James Joyce Ulysses Copyright by James Joyce Shakespeare and Company 12, Rue de l'Odeon, 12 Paris, 1928 Toate drepturile asupra acestei versiuni sînt rezervate Editurtf univers. Ulise

(Colţii urîţi, înfometaţi, ai unei proxenete mai vîrst-nice se iţesc dintr-un prag.)

PROXENETA (Şoaptă uscată) : Pssst ! Fă-te-ncoace pîn' să-ţi spun ceva, Feciorie aicea înăuntru. Pssst. STEPHEN (Altius aliquantulum) : Et omnes ad quos par­venit aqua ista.

PROXENETA (Scuipă după ei o ţîşnitură de salivă veni­noasă) : Felceri de la Trinity. Scăldaturi falopiene. Numai sula de ei şi biştarii ioc.

(Edy Boardman, pe vine alături de Bertha Supple, puf­neşte pe nas, îşi trage şalul peste nări.) EDY BOARDMAN (Certăreaţă): Şi zice una din ele : Las' că te-am văzut eu în piaţa Credincioşilor cu hăndrălăul ăla, fantele ăla de la calea ferată, cu pălăria lui de hai-în-pat. Da, m-ai văzut, zic. Tu vorbeşti, zic. Tu pe mine nu m-ai văzut niciodată la o casă de randevu cu un scoţian însurat. Zic. Ia te uită la ea ! Turnătoare. Căpăţînoasă ca un catîr ! Şi mai şi umblă cu doi deodată. Kilbride, me­canicul de locomotivă şi caporalul OliphanV-STEPHEN (Triumphaliter) ; Salvi facti % surit,

(Gesticulează cu bastonul şi sfărîmă imaginea proiec­tată de felinar, spulberîndu-i lumina pretutindeni peste lume. Un prepelicar bălţat aţinîndu-se după mîncare se strecoară după el mîrîind. Lynch îl goneşte cu piciorul.) LYNCH : Ei şi ce ?

106

STEPHEN (Privind peste umăr) : Aşa că gestul, nu mu­zica, nu mirosurile, are să fie limbajul universal, darul limbilor care să facă vizibil nu înţelesul laic ci prima ente-lechie, ritmul structural. LYNCH : Filoteologie pornosoficală. Metafizică de strada

Mecklenburg !

STEPHEN : L-am văzut pe Shakespeare bîntuit de o scor­pie şi pe Socrate ciugulit de găină. Chiar şi atotînţeleptul stagirit a fost muşcat, înşeuat şi călărit de o lumină a

iubirii.

LYNCH : Bah !

STEPHEN : Oricum, e nevoie de două gesturi ca să

ilustrăm parabola cu pîinea şi urciorul ? Mişcarea asta

simbolizează coltucul şi urciorul de pîine şi de vin la Omar.

Ţine-mi bastonul.

LYNCH : Dă-l dracului de baston împuţit. Unde mergem ?

STEPHEN : Libidinosule linx, către la belle dame sans

merci, Georgina Jonson, ad ăeam qui laetificat jnven-

tutem meam.

(Stephen îi împinge bastonul în braţe şi îşi ridică în­cet braţele răsturr îndu-şi capul pe spate pînă rămîne cu mîinile amîndouâ depărtate de corp, înălţate la nivelul pieptului, cu palmele în jos intersectîndu-se, stingă mai sus, cu degetele gata să se răsfire.)

LYNCH : Care-i urciorul cu pîine ? N-are a face. Ori asta ori vama — tot una. Parcă ai ce simboliza. Na, ia-ţi cîrja ta şi umblă.

(Trec mai departe. Tommy Caffrey se apropie în patru labe de un felinar şi agăţîndu-se de el se aburcă opintin-ău-se puţin cîte puţin. Cînd ajunge la furca de sus alunecă iarăşi în jos. Jacky Caffrey înşfacă felinarul să se cocoaţs şi el. Marinarul de adineaori se pocneşte de felinar. Ge­menii o zbughesc în întuneric. Marinarul, clătinîndu-se pe picioare, îşi apasă degetul arătător pe o nară şi ejectează pe nara cealaltă un jet prelung, lichid, de mucilagiu. Smul-gînd felinarul din loc şi propiindu-şi-l pe umăr se înde­părtează în mulţime cu torţa aceasta aprinsă în spate.

Ceaţa rîului îşi tîrîic încetişor şerpii. Din haznale, cră­pături, latrine, maldăre de gunoaie, se înalţă în toate păr­ţile fumuri stătătoare. O licărire ţîşneşte dinspre sud de dincolo de cotul dinspre mare al rîului. Marinarul înain-

107

tează nesigur străbătînd în zigzag mulţimea, poticnindu-se către şinele de garare. Din partea cealaltă, pe sub podul de cale ferată, apare Bloom, roşu la faţă, gîfîind, înfun-dîndu-şi pîine şi ciocolată într-un buzunar al hainei. In vitrina frizeriei lui Gillen un portret compozit îi înfăţi­şează imaginea vajnicului Nelson. Alături o oglindă con­cavă îi prezintă în faţă portretul lugubriosului Booloohoom, de demult pierdutul, nenorocitul-în-dragoste. Cu gravi­tate, Gladstone, îl fixează în ochi, Bloom aşa cum e Bloom. El trece mai departe trăsnit de privirea fixă a truculen­tului Wellington, însă din oglinda convexă îi rinjesc saşii ochii holbaţi şi obrajii bucălaţi ai lui Poldy şolditul-zaha-risitul.