James Joyce ulise

ZOE (Se învârteşte pe loc, bătând din călcâie): Hai să dansăm. Cine vrea? Cine dansează?

(Pianola, cu luminile ei schimbătoare, cântă în ritm de vals preludiul la Fata mea-i o fată din Yorkshire. Stephsn îşi aruncă bastonul pe masă şi-o apucă pe Zoe de talie. Florry şi Bella împing masa spre cămin. Stephen, ţinând-o pe Zoe cu delicateţe şi graţie exagerate, începe să valseze cu ea prin cameră. Mâneca ei, aluneclndu-i de pe braţele graţios ridicate, dezvăluie floarea albă de carne a vaccinului. Bloom stă în picioare mai la o parte. Printre draperii, profesorul Marginni îşi strecoară un picior pe vârful ghetei căreia se roteşte un joben. Cu o zvâcnituru abilă, şi-l aruncă direct pe creştet şi alunecă graţios înăuntru cu pălăria cochet aşezată. E într-un frac albastru ardezie cu, reveniri roşiatice de mătase, guler înalt şi Udle crem, vestă verde cu decolteu, guler tare cu cravată albă, pantaloni strimţi de culoarea levănţicăi, ghete de piele şi mănuşi de culoarea canarului. Are o dalie la butonieră. Roteşte când înir-o parte când într-alta un baston fără luciu, pe urmă şi-l bagă strâns la subsuoară. îşi pum o mână moale la piept, se înclină şi îşi mânglie floarea şi nasturii.)

MAGINNI: Poezia mişcării, arta calistenicii. Nici o legătură cu şcoala doamnei Legget Byrne sau a lui Levinstone. Organizăm baluri dansante costumate. Lecţii de prestanţă. Paşii în stil Katty Lanner. Aşa. Ia uitaţi-vă la mine. Competenţa mea terpsichoreană. (Face în pas de menuet trei paşi înainte pe picioare agile de albină.) Tout le monde en avânt! Reverence! Tout le monde en place

(Preludiul se încheie. Profesorul Goodwin, mai dând vag din braţe, se chirceşte, se micşorează, piere, capa lui încă tremurătoare răspândindu-i-se peste scaunul pianului. Aerul vibrează de ritmul mai ferm al valsului. Stephen şi Zoe fac cercuri vivace. Luminile se schimbă licăre, se pierd, aurii, trandafirii, violete.) PIANOLA:

Doi tinerei vorbeau odată despre fetele lor, fetele lor, fetele lor, Iubitele pe care le lăsaseră departe…

(Dintr-un colţ ies alergând orele dimineţii, cu părul de aur, zvelte, în albastru feciorehiic învestmântate, cu mijlocul tras prin inel, cu mâinile nevinovate. Dansează uşoare, sărind copilăreşte coarda. Le urmează orele amiezei, în aur chihlimbariu. înlănţuite şi râzătoare, prind şi răsfrâng soarele în oglinzi batjocoritoare, ridicându-şi braţele uşoare.)

MAGINNI (Lovind laolaltă palme în mănuşi tăcute); Carre! Avânt deux! Respiraţi uşor! Balance!

(Orele de dimineaţă şi cele de amiază valsează spre locurile lor, rotindu-se, înaintând una către cealaltă, unduindu-şi formele voluptuoase, înclinându-se una spre alta. Cavalerii în spatele lor se arcuiesc susţinânău-le braţele ridicate, cu mâinile cobonndu-li-se spre, mângâind acolo, ridicânău-se dinspre umerii lor.) ORELE: Poţi să mă mângâi pe… CAVALERII: Pot să te mingii pe… ORELE: O, dar uşor! CAVALERII: O, atât de uşor! PIANOLA:

Iubita mea micuţă sfioasă are un mijloc.

