James Joyce ulise

BELLA (Dispreţuitoare): Adevărul este că nu eşti în stare. (Latră ca o scroafă din părţile ei ruşinoase.) Fohracht 1 BLOOM (Dispreţuitor): întâi curăţă-ţi degetul mijlociu, ăla fără unghie, că-ţi picură de pe el altă aia de la taurul tău. Ia un pumn de fân şi şterge-te bine. BELLA: Te ştiu eu, publicitarule! Mort de lot în şale! BLOOM: L-am văzut pe-al tău, peşte de bordel rău! Vân-zător de sfrinţie şi-alte zemuri!

BELLA (întorcându-se către pian): Care dintre voi cânta adineaori marşul funebru din Saul?

ZOE: Eu. Fii atentă aici. (Fuge spre pian şi începe să pocnească peste clape cu braţele încrucişate.) Asta-i pisică păşind cu grijă pe zgură. (Aruncă o privire peste umăr.) Ce-i acolo? Cine vrea să facă dragoste pe furiş cu iubitele mele? (Fuge îndărăt la masa din mijloc.) Ce-i al tău e-al meu şi ce-i al meu e numai al meu.

(Kitty încurcată îşi îmbracă dinţii din faţă cu foiţă de la pachetul de ciocolată. Bloom se apropie de Zoe.) BLOOM (Tandru): Nu vrei să-mi dai îndărăt cartoful ăla? ZOE: Zbârci, lucru dat rămâne bun dădut.

BLOOM (Cu sentiment): Nu e mare lucru, dar e totuşi o amintire de la mama săraca.

ZOE:

Dai un lucru şi înapoi de-l iei, Doamne-Doamne te şi întreabă ee-i, Tu-ai să spui că nici nu ştii, Şi eî te-azvârle-n iad, să ştii.

BLOOM: E o amintire cu el. Aş vrea mult să-l am îndărăt.

STEPHEN: Să-l ai sau să nu-l ai, asta e întrebarea. ZOE: Na. (îşi ridică o pulpană a furoului, dezvelindu-şx coapsa goală şi scoate cartoful înfăşurat în partea de sus a ciorapului.) Cine-ascunde aşa frumos, mai găseşte cu folos.

BELLA (încruntându-se): Hei, nu suntem la şantan aici să ne-arătăm pulpele. Şi vezi nu sparge pianul ăla. Cine plăteşte la urma urmei?

(Se îndreaptă spre pianolă. Stephen se caută prin buzunare şi scoţând o bancnotă pe care a apucat-o de un colţ i-o dă ei în mină.)

STEPHEN {Cu politeţe exagerată): Punga aceasta de mătasă eu mi-am făcut-o din urechea de porc a marelui public. Iertaţi-mă, doamnă. Dacă-mi permiteţi. (Arată cu gest vag spre Lynch şi Bloom.) Suntem cu toţii în aceeaşi oală. Kinch şi Lynch. Dans ce bordel ou tenons nostre etat.

LYNCH (Strigă de Ungă cămin unde s-a stabilit): Deda-lus! Dă-i ei binecuvântarea ta şi-n numele meu. STEPHEN (întinzându-i Bellei o monedă): Aur. Ea o are deja.

BELLA (Priveşte moneda, apoi spre Zoe, Florry şi Kitty): Vrei trei fete? Aici e zece şilingi.

STEPHEN (Încântat): O sută de mii de scuze. (Se caută iarăşi prin buzunare şi scoate şi îi întinde două coroane.) Permiteţi, brevi mânu, mi-e vederea cam tulbure.

(Bella se îndreaptă, spre masă să-şi numere banii în timp ce Stephen mormăie pentru sine însuşi nişte mono-silabe. Zoe se aplecă asupra mesei. Kitty se apleacă peste ceafa lui Zoe. Lynch se ridică în picioare, îşi îndreaptă şapca şi apudnd-o pe Kitty de mijloc îşi adaugă şi el capul la acest grup.)

