James Joyce Ulysses Copyright by James Joyce Shakespeare and Company 12, Rue de l'Odeon, 12 Paris, 1928 Toate drepturile asupra acestei versiuni sînt rezervate Editurtf univers. Ulise

L

împodobit cu plante costisitoare. Toţi sînt foarte frumoşi, voinici, cu feţe din metal preţios, bine făcuţi, respectabili îmbrăcaţi şi bine crescuţi, vorbind fluent cinci limbi mo­derne şi manifestînd interes în diferite domenii ale ştiinţe­lor şi artelor. Fiecare din ei are numele scris cu litere lizi­bile pe plastronul cămăşii Nasodoro, Degetdeaur, Chrysos-tomos, Maindoree, Surîsdeargint, Silbaselber, Vifargent, Panargyros. Sînt imediat numiţi în funcţii de mare încre­dere în mai multe ţări diferite ca directori executivi de bancă, şefi de mişcare pe căi ferate, preşedinţi ai unor societăţi.)

O VOCE : Bloom, tu eşti Mesia ben Iosif sau ben David ?

BLOOM (întunecat): Tu ai spus-o.

FRATELE BÎZ : Atunci fă o minune.

LYONS COCOŞUL : Prezi-ne cine-are să cîştige premiul

Saint Leger.

(Bloom merge pe sumă, îşi acoperă ochiul sting cu urechea stingă, trece prin mai multe ziduri, se urcă pe co­loana lui Nelson, se agaţă cu pleoapele de cornişa cea mai de sus, mănîncă douăsprezece duzini de stridii (cu coajă cu tot), vindecă mai mulţi bolnavi de boala regească, îşi con­tractează faţa astfel încît să semene eu mai multe perso­naje istorice, lordul Beaconsfield, lordul Byron, Wat Tyler, Moise din Egipt, Moise Maimonide, Moise Mendel-ssohn, Henry Irving, Rip Van Winkle, Kossuth, Jean-Jacques Rousseau, baronul Leopold Rothschild, Robinson Crusoc, Sherlock Holmes, Pasteur, îşi întoarce fiecare picior simultan în mai multe direcţii, cheamă fluxul să se re­tragă, provoacă o eclipsă de soare întinzîndu-şi degetul cel mic de la o mină.)

BRINI, NUNŢIUL PAPAL (în uniformă de zuav papal, cuirasă de oţel la platoşa de pe piept, platoşe pe braţe, coapse, pulpe, mustăţi mari laice şi mitră papală cafenie): Leopoldi autem generatio. Moise îl născu pe Noe şi Noe îl născu pe Eunuch şi Eunuch îl născu pe O'Halloran şi O'Halloran îl născu pe Guggenheim şi Guggenheim îl născu pe Agendath şi Agendath îl născu po Netaim şi Netaim îl născu pe Le Hirsch şi Le Hirsch îl născu pe Jesurum şi Jesurum fi născu pe MacKay şi MacKay îl născu pe Os-trolopsky şi Ostrolopsky îl născu pe Smerdoz şi Smerdoz îl născu pe Weiss şi Weiss îl născu pe Schwartz şi Schwartz

154

îl născu pe Adrianopoli şi Adrianopoli îl născu pe Aranjuez şi Aranjuez îl născu pe Lewy Lawson şi Lewy Lavvson îl născu pe Ichabudonosor şi Ichabudonosor îl născu pe O'Donnell Magnus şi O'Donnell Magnus îl născu pe Christbaum şi Christbaum îl născu pe Ben Maimun şi Ben Maimun îl născu pe Dusty Rhodes şi Dusty Rho-des îl născu pe Benamor şi Benamor îl născu pe Jones-Smith şi Jones-Smith îl născu pe Savorgnanovici şi Sa-vorgnanovici îl născu pe Jasperstone şi Jasperstone îl născu pe Vingtetunieme şi Vingtetunieme îl născu pe Szom-bathely şi Szombathely îl născu pe Virag şi Virag îl născu pe Bloom et vocabitur noraen eius Emmanuel. O MINĂ MOARTĂ (Scrie pe zid) : Bloom e un tîmpit. UN ELEV (în straie de hoţ de drumul mare): Şi ce făceai în ocolul de oi în spate, la Kilbarrack ? O FETIŢĂ (Scuturînd o vîjîitoare) : Şi sub podul Bally-

bough ?

O TUFĂ DE VÎSC : Şi în vizuina dracului ? BLOOM (Roşindu-se puternic de la frunte pînă la bărbie, trei lacrimi picurînău-i din ochiul sting): Cruţaţi-mi tre­cutul.

