James Joyce ulise

A fost în scopul şi în înaintarea ei un epitom al cursului vieţii dezbaterea ce a urmat. Nici locul nici sfătuirea nu erau lipsite de dignitate. Disputanţii erau cei mai astuţi din întreaga ţară, tema în care se porniseră dintre cele mai avântate şi mai vitale. Nicicând nobila hală a casei lui Home nu mai privise asupra unei adunări atât de bogate şi de diferite în cuprinderea lor nici vechile lemnuri ale acestui aşezământ nu ascultaseră vorbire atât de enciclopedica, în adevăr somptuoasă scenă închipuiau. Crotthers era acolo în coada mesei în zgomotoase straie scoţieneşti, cu faţa lucindă de vânturile sărate de la Mull of Galloway, Tot acolo, în faţa lui era Lynch, al cărui chip începuse ai arate stigmaturile desfrânării pretimpurii şi ale înţelepciunii premature. Alături de scoţian era locul menit lui Costello, fantastul, în timp ce în coasta lui se aşezase în tihnă greoaie trupul îndesat al lui Madden. Adevărat, jeţul rezidentului sta gol în faţa căminului dar de fiecare parte a lui făptura iui Bannon în haine de explorator din pantaloni scurţi de ţesătură groasă şi în ghete din piele de vacă argintărcate făcea contrast apăsat cu eleganţa pri-măvâratică şi purtările de orăşean ale lui Malachi Roland St John Mulligan. în fine în capul mesei era tânărul poet care găsise un refugiu din ostenelile sale în pedagogie şi cercetările mrtmfiooe în atmosfera jovială a discuţiei socratice, în timp ce în dreapta şi în stingă sa îşi găseau loc volubilul pronosticator, proaspăt întors de la hipodrom, şi acel rătăcitor vigilent, murdar de pulberea drumului ţi a luptei şi pătat de glodul unei dezonoare indelebile, dar din a cărui inimă neclintită şi credincioasă nici o amăgire sau primejdie nici o ameninţare sau degradare n-ar fi putut şterge vreodată icoana acelei frumuseţi voluptuoase pe care penelul inspirat al lui Lafayette a inluminat-o pentru vârstele ce va să vină.