FLORRY (Se străduieşte greoaie so se ridice): Au! Mi-a adormit piciorul. (Şchioapătă spre masă. Bloom se apropie

BELLA, ZOE, KITTY, LYNCH, BLOOM (Vorbind toţi odată, făcând conversaţie): Domnul acesta… zece şilingi… plăteşte pentru trei persoane… permiteţi-mi un moment… domnul plăteşte separat… cine pune mâna?… au… bagă de seamă pe cine ciupeşti… stai toată noaptea sau numai puţin?… cine-a?… eşti un mincinos, scuză-mă… domnul a pus banii jos ca un gentleman… băuturi… mult după unsprezece.

STEPHEN (în faţa pianolei, cu un gest de oroare): Nic o sticlă! Ce, unsprezece? Ca-n ghicitoarea mea. ZOE (Ridicându-şi poalele capotului şi împăturind o bancnotă de o jumătate de liră în ciorap): Câştigate din greu cu sudoarea spinării.

LYNCH (Ridicând-o pe Kitly de pe masă): Vino i KITTY: Stai niţel. (înşfacă cele două coroane.) FLORRY: Şi eu?

LYNCH: Hopla! (O ridică în braţe, o duce pe sus şi o trânteşte pe sofa). STEPHEN:

Vuâpea-a cântat cocoşeşte, cocoşii-au zburat hoţeşte, Clopotele în ceruri băteau

Unsprezece ceasuri sunau.

E timpul ca sărmanul ei suflet acum

S-o pornească din ceruri oricum.

BLOOM (Depune fără grabă o jumătate de liră sterlină pe masă între Belia şi Florry): Aşa. Permiteţi-mi. fia de pe raasă^ bancnota de o liră.) De trei ori zece. Socoteala bună. BELLA (Admirativă): Da' ştiu că eşti şmecher, cocoşelule. Mai că-mi vine să te sărut.

ZOE (îl arată cu degetul): Asta? e mare şiret. (Lynch o răstoarnă pe Kitty pe canapeaua unde-a trântit-o şi o săruta. Bloom se îndreaptă spre Stephen cu bancnota de o liră sterlină în mină.) BLOOM: Asta e a dumitale, STEPHEN: Ce-i asta? Le distrait sau un prăpădit cu gândurile aiurea. (Se caută iarăşi prin buzunare şi scoate un pumn de monede. îi cade un obiect.) A căzut ceva.

BLOOM (Se apleacă şi ridică o cutie de chibrituri pe care i-o întinde): Asta.

STEPHEN: Luciferurile. Mulţumesc.

BLOOM (Repede): Mai bine mi-ai da banii ăştia mie să am eu grijă de ei. De ce să dai mai mult decât trebuie?

STEPHEN (îi dă toate monedele): Fii drept înainte de a îi generos.

BLOOM: Aşa-arn să fac, dar crezi că e bine? (Numără monezile.) Unu, şapte, unsprezece, şi cu cinci. Unsprezece.

Nu răspund de se întâmplă să fi pierdut.

STEPHEN: De ce adică băteau unsprezece? Proparoxiton.

Clipa dinaintea celei care-i urmează, cum zice Lessing. I-e sete vulpii. (Râde tare.) O îngroapă pe bunică-sa, probabil că tot el a omorât-o.

BLOOM: Asta face o liră, şase şilingi şi unsprezece pence.

O liră şi şapte şilingi să zicem.

STEPHEN: Nu contează nici atâtica.

BLOOM: Nu, dar…

STEPHEN (Se îndreaptă spre masă): O ţigară, vă rog.

(De pe canapea Lynch îi aruncă o ţigară pe masă.) Şi aşa, Georgina Johnson e moartă şi măritată. (O ţigară apare pe masă. Stephen rămâne cu ochii pe ea.) Minunăţie. Magie şi scamatorie. Măritată. Hm. (Scapără un chibrit şi purcede să aprindă ţigara cu o melancolie enigmatică.)

LYNCH (Urmărindu-l cu privirea): Ai avea o şansă mai bună s-o aprinzi dacă ai ţine chibritul mai aproape de ea.