(Zoe şi Stephen se rotesc în ritm acum în ocoluri mai încete. Orele de amurg înaintează, din umbrele lor prelungi peste pajişti, risipite, şovăielnice, cu ochi languroşi, obrajii delicat îmbujorându-li-se roşiatic cu palidă falsă înflorire. Sunt învestmântate în voal cenuşiu cu mâneci largi întunecate care flutură în briza din larguri.) MAGINNI: Avânt! huit l Treverse! Salut! Cours de mains! Croise!

(Orele nopţii se furişează să-şi ocupe locul în acest balet. Orele de dimineaţă, de amiază şi de amurg se trag îndărăt în faţa lor. Sunt mascate cu părul în pumnale şi brăţări de clopoţei maţi. Obosite schiţează reverenţe sub voalurile lor largi acoperindu-le.) BRAŢĂRILE: Heiho! Heiho! ZOE (contorsionmău-se, cu mâna la frunte): O! MAGINNI: Les tiroirs l Chaâne de dames! La corbeille!

Dos î dos!

(în arabescuri obosite, ele împletesc pe duşumea un desen complicat, înlănţuindu-se, desfăcându-se, făcând plecăciuni, unduindu-se, rotindu-se locului.) ZOE: Am ameţit de tot.

(Se eliberează din braţele lui, cade pe un scaun. Stephen o apucă de talie pe Florry şi dansează cu ea.) MAGINNI: Boulangere! Les ronds! Les ponts! Chevaux de bois! Escargots!

(întortochindu-se, păşind îndărăt, schimblnd mâinile, orele de noapte se înlănţuie, fiecare cu braţele arcuite, într-un mozaic de mişcări unduioase. Stephen şi Florry execută un dans complicat.)

MAGINNI: Dansez avec vos dames.' Changez de dames! Donnez le petit bouquet î votre dame! Remerciez! PIANOLA:

Cel mai bun cel mai bun dintre toate, Baraabum!

KITTY (Sare în sus): O, asta cântau la căluşei la bazarul

Mirus!

(Aleargă spre Stephen. El o lasă brusc din braţe pe Florry şi o apucă pe Kitty. Se aude un orăcăit strident, aspru, ascuţit, şuierător de buhai de baltă. Manejul de căluţi de lemn Ţoft de la bazar scârţiindbolborosindbom-bănind se roteşte în volbură înceată prin cameră dând ocol jur împrejur prin cameră.)

PIANOLA

Fata mea-i o fată din Yorkshire.

ZOE;

Din Yorkshire din creştet şi până în tălpi.

Haideţi cu toţii!

(O ia pe Florry în braţe şi dansează cu ea.)

STEPHEN: Pas seul!

(O împinge în roată pe Kitty în braţele lui Lynch, îşi înşfacă bastonul de pe masă şi începe să danseze în mijloc. Toţi se rotesc, se învârtejesc, valsează, fac piruete, Bloombella, Kittylynch, Florryzoe, femei jujube. Stephen cu pălăria şi toiagul face salturi de broască la mijloc, sare zvâcnind sus picioarele, strâmbând gura închisă, cu mina strânsă zvâcnită deschisă pe sub coapse, cu bangăte clinchete bumbumuri chiote vesele muget de corn fulgere albastre verzi galbene. Căluşeii bazarului se rotesc greoi cu călăreţi fantoşe de lemn atârnând de lanţuri poleite, în salturi de fandango sărind dând pinteni cu călcâiul cu talpa şi căzând iarăşi la loc.) PIANOLA:

Chiar dacă ea-i o fată de la uzină Şi nu poartă straie de soi.

(Strângându-se strâns în braţe iute mai iute cu licăr şi sclipăr şi flipăr în fugă trec lepâdândrupândurlând huruind, Baraabum!)

TUTTI: încă! Bis! Bravo! încă o dată! SIMON: Gândeşte-te la cei din neamul mamei tale! STEPHEN: Dansul morţii.