Mai bine ar fi să se spună la început aici şi acum că transcendentalismul pervertit la care aserţiunile d-lui Stephen Dedalus (Sc^pticus Theologicus) ar fi părut să-l vădească dedat în îngrijorătoare măsură este de-a dreptul contrariu metodelor ştiinţifice acceptate. Ştiinţa, nu se poate repeta aceasta prea mult, are a face faţă la fenomene palpabile. Omul de ştiinţă ca şi omul de pe stradă are a înfrunta fapte obstinate care nu pot fi evitate şi cată să le explice cit poate mai bine. S-ar putea să fie, e drept, anumite întrebări la care ştiinţa să nu ştie răspunde – în prezent – cum ar fi spre pildă prima problemă supusă de dl. L. Bloom (agent de publicitate) privind determinarea în viitor a sexului. Trebuie să acceptăm părerea lui Empe-docle din Trinacria că ovariul din dreapta (perioada de după scurgere, afirmă alţii) este răspunzător de naşterea băieţilor sau sunt spermatozoii prea multă vreme lăsaţi sau nemaspermele factorii divergenţi sau, cum embriolo-giştii cei mai mulţi se apleacă să-şi dea cu părerea, cum ar fi Culpepper, Spallanzani, Blumenbach Lusk, Hertwig, Leopold şi Valenti, este vorba de un amestec din amân-două? Aceasta ar echivala cu o cooperare (una din procedurile favorite ale naturii) între nisus farmativus al nemaspermei pe de o parte şi pe de alta o poziţiune fericit aleasă, succubitus felix, de către elementa pasivă. Cealaltă problemă ridicată de acelaşi cercetător abia este mai cu puţin vitală: mortalitatea la prunci. Este de interes aceasta pentru că, cum remarcă el în chip pertinent, noi cu toţii ne naştem în unul şi acelaşi chip dar toţi murim în diferite chipuri. Dl. M. Mulligan (Dr. în med. şi eugenie) condamnă condiţiile de sănătate în care cetăţenii noştri cu pulmonii încenuşaţi contractează gâlci, vătămări pulmonare etc. trăgând din aer bacteriile care pândesc în praf. Fapte ca acestea, pretinde el, şi spectacolele repulsive date de străzile noastre, hidoasele afişe de publicitate, ecleziaşti de diferite mominaţiuni, soldaţi şi marinari mutilaţi, şoferi subnutriţi şi dezbrăcaţi, hoiturile atârnate în cârlige ale unor animale, holtei paranoici şi babe nerodite – acestea, spunea, sunt explicaţia pentru oricare din şi toate căderile în calibrul stirpei. Kalipedia, a proorocit el, curând avea să fie general adoptată, şi toate harurile vieţii, muzica în adevăr bună, literatura plăcută, filosofia uşoară, tablourile instructive, copiile în ghips după statuile clasice cum ar fi Venus şi Apollo, fotografii artistice în culori ale copiilor încununaţi cu premii de frumuseţe, toate aceste mici atenţiuni aveau să le facă pe doamnele aflate într-o anumită poziţiune să-şi petreacă lunile până la eveniment în felul cel mai desfătător. Dl. J. Crotthers (licenţiat în disc.) explică unele din aceste decese prin traume nenormale în cazul femeilor uvriere supuse unor travalii grele în fabrici şi disciplinei maritale acasă dar de departe marea majoritate neglijenţei, private sau publice, şi până la marginea extremă de a lăsa în frig pruncii nou născuţi, practicii avortului criminale sau crimei atroce a pruncuciderii. Dar chiar de cea dinţii (ne gândim la neglijenţă) este în chip neîndoios doar prea adevărată cazul pe care domnia-sa îl citează cu infirmierele care uită să numere fesele în cavitatea abdomenului este prea rar să fie o normă. De fapt când ajungem să privim cu de-amănuntul de mirare este că atât de multe sarcini şi naşteri merg atâta de bine cum merg, ţinând seama de toate şi în ciuda scăderilor noastre omeneşti care adesea zădărnicesc naturii intenţiile sale. O sugestie ingenioasă este cea propusă de dl. V. Lynch (lic. în arithmetică) că atât natalitatea cât şi mortalitatea, precum şi toate celelalte fenomene ale evoluţiei, mişcările fluxului, fazele lunare, căldura sângelui, boalele în general, totul, în fine, în vastul atelier al naturii de la stingerea vreunui îndepărtat soare până la înflorirea uneia dintre nenumăratele flori care înfrumuseţează grădinile noastre publice, se supune unei legi a numărării până acum încă nedesluşită. Totuşi întrebarea de-a dreptul simplă de ce un copil din părinţi normal sănătoşi şi în aparenţă copil sănătos şi cum se cuvine îngrijit sucombă inexplicabil în pretimpurie pruncie (deşi alţi copii dintr-o aceeaşi căsătorie nu o fac) trebuie negreşit, după vorbele poetului, să ne oprească în loc. Natura, putem fi liniştiţi în aceasta, are raţiunile ei bune şi puternice pentru fiece lucru ce face şi în toată probabilitatea morţi din acestea se datorează unei legiuiri a anticipaţiei prin care organisme în care germeni de boală şi-au făcut cuib (ştiinţa modernă ne-a arătat decisiv că numai substanţa plasmică se poate zice a fi nemuritoare) tind să dispară la o,fază tot mai timpurie a dezvoltării, aranjament care, deşi pricinuitor de suferinţă pentru unele din simţămintele noastre (mai ales cel de mamă), este totuşi, cred unii dintre noi, în cele din urmă binefăcător rasei în general asigurând astfel supravieţuirea celor mai potriviţi.