STEPHEN (îşi aduce chibritul mai aproape de ochi): Ochi de linx. Trebuie să-mi iau ochelari. I-am spart ieri. Acum şaisprezece ani. Ochiul le vede pe toate plate. (Depărtează chibritul. Acesta se stinge.) Creierul gândeşte. Aproape; departe. Ineluctabilă modalitate a vizibilului. (Se încruntă tainic.) Hm. Sfinxul. Animalul care are două spinări la miez de noapte. Măritată.

ZOE: Un comis voiajor a fost, s-a însurat cu ea şi a luat-o cu el.

Î'LORRY (Aprobă din cap): Domnul Lambe din Londra.

STEPHEN: Lamb din Londra, mielule care ai luat cu tine păcatele lumii noastre.

LYNCH (îmbrăţişând-o p

(Ţigara alunecă dintre degetele lui Stephen. Bloom o ridică de pe jos şi o aruncă în cămin.)

BLOOM: Nu mai fuma. Ar trebui să mănânei ceva. Dracul să-l ia pe câinele ăla peste care-am dat pe stradă. (Către Zoe.) N-ai nimic de mâncare? ZOE: Ce, i-e foame?

STEPHEN (îşi întinde mina spre ea surâzând şi câhtă pe aria jurământului de sânge din Amurgul Zeilor):

Hangende Hunger, Fragende Frâu, Macht uns alle kaput.

ZOE (Tragică): Hamlet, sunt burghiul tatălui tău î (li apucă de mină.) Frumosule cu ochi albaştri, am să-ţi citesc în palmă. (Arătă spre fruntea lui.) Minte n-ai, n-ai nici riduri. (Numără.) Doi, trei, Martie, asta-i linia curajului. (Stephen clatină din cap.) Fără glumă. LYNCH: Curaj de fulger care nu trăsneşte. Tinerelul care nu ştie oe-i fiorul şi cutremurătura. (Către Zoe.) Cine te-a învăţat chiromanţia?

ZOE (întoreându-se spre el): întreabă-mă de ce n-am şi eu mingi. (Către Stephen.) Citesc asta pe faţa ta. Ochiul ăsta, aşa. (Se încruntă cu capul plecat.) LYNCH (Râzând, o plesneşte pe Kitty pe posterior de două ori): Cam aşa. Ursul panda.

(Două trosnete puternice, capacul de sicriu al pianoleî se deschide brusc, capul chel, mic, rotund, de paiaţă din cutie al părintelui Dolan fisneşte în sus.) PĂRINTELE DOLAN: E vreun băiat care vrea bătaie? Şi-a spart ochelarii? Leneşule care mai umbli cu minciuni. Se vede după ochii tăi.

(Blând, binevoitor, decanal, uşor mustrător, capul lut Don John Conmee se ridică şi el din sicriul pianolei.) DON JOHN CONMEE: Ei, ei, Părinte Dolan! încet. Sunt sigur că Stephen acesta e un băiat foarte bun. ZOE (Examinând palma lui Stephen): Asta-i mână. de femeie.

STEPHEN (Murmurând): Continuă. Te rog să minţi maf departe. Ţine-mă aşa. Mângâie-mă. Eu n-am ştiut niciodată să-i citesc scrisul Lui decât urma criminală a degetului Lui mare pe spinarea peştelui. ZOE: In ce zi te-ai născut? STEPHEN: Într-o joi. Astăzi.

ZOE: Copilul născut joi merge departe. (Urmăreşte cu degetul liniile din palma lui.) Linia sorţii. Prieteni cu influenţă.

FLORRY (Arătând şi ea cu degetul): Imaginaţie.' ZOE: Muntele lunii. Ai să te întâlneşti cu un… (Brusc se apleacă să-i privească atent în palmă.) Nu-ţi spun că nu e bine. Sau vrei să ştii?

BLOOM (îi desprinde degetele şi îşi oferă propria palmă): Face mai mult rău decât bine. Uite aici. Citeşte-o pe a mea. BELLA: Ia arată. (întoarce pe dos palma lui Bloom.) Mă gândeam eu. Pumn noduros, asta-i pentru femei. ZOE (Privind mioapă în palma lui Bloom): Ca un grătar. Călătoreşti peste mare şi te-nsori cu una cu bani. BLOOM: N-ai nimerit.