(Bang din nou barang babang din clopotul uşierului, calul, mârţoaga, armăsarul, mânjii, Conmee pe măgar eristic şchiop, marinarul cu cârje şi picior în tricorn petrecut subsuară trăgând de sfoară tropăind răzbătând cu sunet de cimpoaie prin mulţime. Pe gloabe, pe porci graşi, pe cai cu clopoţei, pe scroafe din Gadarene, Corny în si~ criu. în oţel în piatră ca un rechin Nelsonul cu o singură toartă, două Frauenzimmere travestite pătate de prune din cărucior căzând din răsputeri plângând. Bum, ăsta-i un adevărat campion. Flacăra albastră scurt licărind nobleţe din butoaie şi reverendul cântec de seară al iubirii Love şi în trăsură de piaţă cochet Boylan iar bicicliştii cu două pungi şi Dilly cu firimituri de prăjitură pe rochia ei care nu-i de loc de soi. Şi pe urmă în cea din urmă rotire pe spinare de vrăjitoare hurdueându-se-n sus şi în jos plescăind în albie de bere un fel de vice rege şi regină cu delicii spre trandafirul de bufshire. Barrabum l)

(Cuplurile se desfac. Stephen se mai roteşte puţin ameţit. Camera unduieşte încet la locul ei. Cu ochii închişi, el se clatină pe picioare. Şine roşii zboară spre cer. Stele de jur împrejur sori rotindu-se în jur. Musculiţe străluci' toare dansează pe pereţi. El se opreşte.) STEPHEN: Ho!

(Mama lui Stephen, emaciată, se înalţă prin duşumea în cenuşiu lepros învestmântată, cu o jerbă de flori portocalii ofilite şi un val sfâşiat de mireasă, cu faţa mâncată şi fără nas, verde de putreziciunea mormântului. Părul îi e rărit şi lăţos. Îşi ţintuie orbitele încercănate cu albastru şi fără ochi asupra lui Stephen şi îşi deschide gura lipsită de dinţi pronunţând un cuvânt neauzit. Un cor de fecioare şi confesori cântă fără glas.) CORUL:

Liliata rutilantium te confessorum… lubilantium te virginum…

(Din vârful unui turn, Buck Mulligan, în straie parţial colorate de bufon de curte în stacojiu şi galben şi cu scufie de clovn cu clopoţel atârnându-i, o fixează cu gura căscată, ţinând în mină o chiflă tăiată aburindă unsă cu unt.) BUCK MULLIGAN: A murit dracului. Ce păcat! Mulligan se întâlneşte cu nefericita mamă. (îşi dă ochii peste cap.) Mercurialul Malachi.

MAMA (Cu surâsul subtil al nebuniei morţii): Eu am fost odinioară frumoasa May Goulding. Sunt moartă. STEPHEN (încremenit de oroare): Lemurule, cine eşti tu? Ce mai e şi şarlatania asta sinistră?

BUCK MULLIGAN (Scuturându-şi scufia cu clopoţel): Ce ironie! Kinch i-a ucis trupul câinesc al căţelei de maică-sa. Şi ea a dat în primire. (Lacrimi de unt topit cad din ochii lui peste chiflă.) Maica noastră mare şi dulce! Epi oinopa ponton.

MAMA (Se apropie, suflând blinda asupra lui suflul ei de cenuşă umedă): Toţi trebuie să trecem prin asta, Stephen. Mai multe femei sunt decât bărbaţi pe lume. Şi tu. Va veni timpul.

STEPHEN (lne. clndu.-se de spaimă, remuşcare şi oroare): Ei spun că eu te-am omorât, mamă. El ţi-a jignit memoria. Cancerul a făcut-o, nu eu. Soarta.

MAMA (Un firişor verde de fiere alunecându-i dintr-o parte din gură): Tu mi-ai cântat cântecul acela. Taina amară a iubirii.

STEPHEN (Repede): Spune-mi cuvântul, mamă, dacă îl ştii acum. Cuvântul cunoscut de toţi oamenii. MAMA: Cine te-a scăpat în noaptea în care-ai sărit în tren cu Paddy Lee? Cine a avut milă de tine când erai test printre străini? Rugăciunea este atotputernică. Rugăciunea pentru sufletele în suferinţă din manualul Ursu-linelor şi indulgenţa de patruzeci de zile. Pocăieşte-te, Stephen.