Observaţâunea d-lui S. Dedalus (Scepticus Theologicus) (sau să o numim mai bine o întrerupere a vorbitorului?) că o fiinţă omnivoră care poate să mestece, să înghită, să mistuie, şi după aparente să împingă pe canalul obişnuit cu netulburare maimultcaperfecâă asemenea alimente multilaterale cum femeile bolânde emaciate de naştere, liber profesioniştii mai corpolenţi ca să nu mai vorbim de po-liticenii invidioşi şi monahele clorotice, ar putea să găsească plăcere gastrică într-o cină inocentă dintr-o vră-bioară, dezvăluie cum nimic n-ar putea-o face şi într-o lumină de tot neplăcută tendinţa la care ne-am referit adineaori. Pentru luminarea celor care nu cunosc atât de intim dedesubturile abatoarelor municipale cum acest estet cu mintea morbidă şi filosof în faşă care cu toată lăudăroşenia lui presumţioasă în problemele ştiinţifice de abia poate deosebi un acid de o sare se laudă totuşi că ar fi, ar trebui poate să se sublinieze că vrăbioară în vorbirea grosolană a parlagiilor autorizaţi din clasele de jos înseamnă carnea aptă de a fi gătită şi mâncată a unui viţel proaspăt fătat de maică-sa. Martori oculari afirmă că de curând într-o controversă publică cu dl. L. Bloom (agent de publicitate) care a avut loc în sala de vizite a maternităţii naţionale din strada Holles numerele 29, 30 şi 31, căreia, cum bine se ştie, dr. A. Horne (lic. în obstetr., membru al Fac. de Med. a Irl.) îi este competentul şi popularul medic-şef, el ar fi declarat că odată ce o femeie a vârât miţa în sac (o aluzie estetică, probabil, la unul dintre cele mai complexe şi minunate dintre toate procesele naturale, actul uniunii sexuale), ea trebuie să-i şi dea drumul afară sau să-i dea viaţă, cum s-a exprimat dânsul, pentru a şi-o salva pe a ei. Cu primejdia propriei ei vieţi a fost răspunsul elocvent al preopinentului nu mai pu^in eficient prin tonul moderat şi măsurat cu care fu formulat.

În vremea aceasta iscusinţa şi răbdarea chirurgianului făcuseră cu putinţă un accouchement fericit. Greu, greu de tot fusese şi pentru pacientă şi pentru doctor. Tot ce ştiinţa medicală ar fi putut face se şi făcuse şi curajoasa femeie ajutase cu bărbăţie. Da, ajutase. Luptase cu vitejie şi acum era atât, atât de fericită. Cei care au fost odinioară, care sunt acum printre cei drepţi, şi ei sunt fericiţi când îşi pogoară surâzători ochii spre această emoţionantă scenă. Cu evlavioasă iubire o privesc acum molatec alungită cu iubirea maternă iluminându-i ochii, căutând jin-duitoare degetele copilaşului (ce frumoasă scenă e aceasta!), în prima înflorire a maternităţii pe care iarăşi o trăieşte ridicând în răsuflarea ei o tăcută rugăciune d? mulţumire către Cel de Sus, cel cărora tuturor le este soţ iubitor. Şi pe când privirile ei iubitoare îmbrăţişează pruncul, ea nu-şi mai doreşte decât o singură mulţumire, să-l aibă pe scumpul ei Doady aici, alături, cu ea, să-i împărtăşească bucuria, să-i lase în braţe fărâma aceasta de dumnezeiesc lut, fructul îmbrăţişărilor lor legiuite. El a mai îmbătrânit acum (dumneata şi cu mine putem să şoptim asta) şi umerii săi încep să se gârbovească, totuşi în viforul anilor o demnitate solemnă s-a pogorât asupra conştiinciosului contabil adjunct de la Banca Ulsterului, filiala Coîiege Green. O, Doady, iubitule de odinioară, acum credincios tovarăş de viaţă, s-ar putea niciodată să nu mai vie. acel îndepărtat timp al trandafirilor! Cu aceeaşi aplecare de odinioară a frumosului ei chip ea îşi mai aminteşte de zilele de demult. Doamne, cât de frumoase acum prin ceţurile anilor! însă în închipuirea ei, copiii lor s-au strâns la marginea patului, copiii ei şi ai lui, Charley, Mary Alice, Frederick Albert (dacă ar mai fi în viaţă), Maray, Budgy (Victoria Frances), Tom, Violet, Constance Louisa, scumpul, micul Bobsy (botezat după faimosul nostru erou al războiului sud-african, lordul Bobs o[ Water-ford and Candahar), şi acum acest ultim zălog al unirii lor, un adevărat Purefoy, cu nasul celor din familia Pu-refoy. Tânăra speranţă va fi botezat Mortimer Edward după influentul văr de al treilea al d-lui Purefoy din birourile Trezoreriei, Dublin Castle. Şi astfel timpul se scurge; dar bătrânul Cronion şi-a lăsat aici doar urme mai blânde. Nu, nu lăsa suspinul să-ţi zdrobească pieptul, scumpă, bună Mina, iar tu, Doady, scutură-ţi cenuşa din pipa ta de lemn de măceş uscat de soarele mării pe care ai s-o fumezi până când va suna şi pentru tine stingerea (fie ca ziua aceea să fie cit mai îndepărtată!) şi suflă lampa la care ai citit din Cartea Sfântă căci şi uleiul a scăzut şi astfel cu inima împăcată mergi la culcare, la odihnă. El îşi ştie căile sale şi El va chema când va socoti că a sosit vremea. Şi tu ai luptat vitejeşte şi ţi-ai făcut cu credinţă datoria ta de bărbat. Domnul meu, iată mina mea. Frumoasă treabă, bunule, credinciosule slujitor!