ARENDAŞII IRLANDEZI EXPROPRIAŢI (în surtuc, pan­taloni scurţi şi cu bite ca la tîrgul din Donnybrook) : Bateţi-l cu biciul !

(Bloom cu scufie cu urechi de măgar se aşază la colţ cu braţele încrucişate la piept, cu picioarele întinse înainte. Fluieră Don Giovanni a cenar teco. Orfani din Artane joacă hora în jurul lui ţinîndu-se de mîini. Fete de la misiunea de binefacere de la poarta închisorii joacă hora în direcţia opusă ţinîndu-se de mîini.) ORFANII DIN ARTANE :

Porcule, cîine murdar şi urît, •

Crezi că-ţi iubeşte vreo doamnă rîtul urît ?

FETELE DE LA POARTA ÎNCHISORII :

Etică-l vezi pe Kapa Că se dă la fata Să-şi pună pofta-n cui Aşa să-i spui.

135

HORNBLOWER (în efod şi cu şapcă de vînătoare pe cap, anunţă): Şi el va purta păcatele neamului la Azazel, du­hul care este în pustie şi la, Lilith, vrăjitoarea din noapte. Şi ei au să-l bată cu pietre şi au să-l stîrpească, da, toţi de la Agendath Netaim şi pînâ la Mizraim, ţara lui Ham. (Toată lumea aruncă cu pietre de carton în Bloom. O mulţime de călători de bună credinţă şi cîini de pripas se apropie şi-l murdăresc. Mastiansky şi Citron se apropie, în mantii de gabardină, şi cu perciuni lungi. Îşi clatină bărbile spre Bloom.)

MASTIANSKY ŞI CITRON : Belial ! Laemlein din Is­tria ! Fals Mesia ! Abulafia !

(George S. Mesias, croitorul lui Bloom. apare cu un metru de croitor sub braţ şi îi prezintă o notă de plată.) MESIAS : Pentru ajustarea unei perechi de pantaloni, un­sprezece şilingi.

BLOOM (Frecîndu-şi mîinile, vesel): Exact ca-n vremu­rile bune. Săracul Bloom !

(Reuben J. Dodd, Iscariotul cu barbă neagră, păstorul cel rău, purtînd pe umeri cadavrul fiului său înecat, se apropie de stîlpul infamiei.)

REUBEN J. (Şoaptă răguşită) : S-a dat totu-n vileag. S-a şi dus un turnător după sticleţi. Fuga după prima birjă goală.

BRIGADA DE POMPIERI : Pflaap ! FRATELE BÎZ (lnvestmîntîndu-l pe Bloom în haine gal­bene cu broderii de flăcări colorate şi cu o pălărie ascu­ţită, îi agaţă de gît o pungă cu praf de puşcă şi-l predă autorităţilor civile, spunînd): Iertt.ţi-i lui încălcările.

(Locotenentul Myers de la brigada de pompieri a Du­blinului la cererea generală îi dă foc lui Bloom. Lamentări.) CETĂŢEANUL : Slavă Domnului !

BLOOM (în vestmânt fără cusături cu literele I.H.S. se ri­dică în picioare în mijlocul flăcărilor, ca un phoenix) : Nu plîngeţi după mine voi fiice ale Erinului.

(Le arată reporterilor dublinezi urme de arsuri. Fiicele Erinului în vestminte negre cu mari cărţi de rugăciuni şi luminări lungi aprinse în mîini îngenunchează şi se roagă.)

156

FIICELE ERLNULUI :

Rinichi ai lui Bloom, rugaţi-vă pentru noi.

Floare a Băii, roagă-te pentru noi.

Mentor al lui Menton, roagă-te pentru noi.

Agent de publicitate pentru Freeman, roagă-te pentru noi.

Caritabilule francmason, roagă-te pentru noi.

Săpun rătăcitor, roagă-te pentru noi.

Plăceri ale păcatului, rugaţi-vă pentru noi.

Cîntec fără cuvinte, roagă-te pentru noi.

Mustrător al cetăţeanului, roagă-te pentru noi.

Prieten al tuturor păcătoşilor, roagă-te pentru noi,

Moaşă mult miloasă, roagă-te pentru noi.

Talisman de cartof împotriva bolilor şi molimilor,

roagă-te pentru noi.

(Un cor de şase sute de glasuri, condus de domnul Vin-cent O'Brien, cîntă Alleluia, acompaniat la orgă de Jo-seph Glynn. Bloom devine mut, chircit, carbonizat.) ZOE : Vorbeşte tu înainte, dă-i cu gura pînă te faci vînăt ia faţă.

