Istoria Transilvaniei De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Epoca modernă

În 1848 ungurii au proclamat unirea Transilvaniei cu Ungaria, promițând românilor abolirea sclaviei în schimbul sprijinului lor împotriva Austriei. Românii și sașii au respins oferta și în schimb s-au ridicat împotriva statului național maghiar. În luptele ce au urmat în 1849 între unguri și forțele austro-ruse (sprijinite de români și sași), republica ungară a lui Lajos Kossuth a fost reprimată. Perioada imediat următoare de guvernare militară austriacă (1849-1860) a fost numită neoabsolutismul habsburgic. În anul 1853 biserica greco-catolică din Transilvania a fost ridicată la rangul de mitropolie, având centrul la Blaj. Activarea se se va face în 1855. Două episcopii au mai fost înființate: Gherla și Lugoj alături de mai vechea episcopie din Oradea. Prin patentele imperiale din 1853 și 1854 țăranii vor fi împroprietăriți. Biserica ortodoxă a fost ridicată și ea la rangul de mitropolie în anul 1864, avândul ca mitropolit pe Andrei Șaguna. Perioada cea mai plină de speranțe pentru populația majoritară, adică cea română, a fost cea a fost perioada liberalismului 1860-1867. Prin revenirea la autonomia Transilvaniei și convocarea unei diete la Sibiu, după secole de la "unirea națiunilor privilegiate" au fost adoptate legi prin care s-a stabilit egalitatea națiunii române din Transilvania cu fostele națiuni privilegiate, iar limba română a devenit limbă oficială a Transilvaniei, alături de germană și maghiară. Totuși, în compromisul (Ausgleich) din 1867, care stabilea Monarhia austro-ungară, Transilvania s-a reunit cu Ungaria. În perioada dualismului (1867-1918) Transilvania a aparținut Ungariei. După câteva legi cu conținut liberal precum legea naționalităților și legea învățământului din 1868, treptat politica maghiară urmărește ideea statului național ungar, cu toate consecințele ce decurg de aici. În mișcarea națională a românilor din Transilvania pot fi remarcate următoarele momente: -1869 formarea partidelor naționale: Partidul Național Român din Transilvania, alături de PNR din Banat. Conferință de unificare de la Sibiu din 12-14 mai 1881 și adoptarea programului PNR. Principala cerință: autonomia Transilvaniei. PROGRAMA partidei naționale române din Ungaria și Transilvania stătorită în conferința electorală din Sibiu la 12-14 mai 1881. Partida națională va lucra pe teren legal pentru obținerea următoarelor drepturi: Încât privește Transilvania şi recâștigarea autonomiei sale.

1. Întroducerea prin lege a usului limbi române în toate ținuturile locuite de români atât în administrație cât și în justiție. 2. În ținuturile locuite de români aplicarea de funcționari români, iar dintre neromâni numai din aceia, care știu vorbi și scrie românește și care cunosc moravurile poporului român; și delăturarea usului de astăzi de a se aplica ca funcționari indivizi necunoscuți și necunoscători de popor. 3. Revizuirea legii despre egala îndreptățire a naționalităților în favoarea acestora; loiala și reala executare a tuturor legilor. 4. Eluptarea și susținerea autonomiei bisericilor și școlilor confesionale, ca unor chestiuni curat de naționalitate. Prevederea din visteria statului a școlilor române și a altor institute de cultură națională în proporțiune cu sacrificiile de sânge și avere, ce le aduce naționalitatea română pentru patrie; având de a se înlătura legile și ordinațiunile, care să fie contrare dezvoltări naționale. 5. Crearea unei legi electorale pe baza sufragiului universal, sau cel puțin ca fiecare cetățean, care e supus la dare directă să fie investit cu drept de alegere. 6. Fiindcă prosperarea statului e condiționată de mulțumirea tuturor cetățenilor săi, iar prin protejarea unei naționalități și suprimarea celorlalte se provoacă nemulțumire, se tulbură liniștea locuitorilor și se nutrește ura reciprocă: partida națională va lupta contra tuturor tendințelor de maghiarizare manifestate din partea organelor statului pe cale directă și indirectă ca în contra unor fapte nepatriotice. 7. În chestiunile libertăților publice peste tot, precum și a reformelor necesare în administrația publică și mai ales în situațiunea economică-financiară, respectiv în privința sarcinilor publice, devenite nesuportabile, partida națională va conlucra frățește cu toți aceia, care mai vâros vor ține cont de interesele și bunăstarea poporului peste tot. 8. Chestiunea dualismului nefiind astăzi la ordinea zilei, partida națională își rezervă (dreptul) de a se pronunța asupra ei la timpul său. -1892 Înaintarea Memorandului către împăratul Francisc Iosif. -1894 Procesul memorandiștilor de la Cluj. -1905 Trecerea la activism, adică intrarea PNR în lupta politică a statului și trimiterea de deputați în parlamentul de la Budapesta. În 1918 are loc unirea Transilvaniei cu România, urmând să se formeze România Mare. Pe 1 decembrie 1918, românii din Transilvania adunați la Alba Iulia proclamă "unirea tuturor românilor din Transilvania, Banat, Crișana și Maramureș cu România pentru totdeauna". Forțele române din Transilvania intră în Ungaria, după ce comuniștii maghiari câștigă putere sub conducerea lui Bela Kun și armatele maghiare invadează nord-vestul României. Armatele române ajung până la Budapesta și schimbă guvernul comunist. Unificarea tuturor teritoriilor locuite de români este pentru prima dată menționată în tratatele de pace de la Versailles (1919-1920), și susținută de încoronarea regelui Ferdinand I și a reginei Maria la Alba Iulia în 1922.

Bibliografie

Dr. Konrad Gündisch - THE HISTORY OF TRANSYLVANIA AND THE TRANSYLVANIAN SAXONS" Istoria lumii în date", Edit."Chronik", (C.Haschke), 2004. "Istorie-diponibilizată", în 6 vol., (Im. Geiss), Edit. "Harenberg-Lexicon", 1993. "Istoria lumii", în 36 vol., vol.8("Imp. roman și vecinii săi"), (Fergus Millar), 1998.

Transilvania - De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Transilvania (sau Ardealul; în maghiară Erdély, germană Siebenbürgen) este regiunea istorică din centrul României.