James Joyce ulise

BELLO (Fluierând o dată tare): Ia spune! Care a fost cea mai revoltătoare faptă obscenă în întreaga ta carieră criminală? Dă-i drumul, vreau povestea toată. Vars-o aici. Fii şi tu sincer odată.

(Chipuri neomeneşti mute se îmbulzesc Viind să intre, rtnjând, dispărând, bolborosind, Booloohoom, Poldy Kock, Şirete-de-ghete-de-o-para, scroafa lui Cassidy, tânărul orb, Larry Rinocerul, fata, femeia, târfa, cealaltă, şi…) BLOOMA: Nu mă-ntreba. încrederea noastră reciprocă. O stradă a plăcerii. Nu m-am gândit decât la jumătate din… îţi jur pe tot ce am mai sfânt…

BELLO (Peremptoriu): Răspunde. Lepădătură dezgustătoare! Insist să aflu tot. Spune-mi ceva să mă mai amuze, ceva scârbos sau o poveste cu strigoi mai sângeroasă, sau vreun vers, repede, repede, repede! Unde? Cum? Când? Cu câţi? îţi dau timp exact trei secunde. Unu! Doi! Tr… i BLOOM (Docil, bâlbâindu-se): M-am dezdezdezgustat, într-un dezdezdezguustător…

BELLO (Poruncitor): Hei, ieşi afară, scârnăvie! Ţine-ţi gura! Tu să nu vorbeşti decât întrebat! BLOOM (Se înclină): Stăpâne! Stăpână! îmblânzitorule de: bărbaţi!

(Îşi ridică braţele. îi alunecă bretelele.) BELLO (Ironic): în timpul zilei ai să înmoi şi-ai să speli desuurile noastre mirositoare, şi atunci când noi doamnele vom fi indispuse, şi-ai să ştergi pe jos în latrinele noastre cu fustele suflecate şi cu o cârpă de vase legată de coadă N-are să fie frumos? (îşi trece un inel cu rubin pe deget.) Şi acuma, uite. Cu inelul acesta te stăpânesc. Spune, îţi mulţumesc, stăpână.

BLOOM: îţi mulţumesc, stăpână.

BELLO: Ai să faci paturile, ai să-mi pregăteşti baia, ai să goleşti oalele de noapte din diferitele camere, inclusiv din cea a bătrânei doamne Keogh, bucătăreasa, una cu nisip. Da, şi-ai să le freci bine pe toate şapte, bagă de seamă, că dacă nu, te pun să le lingi ca pe şampanie. Pe-a mea ai s-o bei caldă, drăguţă, fumegândă. Hop! Ai să joci cum îţi cânt eu, dacă nu te fac eu să-ţi bagi minţile în cap, pentru păcatele tale, domnişoară Rubinie, şi-am să te bat pe popoul gol, domnişoară, cu peria. Ai să te convingi singură cit eşti de vinovată. Noaptea, minutele astea ale tale bine unse cu cremă şi cu brăţări pe ele au să poarte mănuşi proaspăt pudrate cu patruzeci şi trei de nasturi şi cu vârful degetelor delicat parfumate. Pentru asemenea favoruri, cavalerii din vremurile vechi şi-ar fi dat viaţa. (Chicoteşte.) Băieţii mei au să fie îneântaţi să vadă o aşa doamnă din lumea bună, colonelul mai ales. Când vin aici în noaptea din ajunul nunţii să mai strângă în braţe frumoasa mea cea mai nouă cu tocuri aurite. întâi am să te încerc eu. Un domn pe care-l cunosc eu de la curse, cu numele de Charles Alberta Marsh (m-am culcat cu el chiar adineaori şi cu uri alt domn de la oficiul de comisionari Hanaper) tocmai caută fata bună la toate pe termen scurt, liberă pe loc. Umflă-ţi pieptul. Surâzi. Lasă-ţi umerii în jos. Cine oferă mai mult? (Arată cil degetul.) Pentru exemplarul acesta, antrenat de proprietar, bun de purtare şi. montă, cu coşul la gură. (îşi dezgoleşte braţul şi şi-l adânceşte până la cot în vulva lui Blooma.) Ia priviţi ce adâncime pentru dumneavoastră! Ce spuneţi, băieţi? Nu vă lasă gura apă? (îşi întinde braţul în faţa unui client.) Uitaţi-vă, asta udă puntea peste tot şi-o şterge pe urmă de nu se mai cunoaşte. UN CLIENT: Un florin!