Sunt păcate sau (să le numim aşa cum le numeşte lumea) amintiri urâte pe care omul le ascunde în locurile cele mai întunecoase ale inimii sale dar ele rămân acolo şi aşteaptă. El poate să sufere ca amintirea lor să se aburească, să le lase ca şi cum n-ar fi fost şi aproape să se convingă chiar că nu au fost sau cel puţin că nu au fost astfel. Şi totuşi o vorbă la întâmplare poate să le trezească deodată şi atunci ele se vor ridica să-i stea în faţă, în împrejurările cele cele mai diferite, într-o vedenie sau într-un vis, sau când tamburina şi harfa îi mângâie simţurile sau încă în liniştea răcoroasă argintie a serii sau în toiul serbării în miez de noapte când trupul îi este îngreunat de vin. Nu ca să-l apese va coborî vedenia asupra lui ca asupra unuia îngenunchiat sub mânia-i, nici în răzbunare să-l smulgă dintre cei vii ci învăluită în giulgiurile jalnice ale trecutului, tăcută, îndepărtată, mustrătoare.

Streinul încă privea pe chipul ce-i sta înainte cum se pierdea încet acea linişte prefăcută, acolo întipărită, pa-re-se, de deprinderi sau de vreun capriciu studiat, în vorbele acelea atât de amare încât trădau în fiinţa ce le rostea o morbiditate, aplecare spre laturele mai crude ale vieţii. Şi o scenă se desprinde atunci în mintea celui care priveşte chemată, s-ar fi spus, de o vorbă de o atât de firească dulceaţă ca şi cum zilele de demult s-ar fi întors cu adevărat acolo (aşa cum unii credeau) cu plăcerile lor nemijlocite. O pajişte îngrijit ţinută într-o blinda înserare de mai, boschetul atât de bine ştiut de liliac la Roundtown, florile purpurii şi candide, privitoare fragile, înmirezmate spre jocul din faţă dar urmărind cu mult mai mare vioiciune bilele cum se rostogolesc înainte peste pajişte sau se ciocnesc şi stau, una alături de alta, cu o zvâcnire vioaie repede curmată. Şi dincolo în jurul unei urne vinete unde apa uneori sare îngândurată vedeai alte surori tot aşa înmiresmate, Flooey, Atty, Tiny şi prietena lor mai brună cu un nu ştiu ce care te farmecă în atitudinea ei, Fecioara Cireşelor, cu mănunchi ispititor legănându-i-se de ureche, făcându-i căldura stranie a pieliţei să-i iasă cu atâta deiicatetă lingă boabele ele o rece ardentă. Un băieţel de patru sau cinci ani în hăinuţe de lână (e vremea primăverii înflorite dar ce bine are să fie la gura blândei sobe curând când se vor strânge mingile şi vor intra în casă) stă în picioare pe urnă apărat de feciorelnicul cerc al mâinilor iubitoare. E puţin încruntat întocmai ca şi tânărul de acum gustând parcă prea viu primejdia dar din când în când trebuie să îşi arunce privirile spre maica lui care îl urmăreşte din piazzetta de la capătul grădiniţei înflorite cu o umbră de melancolie sau de reproş (alles vergăngliche) în ochii ei limpezi.