ZOE (Repede): A, stai că uite. Degetul mic scurt. Bărbatul sub papucul găinii? Nici acum n-am nimerit-o?

(Lizica Negruţa, o cloşcă uriaşă, stând pe ouă într-un cerc cu creta, se ridică, bate din aripi şi cloncăne. l LIZICA NEGRUŢA: Gara. Kluk. Kluk. Kluk.

(îşi ocoleşte oul proaspăt ouat şi se depărtează mândră.) BLOOM (Arătându-şi palma): Urma asta de aici e de la un accident. Am căzut şi m-am tăiat,' acum douăzeci şi doi de ani. Aveam şaisprezece ani atunci. ZOE: Văd, spuse orbul. Ne spui noutăţi. STEPHEN: Vezi? înaintează spre un ţel măreţ. Şi eu am douăzeci şi doi de ani. Acum şaisprezece ani am douăzeci şi două răsturnat, acum douăzeci şi doi de ani el de şaisprezece ori a căzut de pe calul său breaz. (Se crispează.) M-am lovit la mână nu ştiu unde. Trebuie să mă duc la dentist. N-ai ceva bani?

(Zoe îi şopteşte ceva lui Florry. Chicotesc amândouă. Bloom îşi desprinde palma şi scrie absent ceva cu degetele pe masă, trasând nişte curbe încete.) FLORRY: Ce?

(O trăsură de piaţă, numărul trei sute douăzeci şi patru, cu o iapă cu crupa generoasă, minată de James Barton, Bulevardul Armoniei, Donnyhrook, trece în trap. Blazes Boy-lan şi Lenehan stau tolăniţi pe banchetă. Băiatul de serviciu de la Ormond stă chircit pe bara din spate. Cu tristeţe, pe deasupra perdeluţelor, de la fereastră privesc Lydia Douce şi Mina Kennedy.)

BĂIATUL DE SERVICIU (Balansându-se în mersul trăsurii, le face semne obraznice cu degetul mare şi celelalte degete fluturână): Hu hu vă-mpunge cornul?

(Bronz lingă aur, ele şoptesc între ele.) ZOE (Către Florry): Să-+i şoptesc ceva.

(Şuşotesc între ele iarăşi.)

(Blazes Boylan se reazemă comod pe speteaza banchetei, cu pălăria lui de paie într-o parte, o floare roşie între dinţi. Lenehan, cu şapcă de yaehting şi pantofi albi, desprinde îndatoritor un fir lung de păr de pe umărul lui

Blazes Boylan.)

LENEHAN: Ho! Aicea ce văd eu? Ai periat de păianjeni vreo parte de femeie?

BOYLAN (Tolănit confortabil, surâde); Am jumulit o curca.

LENEHAN: Asta mai zic şi eu o muncă cinstită de noapte.

Ilu. unui*. *”.-t-j

LENEHAN (Trage pe nas vesel): Ha! Homar cu maioneză. Ha!

ZOE şi FLORY (B. îd împreună): Ha ha ha ha. BOYLAN (Sare sprinten din trăsură şi strigă tare să audă toată lumea): Hei, Bloom! S-a sculat doamna Bloom? BLOOM (Costum de lacheu, vestă de pluş culoarea prunei, pantaloni până la genunchi, ciorapi bufanţi şi perucă pudrată): Mi-e teamă că nu, domnule, ştiţi, ultimele pregătiri…

BOYLAN (îi aruncă şase pence): Ţine, să-ţi cumperi un gin cu lămâie. (îşi agaţă degajat pălăria pe cuierul pe care-l formează capul cu coarne de cerb al lui Bloom.) Intro-du-mă. Am o mică problemă personală cu soţia dumitale. înţelegi?

BLOOM: Vă mulţumesc, domnule. Da, domnule, Madam

Tvveedy e în baie, domnule.

MARION: Ar trebui să se simtă mult prea onorat. (Iese plescăind din apă.) Raoul, dragul meu, vino şi mă şterge.