(Uşierul de la Dillon îşi scutură clopoţelul.) O VOCE: Asta-i un şiling şi opt pence mai mult decât face UŞIERUL: Barang!

CHARLES ALBERTA MARSH: Trebuie că-i fecioară. Ii miroase gura frumos. Curată.

BELLO (Lovind cu ciocanul în masă): Doi şilingi. Are o siluetă cu dosul ca o stâncă şi ieftină la preţul ăsta. înaltă de paisprezece măsuri. Puteţi să puneţi mâna să-i examinaţi poantele. Haide, curaj. Pielea asta pufoasă, muşchii ăştia graşi, carnea asta fragedă. Dac-aş avea penseta mea de aur aici! Şi foarte uşor de muls. Trei litri de lapte proaspăt pe zi. Şi reproducătoare pur sânge, gata să fete într-o oră. Recordul de lapte al maică-şi a fost o mie de galoane de lapte integral în patruzeci de săptămâni. Ce mai, o bijuterie! Ia fă tu frumos! Hopa! (îşi imprimă cu fierul roşu iniţiala C pe crupa Bloomei.) Aşa! O Cohen garantată! Cine avansează peste doi şilingi, domnilor? UN BĂRBAT CU FAŢA ÎNTUNECATĂ' (Cu accent prefăcut): O sută de lire sterline.

VOCI (Impresionate): Pentru califul Harun Al Raşid. BELLO (Vesel): Perfect. Să vină cu toatele. Juponul cât mai sumar, îndrăzneţ şi scurt, ridicat până la genunchi cât să arate un pantalonaş alb, e o armă puternică şi ciorapi străvezii, cu jartiere de smaragd, şi cu cusătura lungă dreaptă care se urcă tot mai sus în spatele genunchiului cât să le stârnească instinctele domnilor bine blazaţi. învaţă şi mersul lin, mărunt, pe tocurile Louis XV înalte de patru degete, înclinaţia grecească şi cu crupa scoasă provocator în afară, cu coapsele unduitoare, cu genunchii cu modestie atingându-se, concentrează-ţi toată puterea de fascinaţie, să-i scoţi din minţi. Speculează-le toate viciile astea de Gomoriţi.

BLOOMA (ascunzându-şi la subsuoară faţa cuprinsă de ro-şeaţă şi lălăind prosteşte cu degetul în gură): O, acuma văd eu unde baţi matale.

BELLO: La ce altceva ai fi bună, prăpădito? (Se apleacă şi, privind chiorâş, îşi vâră brutal evantaiul pe sub faldurile grăsimii de sub şoldurile Bloomei.) Mai sus! Mai sus! Pisica fără coadă! Ce-avem aici? Ce-ai făcut cu ceainicul ăla al tău gogonat, ţi l-a umflat cineva, păsărică? Ia cântă, păsărico, cântă. E moale ca a unui copil de şase ani care-şi lasă udul pe după căruţă. Cumpără-ţi o găleată sau vin-de-ţi pompa. (Tare.) Eşti în stare să faci o treabă de bărbat?

BLOOMA: Pe strada Eccles…

BELLO (Sarcastic): N-aş vrea pentru nimic în lume să te jignesc dar acum e un hărbat în cafeniu stăpân acolo. S-au schimbat lucrurile, tinere! Ala zic şi eu bărbat pe cinste. Bine-ar fi de tine, prostălăule, dac-ai avea şi tu o sculă ca asta cu noduri şi gogonele şi negi peste tot cât e de lungă. El a ştiut să tragă zăvorul, îţi spun eu! Pulpă pe pulpă, genunchi pe genunchi, burtă pe burtă, ţâţe peste piept! Ala nu-i eunuc! Şi-i şi ţâşneşte aşa o buclai de păr roşcat tocmai în spate ca o mătură de câmp! Mai aşteaptă tu nouă luni, buiete! Sfinte Sisoie, a şi-nceput să dea din picioare şi să tuşească în sus şi în jos în maţele ei! Asta-ţi cam dă de gândit, nu-i aşa? Te-atinge la coarda simţitoare? (Scuipă cu dispreţ.) Ptiu!