BLOOM (Cu pălărie moale, pipă de lut petrecută pe după panglică, pantaloni de doc prăfuiţi, saboţi prăfuiţi, cu boc­celuţă de emigrant în mină, trăgînd de o sfoară un porc, cu surîs în priviri) : Lasă-mă să trec, femeie, că, pe toate caprele de Connemara, cred c-am să dau de dracu'. (Cu o lacrimă în ochi.) Nebuni toţi. Patriotism, cultul morţilor, muzica, viitorul stirpei. A fi sau a nu fi. S-a dus visul vie­ţii. Sfârşeşte paşnic. Ei n-au decît să-şi trăiască viaţa (Cu ochii în gol, trist.) Sînt o ruină. Cîteva pastile de aconită. Jaluzelele trase. O scrisoare. Pe urmă mă întind la odihnă. (Respiră adînc.) Gata. Eu am trăit. M-am dus. Adio. ZOE (înţepată, cu degetul petrecut prin fileul de la gît) : Chiar, pe cinstite ? Pînă data viitoare. (Rînjeşte.) Da' ia închipuieşte-ţi că te scoli cu dosu-n sus sau termini prea repede cu fata preferată. O, las' că-ţi ştiu eu gîndu-ascuns. — BLOOM (Amar) : Bărbat, femeie, iubire — ce-nseamnă jif __ astea ? Dopul cu sticla lui. If

ZOE (Deodată indispusă) : Nu pot să-i sufăr pe-ăştia min- / cinoşii. Dă-i şi tîrfei cinstite şansa ei.

BLOOM (Căindu-se) : Sînt un om foarte dezagreabil. Eşti şi tu un rău necesar. De unde eşti ? Din Londra ?

157

ZOE (Volubilă) : De la Norton cu porci mulţi — acolo unde

porcii cîntă la orgă. Sînt născută în Yorkshire. (îl prinde

de mina cu care el caută să-i pipăie sinul.) Stai niţel, mi-

cuţule. Lasă-te de de-astea, c-ai putea s-o nimereşti mai

rău. N-ai ceva sunători pentru fetiţa ? Vreo zece şilingi ?

BLOOM (Surîde, dă încet din cap) : Mai mult chiar, huria

mea, mai mult.

ZOE : Mai mult şi-ncă mai ce ? (li mîngîie neglijent cu

lăbuţe de catifea.) Nu vii pînă în salon să vezi pianina cea

nouă ? Vino c-acuş m-am şi dezbrăcat.

BLOOM (pipăindu-şi plin de îndoială ceafa, cu jena fără

pereche a unui precupeţ pus să aprecieze simetria sinilor

ei dezgoliţi) : Ştiu eu pe una care-ar fi grozav de geloasă

dac-ar şti ce se-ntîmplă. Monstrul cu ochii verzi. (Serios.)

Ştii ce greu e. Nu trebuie să-ţi mai spun eu.

ZOE (Flatată) : Ce nu văd ochii nu ştie nici inima. (îl mîn-

glie.) Hai.

BLOOM : Vrăjitoarea rîzătoarea ! Mîna care leagănă

leagănul.

ZOE : Bebeluşule !

BLOOM fin scutece de sugar, cu blăniţă, capul mare cu

o claie de păr negru, fixează cu ochi mari furoul ei şi-i

numără cataramele de bronz cu un deget bont, cu limba

umedă lîlîindu-i, silabisind cu greutate) : Ulu tioi tlei —

tlei tloi tlulu.

CATARAMELE : Iubeşte-mă. Nu mă iubi. Iubeşte-mă.

ZOE : Cine tace înseamnă că-i place. (Cu ghearele mici

desfăcute îi ia captivă mîna, arătătorul ei strecurmdu-i

în palmă un semn tainic, ispitindu-l întru pieire) : Mîini

calde pipotă rece.

(El şovăie printre miresme, muzici, ispite. Ea îl îm­pinge spre trepte, atrăgîndu-l prin odoarea subsuorilor ei, prin viciul ochilor ei vopsiţi, prin foşnetul furoului ale cărui cuie sinuoase exhală duhoarea de leu a tuturor brutelor de masculi care au posedat-o.) BRUTELE DE MASCULI (Exhalînd pucioasa rutului şi fecalelor, bîţiinău-se în cuşca lor largă, răgind încetişor şi bălăngănindu-şi încolo şi încoace capetele buimace) : Bravo !