Sunt goală goluţă. Doar cu pălăria mea nouă şi cu un burete portativ.

BOYLAN (Cu lucire voioasă în priviri): Spiendid!

BELLA: Ce? Ce e?

(Zoe îi şopteşte ceva.)

MARION: Lasă-l să se uite cât o vrea, idiotul cu bale la gură! Codaşul! Şi să se bată singur cu biciul! Am să-i scriu eu vreunei prostituate mai voinice sau lui Bartholomona, femeia cu barbă, să-i facă nişte vânătăi de-o palmă şi să-l pună să-mi aducă îndărăt o recipisă semnată şi ştampilată, BELLA (Păzind): Ho ho ho ho.

BOYLAN (Către Bloom, peste umăr): Poţi să-ţi pui ochiul la gaura cheii şi-n vremea asta să te joci cu tine singur cum poţi până trec eu prin ea de câteva ori. BLOOM: Vă mulţumesc, domnule, aşa am să fac. Pot să-mi aduc doi prieteni să fie martori şi să facă şi câteva instantanee? (întinde un borcănaş cu alifie.) Vasilină, domnule? Flori de portocali?… Apă călduţă?… KâTTY (De pe canapea): Spune-ne şi nouă, Florry. Spu-ne-ne şi nouă. Ce.

(Florry îi şopteşte ceva. Cuvinte de iubire şoptite mur-murător, printre buze umede plescăind mai tare, plici' ploc plopslop.)

MINA KENNEDY (Dând ochii peste cap): O, trebuie că miroase ca muşcatele şi ca piersicile coapte! O, el îi adora pur şi simplu fiecare părticică din trupul ei! S-au prins unul de-altul! A acoperit-o cu sărutări! LYDIA DOUCE (Cu gura întredeschisă): Iumium. Ia uite? o împinge prin toată camera în timp ce! Hi căluţule. Poţi să-i auzi până-n Paris la New York. Ca şi cum ai mânca cu gura plină căpşuni cu frişca. KITTY (Râzând): Hi hi hi.

VOCEA LUI BOYLAN (Dulce, puţin răguşită, venind din golul stomacului): Ha! Gublazqruk brukarchkrasht! VOCEA LUI MARION (Răguşită puţin, dulce riăicânău-i-se din gâtlej): O! Şlaşleasmpuipinahuk

BLOOM (Cu ochii sălbatic dilataţi, strmgindu-se în braţe): Aşa, arată-i! Ascunde-o! Arată-i! Brăzdeaz-o! încă! Dă-i drumul!

BELLA, ZOE FLORRY, KITTY: Ho ho! Ha ha! Hi hi! LYNCH (Arătând cu degetul): Oglinda în faţa chipului său firesc. (Râde). Hu hu hu hu hu.

(Stephen şi Bloom privesc în oglindă. Faţa lui William Shakespeare, fără barbă, apare acolo, ţeapănă ca într-o pa~ ralizie facială, încununată de răsfrângerea cuierului cu coarne de cerb din hol.)

SHAKESPEARE (Cu o demnitate ventrilochică): Râsul cu hohote zgomotoase vorbeşte despre mintea goală. (Către Bloom.) Te gândeai c-ai fi fost invizibil. Ia priveşte. (Cron~ cane cu râs de clapon negru.) Iagogo! Ia te uită cum Bă-trânul mi ţi-o sugrumă pe mama lui de joi! Iagogogo! BLOOM (Surâde gălbenicios înspre târfe): Când aud şi eu gluma aceea?