ELOOM: Am fost tratat în mod indecent, am… am să anunţ poliţia. O sută de lire. Nemaipomenit. Am… BELLO: Ai vrea tu, dacă ai ii în stare, nepricopsitule. Aici e nevoie de ploaie cu averse, nu de burniţa dumitale. BLOOM: Asta mă scoate din minţi! Moli! Am şi uitat! Iertare! Moli! Noi… încă…

BELLO (Nemilos): Nu, Leopold Bloom s-a schimbat cu totul prin voinţa femeii de când ai dormit la orizontală în Văgăuna Somnoroasă în noaptea ta care-a ţinut douăzeci de ani. întoarce-te şi-ai să vezi.

(Bătrâna Văgăună Somnoroasă îşi face auzită chemarea prin hăuri.)

VĂGĂUNA SOMNOROASĂ: Rip Van Winkle! Rip Van Winkle!

BLOOM (în mocasini zdrenţuiţi, cu o puşcă de vânătoare ruginită, înaintând în vârful picioarelor, pipăind în jur cu vârful degetelor, faţa lui suptă, bărboasă, osoasă, privind prin panourile romboidale ale ferestrei, strigă deodată): O văd! Ea e! Prima noapte de atunci de la Mat Dillon! însă rochia aceea, cea verde! Şi părul ei vopsit în aur şi el…

BELLO (Râde batjocoritor): Asta-i fiică-ta, bufniţă chioară ce eşti, cu un student din Mullingar.

(Milly Bloom cu părul bălai, în jachetă verde, cu sandală uşoară în picioare, cu basmaua albastră în vântul marin fluturându-i în jurul capului, se rupe din braţele iubitului strigând, cu ochii ei tineri larg deschişi de uimire): MILLY: Doamne! E tăticul! Ce. Vai, tăticule, ce-ai mai îmbătrânit!

BELLO: S-a schimbat, nu-i aşa? Lucruşoarele noastre, măsuţa de scris la care n-am scris niciodată, fotoliul mă-tuşii Hegarty, reproducerile de artă din vechii maeştri. Un bărbat cu prietenii lui stau acuma în cuibul acesta.

Cuibul de cuci! De ce nu! Câte femei ai avut tu, să spunem? Urmărindu-le pe străzi întunecoase, păşind pe picioarele tale cu platfus, excitându-le cu grohăiturile tale înăbuşite. Ce-ai de spus, tu prostituat mascul ce eşti? Doamne neprihănite cu pachetele de la băcănie. Fiecare la rândul lui. Porumbelul pentru porumbiţa lui. O ho. BLOOM: Ele… le…

BELLO (Insistând, răutăcios): Urmele tocurilor lor au să-ţi păteze covorul frumos de Bruxelles pe care l-ai luat la licitaţie la Wren. Tot jucându-se cu Moli grăsana să-i prindă purecele cel gras din chiloţei au să-ţi desfigureze statueta pe care-i adus-o atunci noaptea pe ploaie, artă pentru artă. Au să-ţi violeze tainele sertarului tău cel mai de jos. Au să-ţi rupă filele din manualul de astronomie să-şi facă fitiluri de pipă. Şi-au să scuipe în galeria ta de bronz de la sobă pe care-ai dat zece şilingi la Hampton Leedom. BLOOM: Zece şilingi şi şase pence. Dar asta-i maşinaţia unor tâlhari josnici. Lăsaţi-mă să mă duc eu. Mă-ntorc. Am să dovedesc…

O VOCE: Jură!

(Bloom îşi încleştează pumnii şi se târăşte mai înainte, cu un pumnal încovoiat între dinţi.)