Ia seama aici mai departe şi ţine minte. Sfârşitul vine deodată. Pătrunde în acea anticameră a naşterii unde s-au adunat studioşii şi cercetează-le feţele. Nici urmă, după cum se pare, de nerăbdare sau bruscheţe aici. Ci liniştea veghii de pază, cuvenită aflării lor în acea casă, treaz priveghi al păstorilor şi al îngerilor la ieslea din Bethleemul Iudeii odinioară demult. Insă tocmai cum în faţa fulgerului norii vineţi de furtună, îngreunaţi de prea plinul apăsător al apelor, îngrămădiţi în blocuri umflate de umezeală, hotărnicesc pământul şi cerul într-o singură imensă somnolenţă, ameninţând asupra câmpului brăzdat şi a boilor aţipiţi şi zbucnirilor acum apărute de eflorescente şi de verdeaţă până când într-o clipire un fulger le sparge băierile şi cu reverberenţă de tunet din spargerea lor se revarsă torentul, tot astfel şi nu altcum s-a săvârşit transformarea, violentă, instantanee, la rostirea Cuvântului. La Burke! într-acolo se aruncă monseniorele Stephen, dând glas de plecare, şi cu mic şi cu mare, cu toţii de-a valma pe urmă-i, pintenatul, maimuţoiul, pariorul, pseu-dodoctorul, punctualul Bloom după ei cu universală înşfăcate de acoperământuri de cap, bastoane şi şpăngi, pălării de paie şi teci, alpenstockuri şi ce mai vreţi. Dedal de tineri focoşi, nobili studioşi, toţi ca şi unul. Sora Caii an, ţintuită de uimire pe coridor nu-i poate opri nici surâză-torul chirurgian care coboară pe trepte cu veste că di3-placentarea s-a săvârşit, şi un pfud atârnă, chiar ca nimic. Spre el din goană îşi pleacă urechea. Uşa! Deschisă? Ha! Au ţâşnit cu tumult, un minut pe-ntrecute. cu toţii iuţind pasul cu multă bravură. Burke la colţul lui Denzille şi Holles fiindu-le ţinta ulterioară. Dixon i-urmează, cu

— Ulise, voi. II vorbă de ceartă dar iată şi el scuipă sudalmă, şi după ei. Bloom mai adastă cu sora o idee să trimită gând bun fericitei mame şi pruncuşorului colo sus. Doctor Dietă şi Doctor Linişte Multă. Nu-i aşa că parcă-i alta? Vremuri de veghe în casa lui Horne şi-au pus pecetea în paloarea ei pustiită. Ceilalţi toţi acuma departe, o privire cu duh matern ajutând şopteşte pe când alunecă afară: Doamnă, când vine pasărea barză şi pentru tine?