ZOE: Nu până nu te-nsori a doua oară şi eşti o dată văduv. BLOOM: Greşelile sunt iertate. Chiar şi marele Napoleon, când i-au luat măsura direct pe piele după moarte…

(Doamna Dignam. văduvă demnăcu nas cârn şi obrajii îmbujoraţi de murmure de înmormântare, de lacrimi şi de sherry roşcat Tunny, trece grăbită în voalurile ei de doliu, cu boneta într-o parte, rujânău-şi şi pudrându-şi obrajii, buzele şi nasul, lebădă mamă mânându-şi trupa de pui prin trestii. De sub fuste îi apar pantalonii de tăvăleală şi ghetele scăldate, măsura opt, ale răposatului ei bărbat. Ţine în mină o poliţă de asigurări de la Asociaţia văduvelor scoţiene şi o umbrelă mare de circ pe sub care aleargă după progeniturile ei. Patsy, şchiopătând pe un picior mai scurt, cu gulerul desfăcut, cu un şirag de cotlete de porc atârnân-ău-i în urmă, Freddy seâncind, Susy plângând cu gura ei de peşte strâmbă, Alice luptându-se cu bebeul pe care-l ţine în braţe. Ea îi înghionteşte înainte, cu vălurile umflate.) FREDDY: He, mamă, ce mă tragi aşa! SUSY: Mamă, dă ceaiul în foc! SHAKESPEARE (Cu furie paralitică): Mărisa dooa careau cisântâi.

(Chipul lui Martin Cunningham, bărbos, realcătuieşte faţa fără barbă a lui Shakespeare. Umbrela cea mare se leagănă ca un beţiv, copiii aleargă care-ntr-o parte, care-ntr-alta. De sub umbrelă apare doamna Cunningham cu pălărie de Văduva Veselă şi kimono larg. Mers alunecos cu multe plecăciuni, unduindu-şi trupul ca japonezele.) DOAMNA CUNNINGHAM (Cânta):

Şi mi se spune juvaerul Asiei.

MARTIN CUNNINGHAM (O priveşte impasibil): Ce să spun! Cea mai îngrozitoare putoare!

STEPHEN: Et exalâabuntur cornua iuşti. Au fost regine care s-au culcat cu taurii cei mai de soi. Adu-ţi aminte de Pasiphae pentru ale cărei pofte trupeşti străbătrânul-tatamare al meu a făcut primul confesional din lume. N-o uita pe Madam Grissel Steevens şi nici mlădiţele cu ţepi pe trup din casa Lambert, Noe însuşi s-a beţivit cu vinuri. Şi-i era arca descheiată.

BELLA: Nu vreau vorbe de-astea aici. Ai greşit adresa. LYNCH: Lasă-l în pace. S-a întors tocmai de la Paris. ZOE (Aleargă spre Stephen şi-l înlănţuie cu braţele): O, spune înainte. Să mai auzim şi noi nişte parlevu.

(Stephen îşi îndeasă pălăria pe cap şi ajunge ăintr-un salt în faţa căminului unde se opreşte, cu umerii căzuţi, cu braţele în lături ca nişte aripioare de peşte, cu surâs boit peste toată faţa.)

LYNCH (Bătând ritmul cu pumnii pe canapea): Rmm Rmm Rmm Brrrrrm.

STEPHEN (Flecărind cu tresăriri de marionetă): Mii de locuri de distracţie şi cheltuială pentru serile dumneavoastră cu doamne frumoase care vând mănuşi şi poate şi altceva poate inimile halbe de bere localuri chiar la modă foarte excentrice unde mulţime de cocote supergătit-e cam ca prinţesele dansează cancan şi când intri acolo clovnerii pariziene ceva extra îndrăzneţ ca pentru domni burlaci străini cam ca ăia care vorbesc stricat englezeşte şi sunt mult mai pricepute în chestii de-astea dragoste şi senzaţii voluptuoase. Domni foarte selecţi şi este o plăcere trebuie să vizitaţi spectacolul cu cerul şi iadul cu luminări mortuare şi lacrimi de argint care se dă în fiecare noapte. Batjocorire cu totul şocking teribilă a lucrurilor religioase care s-a văzut în lume. Toate femeile şic şi care la venire pline de modestie odată se dezbracă şi ţipă de plăcere să vadă omul vampir cum se desfrânează cu călugăriţa proaspătă tânără cu dessous troubiants. (Plescăie tare din limbă-i Ho, la la! Ce pif qu'il a! LYNCH: Vive le vampire! TÂRFELE: Bravo! Parlevu!