BELLO: Şi-ai să plăteşti ca chiriaş cinstit sau ca un întreţinut oarecare? Prea târziu. Ţi-ai aşternut patul – al doilea cel mai bun – şi alţii trebuie să doarmă acum în el. Ţi s-a scris epitaful. Eşti un om sfârşit, s-a zis cu tine, şi să nu uiţi asta, bătrân nenorocit.

BLOOM: Eu vreau dreptate! Toată Irlanda e-mpotriva mea! Nimeni nu?… (îşi muşcă degetul mare.) BELLO: Mori şi du-te dracului dacă mai ai cât de puţină decenţă sau demnitate sau simţ al dreptăţii în tine. îţi dau eu vin negru bătrân să te tot ducă până-h iad şi-napoi. Semnează-ţi testamentul şi lasă-ne nouă toţi bănuţii pe care-i mai ai. Şi dacă n-ai deloc, vezi şi fă rost dracului de ceva, fură-i, descurcă-te! Te îngropăm în privata din grădină unde-ai să fii mort şi spurcat laolaltă cu bătrânul Cuck Cohen, nepotul meu de la nevastă-mea cu care m-am luat, boşorogul ăla de procurator bolnav de gută, şi pervertit şi cu gâtul strâmb, şi cu ăilalţi zece sau unşpce bărbaţi ai mei, cum i-o mai fi chemat pe fiecare din ei dracului care s-au sufocat cu toţii în aceeaşi groapă de lături. (Explodează într-un râs gros, înecat în flegmă.) Te îngră-şăm noi cu bălegar, domnule Flower! (Şuieră deprecatoriu.) Adio, Poldy, adio Păpăicule!

BLOOM (Se apucă cu mâinile de cap): Puterea mea de voinţă! Ţinerea mea de minte! Am păcătuit! Am sufe…

(Plânge fără lacrimi.) BELLO (Rânjeşte): Plângăciosule! Lacrimi de crocodil!

(Bloom, distrus, înfăşurat în văluri groase de sacrificiu, suspină cu faţa la pământ. Se aude clopotul de mort. Făpturile circumcişilor în şaluri negre, în pânză de sac şi cu cenuşă pe cap, aşteaptă în picioare la zidul plângerii. M. Shulomowitz, Joseph Goldwater, Moses Herzog, Harris Rosenberg, M. Moisel, J. Citron, Minnie Watchman, O. Mas-tiansky, reverendul Leopold Abramovitz, Chazen. Legâ-nlnău-şi mâinile se jeluiesc în neuma pentru Bloom apostatul.)

CIRCUMCIŞII (In chit întunecat, gutural, aruncând frunze moarte de mare asupra lui, nu flori): Shema Israel Adonai Elohenu Adonai Echad.

VOCI (Suspinând): Şi-aşa, s-a dus. Da, da. Da, chiaf. Bloom? N-am_auzit. Nu? Un tip, aşa, ciudat. Uite-o pe văduvă. Aşa să fie? A, da.

(Din rugul de sacrificiu se înalţă fum răşinos de camfor. Vălul de fum înmiresmat se întinde ca un ecran şi apoi se destramă. Din cadrul ei de stejar o nimfă cu părul negru despletit, uşor învestmântată în culoarea artistică a ceaiului întunecat, coboară dinspre grota ei şi trecând printre cipreşii cu crengi înlănţuite se opreşte dreaptă în faţa lui Bloom.)

CIPREŞII (Frunzele murmurându-le): Sora. Sora noastră. Şşşşş.