STEPHEN: Vârcoâacul! Hiena!

MAMA: Mă rog pentru tine în lumea mea de dincolo. Am pus-o pe Dilly să-ţi facă fiertura de orez în fiecare noapte după ce tu lucrai cu mintea. Ani şi ani de zile eu te-am iubit. O, fiu al meu, tu primul născut, când erai încă în pântecele meu.

ZOE (Făcându-şi vânt cu paravanul de la cămin): Mă topesc.

FLORRY (Arată spre Stephen): Uitaţi-vă la el. E alb la faţă.

BLOOM (Se duce să deschidă mai larg fereastra): A ameţit.

MAMA (Cu ochii mocnind): Căieşte-te! O, focurile iadului!

STEPHEN (Gâfâind): Mestecătorul de stârvuri! Căpăţâna crudă şi oase însângerate!

MAMA (Faţa apropiindu-i-se tot mai mult, exalână o suflare de cenuşă): Păzeşte-te! (îşi ridică braţul drept înnegrit ofilit încet spre pieptul lui Stephen cu degetele răsfirate.) Păzeşte-te! Mâna Domnului! (Un crab verde cu ochi roşii răuvoitori îşi înfige adine cingile rânjitoare în inivia lui Stephen.)

STEPHEN (Sufocându-se de furie): La dracu! (Faţa i se face deodată suptă, bătrână, cenuşie.) BLOOM (La fereastră): Ce e?

STEPHEN: Ah non, par exemple! Imaginaţia intelectuală i Cu mine întru totul sau dacă nu deloc. Nori ser-viam.'

FLORRY: Daţi-i nişte apă rece. Staţi niţel. (Iese în fugă.) MAMA (Frângându-şi încet mâinile, gemând deznădăjduită): O, inimă sacră a lui Isus, îndură-te de el! Mântuie-l de iad, inimă sfântă!

STEPHEN: Nu! Nu! Nu! Frângeţi-mi spiritul voi toţi dacă sunteţi în stare! Vă birui eu pe toţi! MAMA (în chinurile agoniei): Ai milă de Stephen, Doamne, pentru rugăciunile mele! De neîndurat a fost spaima mea când îmi dădeam sufletul de iubire de suferinţă de chinuri pe Muntele Calvarului. STEPHEN: Nothung!

(îşi ridică sus cu amândouă mâinile toiagul de frasin şi sfărâmă candelabrul. Flacăra lividă din urmă a Timpului zvâcneşte o dată şi, în întunecimea care se lasă, ruina tuturor celor ce sunt, plouă sfărâmăturile de sticlă şi zidurile prăbuşindu-se.) JETUL DE GAZ: Pvfung! BLOOM: Stai!

LYNCH (Sare şi-l prinde pe Stephen de mână): Ce faci! Vino-ţi în fire – Doar n-ăi fi având amocul!

BELLA: Poliţia!

(Stephen, lăsând să cadă bastonul, cu capul şi braţele zvâcnite ţepene pe spate, izbeşte cu picioarele puternic în pământ şi fuge din cameră pe Ungă târfele din prag.) BELLA (Ţipână): După el!

(Cele două târfe se reped spre uşa holului. Lynch, Kitty şi Zoe ies în fugă din cameră. Toţi vorbesc tare, tui~ buraţi, Bloom îi urmează, se reîntoarce.) TÂRFELE (Înghesuindu-se în prag, arătând cu degetul): într-acolo.

ZOE (Arătând şi ea cu degetul): Acolo. E ceva acolo. BELLA: Cine plăteşte lampa? (li apucă pe Bloom de pulpana hainei.) Hei. Erai cu el. A spart lampa. BLOOM (Dă fuga în hol, revine în fugă): Ce lampă, femeie?

BELLA (Cu ochii înăspriţi de mânie şi de cupiditate, arată cu mina): Asta cine-o plăteşte? Zece şilingi. Sunteţi mar~ tori.

