativ 40.000 de galii sunt reduşi la condiţia de sclavi. în continuare urmează operaţii de curăţire. Biturigii şi cârmiţii sunt biruiţi în iarna 52-51 î.C. Sunt supuse şi anumite triburi ale belgilor, ca şi Aquitania, până în primăvara anului 50 î.C. Intre vara anului 51 şi cea a lui 50, teritoriile cucerite sunt riguros organizate. Este probabil că Iulius Caesar a proclamat Gallia comata provincie romană. în orice caz graniţele Imperiului au fost statornicite pe Rin şi pe coasta Oceanului. O mare acţiune militară lua sfârşit după opt ani de luptele grele, adesea penibile pentru romani .