NIMFA (Blând): Muritorule! (Cu blândeţe.) Nu, nu plânge. BLOOM (Se târăşte gelatinos pe sub crengi, bălţat de razele de soare, cu demnitate): Postura asta. Am simţit că se aştepta din partea mea. Puterea obişnuinţei. NIMFA: Muritorule! M-am găsit în tovărăşia necuvenită, dansatoare dezgolindu-şi picioarele, vânzători ambulanţi, pugilişti, generali populari, actori de pantomimă lipsiţi de moralitate cu pantaloni strimţi de culoarea pielei şi dansatoare ispititoare de dansuri îndrăzneţe. La Aurora şi Karini, muzică şi dansuri, senzaţia secolului. Eu îmi ascundeam farmecele în hârtie ieftină trandafirie care mirosea a petrol. Eram înconjurată de zvonurile obscene ale babalâcilor de la club, poveşti care să stârnească poftele tinerilor pofticioşi, reclame de rochii transparente, zaruri controlate şi sutiene umplute artificial, căptuşeală de sutiene, articole garantate, şi brâie cu recomandaţii semnate de domni cu hernie strangulată. Numai sfaturi utile pentru persoane căsătorite.

BLOOM (Ridicând un cap de ţestoasă spre poala ei): Noi ne-am mai întâlnit şi înainte. Pe o altă stea. NIMFA (Cu tristeţe): Articole de cauciuc. Garantate, nu se rup. Marca furnizată aristocraţilor. Corsete de bărbaţi. Vindec spasmurile, sau dacă nu, dau banii înapoi. Mărturii spontane pentru minunatul dilatator de sâni al doctorului Waldmann. Bustul meu s-a dezvoltat cu patru în ci în trei săptămâni, relatează doamna Gus Rublin anexând fotografia.

BLOOM: Vrei să spui în Photo Bits? NIMFA: Asta vreau să spun. M-ai luat cu tine, m-ai înrămat în cadra de stejar şi foiţă poleită, m-ai aşezat deasupra patului conjugal. Nevăzut de nimeni, într-o seară de vară, m-ai sărutat în patru locuri. Şi cu un creion iubitor mi-ai umbrit ochii, pieptul şi părţile ruşinoase. BLOOM (Ii sărută umil părul lung): Curbele tale clasice, frumoasa mea nemuritoare fiinţă. Eram fericit să te pot privi, să-ţi aduc laude, ţie, alcătuire a frumuseţii, aproapa să înalţ rugile mele către tine.

NIMFA: In nopţile întunecoase, ţi-am ascultat laudele. BLOOM (Repede): Da, da. Vrei să spui că… Somnul dezvăluie partea cea mai rea din oricine, poate cu excepţia copiilor. Ştiu că am căzut din pat, sau mai bine zis am fost împins. Vinul cu fier se spune că vindecă sforăitul. Pentru celelalte chestii, e invenţia aia englezească, am primit prospectul acum câteva zile, trimis pe o adresă greşită, pretinde că face vânturi inofensive fără zgomot. (Oftează.) Aşa a fost totdeauna. Frivolitate, numele tău e căsătoria.

NIMFA (Cu degetele peste urechi): Şi ce cuvinte. Astea nu sunt în dicţionarul meu.

BLOOM: Dar le-nţelegeai? CIPREŞII: Şşş.

NIMFA (Îşi acoperă faţa cu mina): Ce n-am văzut eu în camera aceea? Spre ce lucruri au trebuit să privească ochii mei?

BLOOM (Scuzându-se): Ştiu. Lenjerie personală murdară, partea necuvenită întoarsă în sus. S-a desfăcut 3a cusături. De la Gibraltar e-un drum lung pe mare, şi da demult.

NIMFA (îşi pleacă încet capul): Mai rău! Mai rău! BLOOM (Reflectează cu prudenţă): Scaunul acela găurit vechi. Nu atât greutatea ei. Ea trăgea atunci şaptezeci de kilograme. A câştigat nouă livre după ce-a înţărcat. Era crăpat şi nu fusese bine lipit. Şi ce? Şi oala aceea absurdă cu o singură toartă cu motiv portocaliu.

(Se aude zgomot de cascadă în revărsare luminoasă.) CASCADA:

Hulaphuca huâaphuca. Hulaphuca hulaphuca.

CIPREŞII (împletindu-şi crengile): Ascultă. Şoapte. Ea are dreptate, sora noastră. Noi am crescut pe lângă acea cascadă Hulaphuca. Noi suntem cei care dăruim umbră în zilele voluptuoase de vară.