BLOOM (Smulge de pe masă bastonul lui Stephen): Eu? Zece şilingi? Nu l-ai jupuit destul? N-a… BELLA (Răstită): Uite, lasă vorba. Aici nu-i bordel. E casă de zece şilingi.

BLOOM (Pipăind lampa, trăgând de lanţ. Când trage, jetul de gaz se ridică sub abajurul mov acum boţit. Ridică bastonul): S-a spart doar sticla. Asta-i tot ce-a… BELLA (Ţipă dându-se îndărăt): Doamne! nu! BLOOM (Parând parcă o lovitură): Am vrut să-ţi arat cum a lovit abajurul. Nu ţi-a făcut pagubă nici de şase pence, Zece şilingi!

FLORRY (Intră cu un pahar cu apă): Unde-i? BELLA: Vrei să chem poliţia?

BLOOM: Lasă că ştiu eu. Ai buldogul aici la faţa locului. Dar el e student la Trinity. Sunt clienţii cei mai buni ai stabilimentului tău. Domnii care-ţi plătesc ţie chiria. (Face un semn masonic.) înţelegi ce spun eu? Nepotul vicecancelarului. N-ai nevoie de scandal.

BELLA (Furioasă): Trinity! Vin aici cu scandal după cursele de canotaj şi nu plătesc nici o para. Ce, dumneata comanzi aici? Unde e? îl torn eu. îl fac să nu mai scoată capul în lume. (Ţipă.) Zoe! Zoe!

BLOOM (Insistent): Şi dacă ar fi băiatul tău de la Oxford! (Ameninţător.) Ştiu eu.

BELLA (Pierindu-i aproape glasul): Cine eşti că vii aşa incognito?

ZOE (Din prag): A început scandalul. BLOOM: Ce? Unde? (Aruncă un şiling pe masă strigând.)

Asta-i pentru sticla de lampă. Unde? Să respir puţin aer curat.