Acu, văzduhu-i afară bolmojit du jilăveală de rouă a ploaie, esenţă cerească de viaţă, sticlind pe piatră dubli-neză sub ceriu de stele strălucitor. Aerul Domnului, aerul Atoatepărintelui. aer schinteetor, în cer şezător, cesitor. Trage-l adânc în tine. Doamne, Theodore Purefoy, faptă făcătoare tare ai făcut şi nu cârpăceală! Eşti, zău, aşa, mai grozav progenitor decât oricare altul în cronica asta amestecată, atotecuprinzătoare, de tot bălţată. De mirare! în ea sta posibilitate de Dumnezeu plămădită de Dumnezeu dăruită de dinainte formată pe -care tu ai rodit-o cu puţinătatea ta de treabă bărbătească. De ea te lipeşte! Slujeşte! Munceşte, trudeşte ca un dulău şi lasă toată învăţătura sholasticească şi pe toţi maltusiştii să se ducă-n pustii. Tu eşti părinţii lor, tuturora, Theodore. Te-ai gâr-bovit sub povară, te chinuie cu ceartă de bani de la măcelarii acasă şi cu drugi de aur (dar nu ai tăi!) la contoare? Sus capul! Pentru fiecare prunc nou făcut ai să strângi sacul de grâu auriu. Vezi, ţi s-a murat de tot lâna. Doar nu l-ăi pizmui acuma pe Darby Dullman cu Joana lui? O cioară vopsită şi o cotarlă cam urduroasă – asta le este progenitura. Ptiu, apoi să-ţi spun eu! E un catâr, un melc mort, sarbăt şi vlăguit, nu face nici cât o para chioară. Prăsire fără înmulţire! Nu aşa? Uciderea pruncilor ca şi Irodul, aşa i-ar zice mai bine. Verdeaţuri, vezi bine, şi coabitare de tot stearpă! Ea pofteşte un biftec de carne, roşie, crudă, şi sângerie! E-un cărunt pandemoniu de boale, glanda crescută, gâlci, anghina, bătături, năduf, oasele grele de-atâta zăcere, bube dulci, rinichiu-ntr-o parte, guşe, negi, vărsare de fiere, pietre-n ficat, picioare îngheţate, varice. La naiba cu trenodiile şi palinodiile şi bocitoriile şi alte asemenea cântări de mort de prin strămoşi. Douăjde ani numai cu de-alde astea, dar să nu-ţi pară rău. Tu nu eşti ca mulţi alţii care vor şi ar vrea şi aşteaptă şi niciodată n-ajung să şi facă.

Tu ţi-ai văzut America, ţinta vieţii tale şi pe ea-ai bulucit ca un bour de peste ape. Cum zice Zarathustra? Deine Kuh Trubsal melkest Du. Nun trinkst Du ăie siisse Milch des Euters. Uite! Pentru tine ţâşneşte din plin. Soarbe, omule, un uger întreg. Lapte de mamă, Purefoy, lapte de stirpe omenească, lapte de beţie cum este cel pe care beţivii aceştia îl toarnă în ei în vizuinile lor, lapte de nebunie, lapte de miere din ţara Canaanului. ŢÂţa vacii ţi-e pietroasă, ce spui? Da, dar laptele ei e cald, şi e dulce, şi te îngraşă. Nu-i bere bâhliţă ci lapte unsuros, gros, vâseos. Pe ea, bătrânule patriarh! Ţâţă! Per deam Partulam et Pertunda/m nune est bibendura!