JOHN WYSE NOLAN (Apare din fund, în uniformă a gărzii forestiere irlandeze, scoţându-şi pălăria cu pană): Prosperaţi! Dăruiţi-vă umbra în zilele languroase, voi copaci ai Irlandei!

BLOOM (Cu torsul bombat, cu umerii drepţi, căptuşiţi, într-un costum tineresc, imposibil, cu dungi cenuşii negre, prea strimt pentru el, pantofi albi de tenis, ciorapi cu bordură răsfrânţi şi şapcă de şcoală, roşie, cu insignă): Eram un adolescent, în perioada de creştere. Mi-aj ungea atât de puţin, o trăsură zgâlţâindu-mă, mirosurile amestecate de la toaletele de damă, înghesuiala pe treptele Teatrului Regal, căci lor le place îmbulzeala, instinctele mulţimii şi semiîntunericul cu miros aţâţător din teatru lasă frâu liber viciului. Chiar listele de preţuri pentru vestmintele lor intime. Şi pe urmă căldura. Au fost pete în soare în

— Ulise, voi. n vara aceea. Tocmai se terminase şcoala. Prăji turele muiate în vin. Zile fericite.

(Zilele fericite, elevi de curs superior în jerseuri şi şorturi albastre şi albe de fotbal, domnişorul Donald Turn-hull, domnişorul Abraham Chatâerton, domnişorul Owen Coldberg, domnişorul Jack Meredith, domnişorul Percy Apjohn, cu toţii strânşi într-un luminiş printre pomi şi strigvnd către domnişorul Leopold Bloom.)

ZILELE FERICITE: Slăbănogule! Să ne trăieşti încă o dată! Ura!

BLOOM (Un lungan deşirat, cu mănuşi groase, călduroase, cu fularul peste gură, ameţit de bulgării de zăpadă primiţi, se luptă să se ridice în picioare): încă o dată! Am şaisprezece ani! Mă simt ca de şaisprezece ani! Ce frumos! Hai să sunăm la toate soneriile de pe strada Montague. (Strigă fără vlagă.) Ura pentru bătrâna şcoală! ECOUL: Nu ţi se mai scoală!

CIPREŞII (Foşnind): Are dreptate ea, sora noastră. Şoapte. (Sărutări şoptite se aud în toată pădurea. Chipuri de hamadriade răsar de prin scorburi şi printre frunze, înflorind printre flori.) Cine ne-a profanat tăcuta noastră umbră?

NIMFA (Sfioasă, printre degetele încet răschirate): Aici!

În aer liber?

CIPREŞII (Unduind în jos, spre ea): Surioară, da. Aici pe iarba noastră feciorelnică.

CASCADA:

Hulaphuca hulaphuca Phucaphuca phucaphuca.

NIMFA (Cu degetele larg desfăcute): O, ce infamie! BLOOM: Eram precoce. Tinereţea. Faunii. Am adus şi eu sacrificii zeului pădurii. Flori care înfloresc primăvara. Era la vremea împerecherii. Ispitele capilare sunt un fenomen natural. Lotty Clarke, cu părul de in, am văzut-o în toaleta ei de noapte, draperiile nu erau bine trase, cu binoclul de operă al lui tata săracul. Şireata, mesteca iarba cu poftă. Se rostogolea pe pantă în jos la podul Rialto ca să mă ispitească cu revărsările ei de tinereţe revărsată. Se cocoţa în pomi acolo şi eu. Nici un sfânt n-ar fi rezistat. M-a luat în stăpânire demonul. Şi pe urmă, cine ce-a văzut?