(Iese grăbit prin hol. Târfele arată cu degetul. Florry îl urmează vărsând apă din paharul înclinat într-o parte. Toate târfele se înghesuie în prag volubile arătând cu degetul spre dreapta unde s-a risipit ceaţa. Dinspre stânga soseşte clinchetind o trăsură de piaţă. Încetineşte în faţa casei. Bloom în uşa holului îl zăreşte pe Corny Kelleher care se pregăteşte să coboare din trăsură împreună cu doi desfrânaţi tăcuţi. El îşi fereşte faţa. Bella dinăuntru din hol îşi îndeamnă târfele la treabă. Ele încep să trimită săruturi lipicioase languroase. Corny Kelleher le răspunde cu un surâs ăe strigoi lasciv. Desfrânaţii tăcuţi se întorc să plătească trăsura. Zoe şi Kitty mai arată încă spre dreapta. Bloom, separându-le cu gest grăbit, îşi trage pe cap gluga şi ponchoul de calif şi se grăbeşte în jos pe trepte cu faţa într-o parte. Ca un Harun Al Raşid incognito se strecoară prin spatele desfrânaţiior tăcuţi şi se îndepărtează repede pe Ungă garduri cu paşii iuţi ăe pardos târându-şi prada după sine, „plicuri rupte înmuiate în anason. Toiagul de frasin îi înseamnă urmele. O haită de ogari, conduşi de Hornblower de la Trinity strângând în mână o cravaşa de câine şi cu şapcă colorată şi o pereche de pantaloni vechi cenuşii, îl urmează de departe, ţinându-i după miros urma, mai aproape, în cor ăe lătrături, gâfâituri, pierzând urma, risipindu-se, scoţând limbile, muşcându-i călcâiele, sărin,d spre pulpanele lui. El merge repede, fuga, în zigzag, galop, cu urechile pe spate. E împroşcat cu pietriş, cioturi de morcovi, cutii de biscuiţi, ouă, cartofi, heringi săraţi, papuci ăe damă. După el, pe urme proaspăt regăsite, haita cu vacarmul ce galopează în zigzag în aprigă urmărire în şir după cum urmează: 65C cu 66C vardişti din rondul de noapte, John Henry Menton, Wisdom Hely, V. B. Dillon, consilierul Nannetti, Alexander Keyes, Larry O'Rourkc, Joe Cuffe, doamna O'Dowd, Pipâlică Burke, Cel Fără Nume, doamna Riordah, Cetăţeanul, Garryowen, Cumâispune, Alacufaţaaia, Tipulcareseamănâ, Lammaivăzuteupăsta, Tipulcu, Chris Callinan, sir Charles Cameron, Benjamin Dollard, Lenehan, Bartell d'Arcy, Joe Hynes, Murray cel roşu, redactorul Brayden, T. M. Healy, domnul judecător Fitzgibbon, John Howard Parnell, reverendul Somon Sărat, profesorul Joly, doamna Breen, Denis Breen, Theodore Purefoy, Mina Purefoy, diriginta oficiului poştal din Westland Row, CP. McCoy, prietenul lui Lyons, Hoppy Holohan, omul de pe stradă, alt om de pe stradă, băiatul cu mingea de fotbal, conductorul cu nas spart, bogata doamnă protestantă, Davy Byrne, doamna Ellen McGuin-ness, doamna Joe Gallaher, George Lidwell, Jimmy Henry cu bătături cu tot, inspectorul principal Laracy, părintele Covolexj, Crofton care nu mai e la percepţie, Dan Daicson, dentistul Bloom cu cleştele său, doamna Bob Doran, doamna Kennefick, doamna Wyse Noian, John Wyse Noian, frumoasafemeiemăritatăcaresafrecatcudosuleimare-întramvaiulăeClonskeat, librarul cu Plăcerile păcatului, domnişoara Dubedatşichiarcaşibedat,. doamnele Gerald şi Stanislaus Morar, din Roebuck, funcţionarul principal de la Drimmie, colonelul Hayes, Masiiansky, Citron, Penrose, Aaron Figatner, Moses Herzog, Michael E. Geraghty, inspectorul Troy, doamna Galbraith, poliţistul de la colţul străzii Eccles, bătrânul doctor Brady cu stetoscopul, omul misterios de pe plajă, un salvator, doamna Miriam Dan-drade şi toţi iubiţii ei.)

MULŢIMEA ZGOMOTOASA (unii peste alţii şi înghesuin-du-se în alţii): El e Bloom! Opriţi-l pe Bloom! Stopo-Bloom! Stopohoţul! Hi! Hi! Opriţi-l la colţ!

(La colţul străzii Castorului, sub schele, Bloom se opreşte gâfâind la marginea acestui val zgomotos, certăreţ, de oameni, care habar n-au cine ce hi! hi! şi se agită încăie-rându-se fără să ştie zbierând cu toţii laolaltă.) STEPHEN (Cu gesturi cumpănite, respirând adine şi rar); Sunteţi invitaţii mei. Toţi cei nechemaţi. Prin graţia celui de al cincilea George şi celui de a! şaptelea Edward. Istoria e de condamnat. Fabulate de mamele memoriei. SOLDATUL CARR (Către Cissy Caffrey): Asta te-a insultat pe tine?

STEPHEN: Adresându-i~se ei la vocativul feminin. Probabil neutru. Unigenitiv.

VOCI: Nu, n-a făcut de loc aşa ceva. Fata asta spune minciuni. Era la doamna Cohen. Ce s-a întâmplat! Soldaţi şi civili.

CISSY CAFFREY: Eram în compania soldaţilor şi ei m-au lăsat o clipă singură să facă – înţelegeţi şi tânărul ăsta a fugit după mine. Dar eu sunt credincioasă bărbatului care m-a tratat chiar dacă nu sunt decât o târfă de un şiling.

STEPHEN (Observă capetele lui Lynch şi al Ztti Kitty):

Salut, Sisif. (Arată spre el şi spre ceilalţi.) Poeticul, Nonpoeticul.

VOCI: Ea e credincioasăbărbatului.