Cu toţii buluc spre beţie, ca trenul, mugetele lor pe strada întreagă. Pe cinste băieţi. Un-ai dormit az-noap'? La Timothy ăia bătutu-n cap. Al dracu' -Ş vrun neam de curcan sau sticlete? Unde-i doctoraşu şi cu moş tă-gârţă? Ce ştiu eu. Ura, fă-te-ncoace, Dix! La cutia de fetiţe cu panglicuţe. Da' boxeru? Cer senin. Ţărănoiule, uite-l pe popa matol cum iese de la maternitate! Bene-dicat vos omnipotens Deus, Pater et Filius. Pleaşca, părinte. Banda din Denzille. Infernuri şi trăsnete! Cărei. Aşa, Isaac băiatule, dă-i într-o parte. Veniţi cu noi, alteţă? A nu se da la viaţa personală. Matale om bun tare. Toţi o apă şi-un pământ. En avânt, mes enfants! Tunu număru unu foc. Spre Burke! într-acolo păşeau cinci pur-sângi. Sumeţie încălecată, unde-i urâţenia spurcată? Popo Steve, repede crezul apostaţilor! Nu, nu, Mulligan! La prora! Dă-i nainte! Ochii pe ceas. Vremea sa ne zboară afară, Mullee! Ce-ţi veni? Ma mere m'a mariee. Beatitudine britanică! Retamplan Digidi Bum Bum. Da-urile câştigă. Să se tipărească şi să se legătorească la tiparniţa drui-dească de către două femei contrafăcute. In scoarţe de piele de viţel verzui cum e pipi. Ultimul cuvânt în materie de nuanţe artistice. Cea mai mişto carte de-a ieşit în Irlanda de când mă ştiu eu. Silenţium! Se coace-un pârţ! Tenţie. Direcţia bufetu cel mai aproape şi-acolo anexaţi provizii lichide. Marş! Tropa, tropa, băieţii (ce mai!) ca popa. Bere, biftecuri, biştari, biblii, buldogi, bastingaje, boponeală şi bebiscopi. Până şi-n înaltul eşafodului. Boii de bere bocănesc peste biblii. Când o luăm spre Irlandraga de ea. Plescăie-i pe plescăitori. Trăsnăciune! Ţineţi dracu' pasu militaru. Ho, c-ajungem. Vadu unde-şi vace vacu vlădica. Halt! Săltaţi-vă. Ca la meci. La grămadă. Fereşte buzunaru. Au, lăfăitoarele! Ce, te doare? Să te miri ce rău îmi pare!

Uite-o poantă. 'N-poartă oare cine sade? Straşnicu stăpân al damnatatiunii. La mine-i faliment mare. Cu pariu – sunt pe geantă. Nici eu, nici un marafete. Toată săptămâna-arn mers pe blat. Tu ce iei? Miedul ca la mama acasă pentru un aşa Ubcrmenscli Idem. Cinci halbe extra. 'Mneavoastră, domnu'? Cordial ginger. Să mor eu, zeamă ca pentru şoferi. Pune caloriile-n mişcare. Să-şi întoarcă ticăitorul. I-a stat de tot de când cu bătrânu. Mie absint, pricepi matale? Caramba! Şodou cu puţin vin sau un rinichi la tigaie. Nu ţine? Mătuşa mi-a strâns ceapa cu uşa. Fără zece. Al dumitale. N-ai de; ce. Te cam doare la lingurică, ă, Dix? După ce. Mia muşcat mo muscă mare când făcea nani-n grădină. Sade tot pe lingă alma mater. E-n cârlig cu una. O ştii pe dama lui? Da, vă rog, o ştiu. Plină ochi. Da s-o vezi în dezabilieu. Face toţi banii. Dră-guţică frumuşică. Nu o slăbătură de-astea de-ale voastre, nici de departe. Trage storu-n jos, iubite. Două beri. La fel şi-aici. Dă-i bătaie. Dacă caid nu mai pierde vremea să te-ardici. Cinci, şapte. nouă. Ca pe ouă! Are nişte tele-scoape, prima-ntâia, ce mai. Şi mă trage-n mai din dos, şi cu ancora în sus. Să vezi şi să nu crezi. Ochiul tău înfometat, gâtu tău bine udat, inima mi-o au furat, lipiciosă alergare, o! Domnu-domnu? Cartof pentru reumatof? Fleacuri-bleahuri, dacă-mi dai şi mie voie. Pentru hol poâloi. Tumneata te-ai cam tuflit. He, he, doctore? Vii din ţara lipa-lipa? Corporozitatea dumneavoas' se rostogoleşte numai bine? Ce fac mama cu copilit? Cum e trupu de femeie după ce s~a întins în fin? Stai, şi sloboade. Parola. Spăroasă. Pentru noi o moarte albă da şi o naştere roşcată. Hihi! Scuipă-n sus să-ţi pice-n ochi, şefule.