(Viţelul timpuriu, un viţel alb, îşi împinge rumegând capul cu nări umede prin frunziş.) VIŢELUL TIMPURIU: Io. Mio mo-am văzut. BLOOM: îmi îndeplineam o nevoie firească. (Cu patos.) Nici o fată nu vroia când încercam şt eu cu fetele. Eram prea urât. Nu voiau să se joace…

(Sus pe muntele Ben Hoicth printre rododendroni trece o capră bătrână, cu ugerele atârnându-i, cu coada scurtă şi groasă, lăsând să cadă în urma ei baligi mici globulare.) CAPRA (Behăie): Meghegaghegg! Mneeeeaaah! BLOOM (Fără pălărie, roşu la faţă, plin tot de spini şi de scaieţi): Eram chiar logodiţi. Cazul se schimbă după circumstanţe. (Priveşte intens în jos în apă.) Treizeci şi două de-a berbeâeacuri pe secundă. Coşmare de ziare. Profetul Ilie a ameţit. Căzut de pe faleză. Tristul sfârşit al unui funcţionar de la imprimeriile naţionale. (Prin aerul de argint tăcut al verii momâia lui Bloom, înfofolită ca o mumie, se rostogoleşte rotitoare dintre stâncile de la Capul Leului înspre apele purpurii care-l aşteaptă oglinditoare.) MUMIA MOMÂII: BbbbblllUbbbblblblodşâbg?

(Dinspre largul golfului dintre luminile de la Bailey şi Kish se arată plutind vasul Erin's King, trimiţând căire ţărm o pană tot mai largă de fum de cărbune prin coşu-i mare.)

CONSILIERUL NANNETTI (Singur pe punte, în haine de alpaca închise, cu faţă de gaie galbenă, cu mina în deschizătura jiletcii, declamă): Când ţara mea îşi va lua locul printre naţiunile lumii, atunci, şi nu înainte, să-mi fie scris epitaful. Eu am… BLOOM: Terminat. Prff.

NIMFA (Cu superioritate): Noi nemuritoarele după cum ai văzut astăzi nu avem o asemenea parte a corpului şi nici păr acolo. Noi suntem reci ca piatra şi pure. Nei ne hrănim cu lumină electrică. (îşi arcuieşte trupul într-o crispare lascivă, băgându-şi degetul arătător în gură.) Mi-ai vorbit. Te-am auzit pe la spate. Cum ai îndrăznit…?

BLOOM (Agitându-se încolo şi încoace pe landă, umilit): O. am fost un porc. Am făcut şi clistire. O treime de litru de cvasi a, la care adăugaţi o lingură plină de sare amară, în sus prin fund. Cu irigatorul Hamilton Long, preferatul doamnelor.

NIMFA: în prezenţa mea. Cu puful de pudră. (Roşeşte făcând o reverenţă.) Şi-ncă, restul.

BLOOM (Deprimat la culme): Da. Peccavi! Mi-am adus omagiul la acel altar viu unde dosul îşi schimbă numele. (Cu fervoare bruscă). Căci altminteri de ce delicat înmiresmata înjuvaerata mână, mina care stăpâneşte…

(Siluete nedesluşite şerpuiesc încolăcindu-se într-un model silvan prin jurul coroanelor pomilor, gungurind.) VOCEA LUI KITTY (Din frunziş): Arată-ne şi nouă una din perniţele astea. VOCEA LUI FLORRY: Uite.

(Pe sub porni, zboară greoi, un cocoş sălbatic.) VOCEA LUI LYNCH (Din desiş): Phii! Ce căldură! VOCEA LUI ZOE (Din desiş): Vine dintr-un loc unde-i cald tare.

VOCEA LUI VIRAG (Şef de trib, cu faţa vopsită în dungi albăstrii, cu penaj enorm şi ţinută de război, cu iataganul în mină, păşeşte brutal printre trestii strivind sub picioare jir şi ghindă): Frige! Frige! Păzea Vine Taurul Pe Vine! BLOOM: E ceva mai puternic decât mine. Forma caldă încă a formelor ei calde. Chiar şi numai să stai pe locul unde-a stat o femeie, mai ales cu coapsele desfăcute, ca şi cum ar fi fost gata să-şi dăruie cele de pe urmă daruri, şi mai ales când şi-a ridicat bine mai înainte pulpanele de mătase albe. Atâta de femeieşte plină. Mă umple, sunt plin. CASCADA:

Hulahila Hulaphuca Hulaphuca Hulaphuca.

CIPREŞII: Şşşşş. Surioară, şopteşte.