CISSY CAFFREY: Da, ca să merg cu el. Şi eu cu un prieten al meu militar.

SOLDATUL CAMPTON: Ăsta vrea o ureche umflată, tipul. Ia dă-i una, Harry.

SOLDATUL CARR (Către Cissy): Te-a insultat ăsta atunci când eu şi cu el ne dădeam drumul la apă?

LORDUL TENNYSON (In bluză şi pantaloni de flanelă în culorile Union Jack-ului, capul gol, barba în vânt): Nu pentru ei e să scruteze cauza.

SOLDATUL COMPTON: Atinge-l, Harry.

STEPHEN (Către soldatul Compton): Nu vă cunosc numele dar aveţi perfectă dreptate. Doctorul Swift spune că un bărbat în armură bate zece bărbaţi în cămaşă. Cămaşă e sinecdocă. Parte pentru întreg.

CISSY CAFFREY (Către mulţimea din jur): Nu, eu eram cu militarul.

STEPHEN (Amabil): De ce nu? Soldatul tânăr şi curajos.

După părerea mea orice doamnă de exemplu…

SOLDATUL CARR (Cu şapca alunecându-i într-o parte, înaintând spre Stephen): Ia spune, ce-ar fi, şefule, dacă te-aş pocni odată peste bot?

STEPHEN (Ridică ochii spre cer): Ce-ar fi? Foarte neplăcut. Un nobil fel de a mă înşela singur. Personal, eu detest acţiunea. {Flutură din mină.) Mă doare puţin mâna. Enfin, ce şont vos oignons. (Către Cissy Caffrey.) E ceva tulbure aici. Despre ce-i vorba la urma urmei? DOLLY GRAY (îşi flutură batista de la balconul ei, dana semnalul asemenea eroinei din Ierihon): Rahab. Fiu din popor, adio. Cu bine acasă la Dolly. Visează la fata pe care-ai lăsat-o în urmă şi ea are să viseze la tine.

(Soldaţii îşi întorc spre ea ochii apoşi.) BLOOM (Croindu-şi drum cu coatele prin mulţime, tî apucă viguros de mânecă pe Stephen): Haide, domnule profesor, te aşteaptă trăsura. STEPHEN (Se întoarce spre el) Ce spui? (Se desprinde din mâna celuilalt.) De ce n-aş sta de vorbă cu el sau cu orice altă fiinţă omenească în stare să umble drept pe portocala asta turtită? (Arătând cu degetul.) Nu mi-e frică de nimic „y care aş putea sta de vorbă dacă pot să mă uit în ochii lui. Păstrând poziţia perpendiculară.

(Se trage un pas înapoi clătinându-se.) BLOOM (Susţinându-l): Păstrează-ţi-o pe a dumitale. STEPHEN (Râde găunos): Centrul meu de gravitate s-a deplasat. Am uitat trucul. Să ne aşezăm jos undeva şi să discutăm. Lupta pentru viaţă este legea existentei dar iubitorii de pace~m6ttef hi, mai ales ţarul şi regele Angliei, au inventat arbitrajul. (Se loveşte peste frunte.) însă aici înăuntru trebuie să-l omor pe preot şi pe rege. RIDDY-SCULAMENT: Ai auzit ce-a spus profesorul? E-un profesor de la colegiu. KATE CU PARTEA TARE: Da. Am auzit. BIDDY-SCULAMENT: Se exprimă cu mult şi pronunţat rafinament de frazeologie.

KATE CU PARTEA TARE: într-adevăr, da. Şi în acelaşi timp aşa cum trebuie şi drept la ţintă, tranşant, ce mai. SOLDATUL CARR (Se smulge din braţele celor care-l ţineau şi înaintează spre Stephen): Ce ziceai acuma despre regele meu?