— Nţelepciune bătrânească. Din Meredith am ciupit-o, iezuit iezificat, orbidizat, policinimesc! Mătuşica mea-i scrie lui pâpăicu. Răul de Stephen îl strică pe micutu Malachi.

Biblioteca judeţeană – CLUJ -

Huru! încaseaz-o, tinerelule. Trece halbele-ncoa. Uite, Jock, băutură scoţenească. Să-ţi miroasă romu-n poală să-ţi şi fiarbă banii-n oală! Mârcul meu. Mersi. 'N-sănătatea noas'. Asta ce mai e? Lungeşte picioru. Vezi că-mi pici pe pantalonii ăia noi. Scutură niţel piperu, tu de-acolo. Prinde-l. Sămânţa de chimen trage la himen. Te prinzi? Fleanca. Tot băiatu pe la fata lui. Venus Pandemos. Les petites fevimes. Fata cu nărav mai rar din oraşul Mullin-gar. Să-i spui că m-am prins la ea. Strânge-o tare pe Sara. Eşti pe drum spre Malahide. Cine, eu? Cine m-a sedus pe mine, n-o mai ştiu nici după nume. Ce-ai fi vrut pentru nouă pence? Machree, Macruskin. Moli murdară peste bot, pe saltea şi peste tot. înc-o duşcă, una peste alta. Ex!

Mai aştepţi, şefule? Te cred. Vezi, poţi să-ţi pariezi şi ghetele. Ce te miri că tot n-are cine să ţi le facă. Pe sub mână! Ştia el ce ştia. L-am văz't acu nuşcât da zicea că el nu. Nu ne-ai invitat tu? Rândul dumitale, dom'le. Scoate paraua. Două aşa şi-una altfel. Asta ai învăţat-o de. la franţuzoaica? Aici nu se prinde. Băiatu vlea pipilică. Cele mai grozave de prin partea asta. Să mo' eu, Chaw-ley. Noi nu ne-am umplut. Noi nu ne. umplem chiar aşa. Au reservoir, Musiu. Granmersi.

E,-ţi spun eu. Ce tot spui? Colo-n bar. Chiar că. Te văd, te văd, domnu meu. Ce mai gagică, două zile-ntr-un chef. Şi numai cu vin. Breau! Mai ia una, haide. Brr, sunt turtă. Şi s-a dus şi la bărbier. Dă pe din lături. Cu un tip de la trenuri. De un'ştii? E vreo operă să-i placă? Roza din Castilia. Ce mai distribuţie. Poliţia! daţi-ne nişte H>0 a leşinat domnu. Ia te uită ce mai flori. Păzea, că-n-cepe acuma să zbiere. O iubito, o iubito. Haide, trage apa! Aici trebuie o mână fermă să le strice aranjamentu. Avea câştigătoru vă spun eu că ştiu precis. Tunie dracu-n ceafa lui Stephen. Cu mâna lui mi-a dat-o mârţoagă. A dat peste un băiat cu telegrama în drum spre depou şi i-a dat cu berea. I-a-mpins un şiling şi i-a şutit telegrama. Iapa cică-n formă. O guinee în vânt. Ai cui spune. Adevăru-adevărat. Vro manevră de a lor? Cred că da. La sigur, intră sigur la pârnaie dacă se prind judeţii. Madden să parieze pe Mad-den ce mai dement pariu decât ăsta. O, luxură, limanul şi puterea noastră. Eu o-ntind. Chiar te duci? La mămăica. Stai aşa. Mascaţi-mă vreunul, că roşesc. M-am ars dacă mă vede. Vino-acasă, păpuşico. Ari var movio. Ku uitaţi de floricele pentru darnicele. 'Ncrede-te-n mine. Ce-ai avut de la iapa-aia? Ca de la bărbat la bărbat, Mănânci calule ovăz. A lui John Thomas, bărbat-su. Nu-i minciună, cu Leo bătrânu. Aşa să-mi ajute Dumnezeu. Să mor eu. Asta zic şi eu călugăr. Te ce nu mi-ai spus? Dacă nici asta n-o fi, atunci ce. Pentru rugăciunile. Arnin.