NIMFA (Fără ochi, în rasă albă de călugăriţă, scufie şi aripi largi albe, blinda, cu privirile pierdute): Mănăstirea Tranquilla. Sora Agatha. Muntele Cârmei, apariţiile de ia Knock şi Lourdes. (Îşi lasă capul pe spate, oftând.) Numai eterealul. Unde pescăruşul alb visător pluteşte unduind peste apele întunecat vălurind.

(Bloom se ridică pe jumătate în picioare. Nasturele de la spate de la pantaloni îi sare cu zgomot.) NASTURELE: Bip!

(Două târfe din Coombe dansează ploioase prin faţa lui, în şaluri, ţipând monoton.) TÂRFELE:

O, Leopold şi-a pierdut acul de la pantaloni Şi nu mai ştia ce să facă, Să şi-o ţină-n sus Să şi-o ţină-n sus.

BLOOM (Cu răceală): Ai rupt farmecul. Ultima picătură. Dacă n-ar exista decât etereaiul ăsta de care spui unde-aţi mai fi toate, postulante, novice? Sfioase, sfioase, dar când vor ele – păcătoase.

CIPREŞII (Frunzele lor de argint ieftin precipitându-se, crengile lor ca nişte braţe osoase îmbătrânind, legănându-se lent): Cu adevurut!

NIMFA: Sacrilegiu! Să atentezi la virtutea mea! (Pe sutană îi apare o pată mare umedă.) Să-mi mânjeşti mie nevinovăţia! Nu eşti demn nici să atingi vestmântuî unei femei curate. (Se caută prin cutele sutanei.) Stai tu niţel, Să-tano. N-ai să-ţi mai cânţi tu isonurile tale de iubire. Amin. Amin. Amin. Amin. (Scoate un pumnal şi, tnvestmântată în căviaşa de zale a unui cavaler din ordinul celor nouă, împunge spre părţile lui zămislitoare.) Nekum!

BLOOM (Tresare, îi prinde repede mina): Ho! Nebrakada! Pisică cu nouă vieţi! Joacă cinstit, madam. Fără pumnale. Vulpea şi strugurii, nu-i aşa? Ce ne lipseşte nouă de vă trebuie în jur sârmă ghimpată? Crucifixul nu vă e destul de gros? (fi înşfacă vălul.) Ce, ai chef de vreun sfânt abate sau de Brophy, grădinarul ăl şchiop, sau de statua seacă a vărsătorului sau de o maică mai bărbătoasă, aşa un Alphonsus, ce spui, vulpeo?

NIMFA (Scoţând un ţipăt fuge cu vălul smuls, şi mulajul ei de ghips crapă, lăsând să se ridice un abur foarte urât mirositor prin crăpături): Aşaşi…

BLOOM (Strigă după ea): Ca şi cum n-aţi şti singure să faceţi la fel şi chiar mai mult. Nici nu tresăriţi şi numai mucozităţi peste tot pe voi. Am încercat şi eu. Puterea voastră-i slăbiciunea noastră. Şi la urma urmelor care-i plata noastră de armăsari? Ce, plătiţi banii jos? Am citit undeva că vă angajaţi dansatori de pe Riviera. (Nimfa în fuga ei înalţă bocet mare.) He he! Eu am şaisprezece ani de muncă silnică în spate. Şi mi-ar da vreun tribunal măcar cinci şilingi pensie alimentară mâine? Prosteşte tu pe altul, nu pe mine. (Trage pe nas.) Ce. Ceapă. Stătută. Pucioasă. Grăsime.

(In faţa lui e acuma silueta Bellei Cohen.) BELLA: Pe mine-ai să mă recunoşti data viitoare. BLOOM (Calm, privind-o în ochi): Passee, madam. Berbec îmbrăcat în piele de miel. Lungă-n dinţi şi cu păr cât prisoseşte. O ceapă crudă noaptea la culcare i-ar prii tenului dumitale. Şi mai masează-ţi bărbia aia dublă. Şi-ai nişte ochi searbezi chiar ca vulpea aia împăiată care ţi-o ţii -acasă. Atâta doar că sunt pe potriva feţei tale. Să ştii că eu n-am elice triplă.