(In arcul unei porţi apare Edivard al Şaptelea. Poartă un jerseu alb pe care e cusută o imagine a Inimii Sacre cu însemnele Jartierei şi Spinului, Linii de Aur, Elefantul Danemarcei, al regimentului de cavalerie Skinner şi al lui Probyn, ăl ghildei de avocaţi de la Lincolns Inn şi al străvechii şi onorabilei companii de artilerie din Massachusetts. Suge o acadea roşie. Este învestmlntat în roba marelui maestru masonic ales, perfect şi sublim, eu mistrie şi şorţ, purtând menţiunea Mode în Germany. în mâna stingă are o găleată de tencuitor pe care scrie Deferise d'uriner. Un stri' gât general de bun sosit îi salută intrarea,) EDWARD AL ŞAPTELEA (încet, solemn, dar indistinct): Pace, pace desăvârşită. Pentru identificare găleata din mâna mea. Salut, băieţi (Se întoarce către supuşii soi.) Am venit aici să asistăm la o luptă cinstită dreaptă şi urăm din inimă ambilor combatanţi mult noroc. Mahalz makr a back.

(Dă mina cu soldatul Carr, soldatul Compton, Stephen, Bloom şi Lynch. Aplauze generale. Edward al Şaptelea îşi ridică graţios găleata în semn de mulţumire.) SOLDATUL CARR (Către Stephen): Ia mai spune o dată.

STEPHEN (Nervos, prietenos, păstrându-şi calmul): înţeleg punctul dumitale de vedere, deşi eu personal n-am nici ua rege pentru moment. Trăim în epoca de glorie a medicinii, în privinţa asta e dificilă o discuţie. însă asta e important. Dumneata mori pentru ţara dumitale, presupun. (îşi lasă mâna pe mâneca soldatului Carr.) Nu că ţi-aş dori-o. însă eu spun: n-are decât să moară ţara mea pentru mine. Până în prezent asta a şi făcut. Nu vreau ca ea să moară. La dracu cu moartea. Trăiască viaţa.

EDWARD AL ŞAPTELEA (Levitează peste grămezi de ucişi în înfăţişarea şi cu aureola lui Isus Glumeţul, cu o acadea albă în faţa lui fosforescentă):

Am metode noi, cu toţii rămân paf.

Ca să-i fac pe orbi să vadă în ochi le-arunc praf.

STEPHEN: Regi şi unicorni! (Se trage cu un pas îndărăt.) Vino undeva mai încolo şi o să… Ce spunea fata aia?… SOLDATUL COMPTON: Hei, Harry, arde-i una peste boaşe. Pocneşte-l peste mititelul.

BLOOM (Adresându-se celor doi soldaţi, încet): Nu ştie ce spune A băut mai mult decât poate duce. Absint, monstrul cu ochii verzi. îl cunosc. E un om de bine, un poet. E-un tip de încredere.

STEPHEN (Aprobă din cap, surâde, râde): Om de bine, patriot, erudit şi judecător al impostorilor. SOLDATUL CARR: Nu-mi pasă nici atâtica cine e. SOLDATUL COMPTON: Nu ne pasă nici atâtica cine e. STEPHEN: S-ar zice că-i irit. Cârpă verde prin faţa taurului.

(Kevin Egan din Paris în cămaşă neagră cu pompoane spaniole $i pălărie de rebel îi face semn lui Stephen.) KEVIN EGAN: S'lut, Bonjour! Bine ştiuta vielle ogresse cu dents jauncs.

(Pairice Egan îşi iţeşte pe la spatele lui faţa de iepure ronţmnă o foaie de salată.)

PATRICE: Socialiste!

DON EMILE PATRIZIO FRANZ RUPERT POPE HEN-NESSY (în cămaşă medievală de zale, cu două gâşte sălbatice zburându-i pe cască, plin de o nobilă indignare arată cu o mină înzăuată spre cei doi soldaţi): Werf eykezii aceştia la futboden, porcos mari şi umflaţi corciţi şi galbeni, todos mânjiţi cu sos stricat! BLOOM (Către Stephen): Haide acasă. Aici dai de bucluc. STEPHEN (Clătinându-se pe picioare): Eu nu vreau să-l evit. îmi stârneşte inteligenţa.