STEPHEN (Strâmbindu-se, cu capul răsturnat pe spate, râde tare, bătându-se cu palma peste coapse): Mare succes râsete. Ca îngerii parcă prostituatele şi sfinţii apostoli tâlhari mari cu faţa urâtă. Demimondaines minunat frumoase scânteind toate diamante foarte atrăgător costumate. Sau preferaţi poate ce ţine de plăceri moderne turpitudine de babalâc? (Se arată pe sine cu gesturi spre Lynch şi prostituatele răspund.) Statuie femeie de cauciuc reversibilă sau mărime naturală nudităţi feciorelnice bune de privit pe furiş foarte lesbice cinci zece ori. Intră domnii şi văd în oglinzi toate poziţiile cu maşinării şi în plus la dorinţă băiat de măcelar absolut groaznic pângărind cu ficat cald de vacă sau omletă pe pântece ca-n piece de Shakespeare.

BELLA (Plesnindu-se peste pântece, se afundă în canapea cu hohote mari de rls): Omletă pe… Ho! ho! ho! ho! Omletă pe…

STEPHEN (Calin): Te iubesc, sir, domnule dragă. Tu vorbeşte pe limba englezească pentru double entente cordiale. O da, mort loup. Cât costă? Waterloo. Watercloset. (Tace deodată şi-şi ridică arătătorul.) BELLA (Râzând tare): Omletă… TÂRFELE (Râzând): Bis! Bis! STEPHEN: Staţi niţel. Eu am visat un pepene. ZOE: Mergi peste mări şi iubeşte o femeie străină. LYNCH: Străbate lumea-htreagă să-ţi găseşti o soaţă. FLORRY: Visele sunt tocmai pe dos.

STEPHEN (întinzându-şi braţele): Era acolo. Strada târfe-lor. Pe Bulevardul Serpetine mi-a arătat-o Belzebut, văduvă durdulie. Unde-i întins covorul roşu? BLOOM (Apropiindu-se de Stephen): Uite… STEPHEN: Nu, am fugit. Duşmanii după mine. Şi-aşa era să fie veşnic. Lume fără sfârşit. (Strigă.) Pater! Liber!

BLOOM: Ascultă, uite-aici…

STEPHEN: Să-mi frângă spiritul, asta vrea? O merde alors! (Strigă, şi ghearele de vultur i ss crispează): Hola! Hiliho!

(Vocea lui Simon Dedalus îi chiuie ca răspuns, eam somnoroasă, dar gata de luptă.)

SIMON: Aşa te vreau. (Se leagănă nesigur prin aer, ro-tindu-se, scoţând strigăte de îmbărbătare, pe aripi puternice greoaie de şopârlar.) Ho, băiete! Nu te lăsa! Hupa! Pşşt! Te-ai dat cu corciturile astea. Eu nu i-aş lăsa nici la coada măgarului meu. Capul sus! Ţine sus steagul nostru! Vulturul roşu zburând pe câmp de argint cu aripi desfăcute. Rege al armelor din Ulster! hai hup! (Scoate un, semnal de trâmbiţă.) Bulbul! Burlblblbrurblbl! Hai, băiete! (Frunzişul şi crengile de pe hârtia tapetului se răspândesc grăbite peste câmp. O vulpe voinică stârnită din vizuina ei, cu coada stufoasă în sus, tocmai terminându-şi de îngropat bunica, aleargă de zor spre larguri, cu ochii strălucitori, căutând prin movilitele bursucilor, pe sub frunze. O urmăreşte haita de dini de vânătoare, cu nasul la pământ, amuşinânău-şi prada, lătrând ca trâmbiţele, trâm-biţaţi spre trâmbiţă sângelui. Vânători, bărbaţi şi femei, din echipajele de vânătoare ale Ward Union-ului, alergă după ei, înfierbântaţi de urmărire. Dinspre Six Mile Point, Flathouse, Nine Mile Stone urmează gonacii cu măciuci noduroase, ţepuşe, lasouri, ciobanii de turme cu biciurile, îmblânzitorii de urşi cu tamburinele, toreadorii cu săbiile lor, negrii bătrâni 'flutarând torţe. Mulţimea mişună de barbugii, cartofori, scamatori, saltimbanci. Tăinuitori şi spioni, agenţi de pariuri, cu toţii ţipă răguşiţi stârnind un vacarm asurzitor.) MULŢIMEA:

Bilete de curse! Hai la pariul! Zece la unu la orice câştigător! Banii pe loc aicea! Banii pe loc! Zece la unu la oricare mai puţin unu. Ze;e la unu la oricare mai puţin unu.

la-ncercaţi-vă norocul la căluţii de pe masă!

Zece la unu la oricare mai puţin unu!

Eu vând maimuţibăieţi. Eu vând maimuţa!

Eu dau zece contra unu!

Zece la unu mai la oricare mai puţin unu singur!

(Un cal negru, fără călăreţ, fulgeră ca o fantomă la linia de sosire, cu coada ca o spumă în vânt, cu ochii precum stelele. Urmează plutonul, mănunchi de cai ca-brându-se. Schelete de cai: Sceptru, Maximum al doilea, Zinfandel, Zvârluga ducelui de Westminster, Refuz, Ceylon al ducelui de Beaufort, premiul Parisului, li călăresc nişte pitici, în armuri ruginite, sărind, sărind, în şei. Ultimul, în burniţa măruntă pe o iapă gălbuie care şi-a pierdut suflul, Cocoşul nordului, favorita, cu şapcă aurie ca mierea, jachetă verde, mâneci portocalii, Garrett Deasy, trăgând de hăţuri, cu crosa de hochei gata să lovească. Mârţoaga lui, tremurând pe picioarele ei bandajate cu alb, tropăie greoaie pe pista zgrunţuroasă.) LOJA PORTOCALIE (Rânjind): Dă-te jos şi-mpinge şi mneatale, domnu'. Ultima tură! Ajungi acasă până diseară! GARRETT DEASY (Drept ca un băţ, cu faţa zgâriată de unghii plină de mărci poştale ca nişte plasturi, îşi ridică crosa, cu ochii albaştri licărindu-i în prizma candelabru-lui, în timp ce calul îi încearcă un galop de şcoală.) Per vias rectas!

(O găleată de lături se revarsă asupra lui şi a gloabei sale, torent de zeamă de mei în care dansează morcovi, arpagic, cepe, napi, cartofi.)

LOJĂ VERDE: Frumoasă zi, sir John, zi frumoasă. Zi frumoasă, înălţimea voastră.

Soldatul Carr, soldatul Crompton şi Cissy Caffrey trec pe sub fereastră cântând disonant.)

STEPHEN: Auziţi! Prietenul nostru cel vechi, zgomotul din stradă!

ZOE (Ridicând o mină): Staţi!

SOLDATUL CARR, SOLDATUL CROMPTON ŞJ CLSSY CAFFREY:

Şi totuşi eu am un fel… De slăbiriune aşa pentru…

ZOE: Asta-s eu. (Bate din palme.) Să dansăm! Să dansăm! (Aleargă la pianolă.) Cine are două pence? BLOOM: Cine să…

LYNCH (întinzându-i nişte monede): Uite. STEPHEN (Pocnind nerăbdător din degete): Repede! Mai repede! Unde mi-e toiagul de augur? (Aleargă la pian şi-şi ia de acolo bastonul de frasin bătând tact de dans din picioare.) ZOE (întorcând manivela): Uite.

(Bagă două monede. Izvorăsc lumini aurii trandafirii violete. Rola pianolei se învârteşte toreând cu ezitare înceată un vals. Profesorul Goodwin, cu perucă cu coc, în straie clasice de curte, manta cu pelerină pătată, încovoiat în două de mare bătrâneţe, străbate camera bălăbănindu-se pe picioare, tremurând şi zvâcnind din mâim. Se aşază mic pe scaunul pianului riăicând şi bătând cu braţele lui ca nişte beţişoare, fără mâini, pe clape, moţăind din cap cu graţii de domnişoară şi cocul săltânău-i în spate în vremea asta.)