(Zoe şi Bloom ajung în prag unde stau comod aşezate două tîrfe surori. Ele îl examinează curioase pe sub sprîn-

158

cenele boite şi surîd la plecăciunea lui grăbită. El se îm­piedică stîngaci.)

ZOE (Apucîndu-l de grabă cu mina ei norocoasa) : Hop-şi-aşa. Să nu cazi în sus pe scară.

BLOOM : Omul cel drept cade de şapte ori. (Se dă la o parte în prag.) După dumneavoastră, aşa cer manierele. ZOE : Doamnele întîi, domnii după ele.

(Trece pragul. El mai şovăie. Ea se întoarce şi, întinzîn-ău-şi mina, îl trage spre ea. El sare. Pe cuierul cu coarne de cerb din hol atîrnă o pălărie de bărbat şi un imper­meabil. Bloom se descoperă şi văzînd aceste obiecte se în­cruntă, apoi surîde, preocupat. Se deschide brusc o uşă pe palierul din spate. Un bărbat în cămaşă purpurie şi pan­taloni cenuşii, cu ciorapi cafenii, păşeşte cu paşi de mai­muţă, cu capul chel şi bărbuţa de ţap ridicate în sus, ţinînd în braţe strîns la piept un urcior cu apă, şi pateştile duble negre îi atîrnă pe spate pînă la călcîie. întorcîndu-şi re­pede faţa de la el, Bloom se apleacă grăbit să cerceteze pe masa din hol ochii de şoricar ai unei vulpi împăiate ; apoi, ridicîndu-şi capul şi amuşinînd o urmăreşte pe Zoe în salonul de muzică. O foaie de hîrtie subţire aco­peră lumina candelabrului. în jur zboară o molie, cioc-nindu-se, evitînd obstacolele. Duşumeaua e acoperită cu mozaic de cauciuc în, romburi de jad azurii si cinabru. Urme de paşi întipărite pe el în toate direcţiile, căţeii pe călcîi, călcîi pe tălpi, degete pe degete, picioare încruci­şate, o adevărată moară de paşi tîrşiţi, fără fantome de trupuri, totul închipuind o mîzgălitură fără sens. Pereţii sînt tapisaţi cu hîrtii cu motive de iederă şi luminişuri limpezi. La cămin e desfăcut un paravan de pene de păun. Lynch stă chircit cu picioarele încrucişate pe rogojina îm­pletită, cu şapca întoarsă cu cozorocul la spate. Bate încet tactul cu un beţigaş. Kitty Ricketts, o tirfă osoasă palidă în costum marinar, cu mănuşi de piele de căprioară su-mecate pe încheietura coralie, cu o punguliţă împletită agăţată de mînâ, sade pe marginea mesei legunîndu-şi pi­ciorul şi privindu-se in oglinda poleită de deasupra con­solei căminului. Din corset îi atîrnă peste şold un orna­ment oarecare. Lynch arată ironic cu degetul spre pe­rechea de Ungă pian.)

159

KITTY (Tuşeşte în pumn) : E cam idioţică. (Face un semn

tremurîndu-şi arătătorul prin aer.) Blemblem. (Lynch ii

ridică binişor cu beţigaşul fusta şi juponul alb. Ea şi le

aşază la loc.) Stai cuminte. Respectă-te. (Sughiţă, apoi îşi"

apleacă repede pălăria canotieră pe sub care îi licăre roşu

părul vopsit.) O, scuză-mă !

ZOE : Lumină de rampă, Charley. (Se îndreaptă spre can-

delabru şi face luminile mai mari.)

KITTY (Privind mioapă spre jetul de gaz lampant) :

Ce-are-n seara asta ?

LYNCH (Cu voce adîncă): Intră acuma fantomele şi vîr-

colacii.

ZOE : Bateţi din palme pentru Zoe.

(Beţigaşul din mina lui Lynch scapără, se face, un vătrai de aramă. Stephen în picioare la pianina pe care şi~a lăsat pălăria şi toiagul de frasin. Repetă cu două degete aceeaşi serie de cuvinte fără sens. Florry Talbot, o tîrfă grasă, lălîie, într-o rochie şleampătă decolorată, se tolăneşte cu picioa­rele desfăcute pe colţul canapelei, cu antebraţul atîrnîn-du-i moale peste rezemătoare, ascultînd. Un neg greoi îi cade peste pleoapa somnoroasă.)

KITTY (Sughiţă încă o dată zvîcnindu-şi piciorul de cal) : O. scuzaţi.

ZOE (Prompt): Se gîndeşte băiatul la tine. Fă-ţi nod la cămaşă.

(Kitty Ricketts îşi apleacă uşor capul. Şarpele boa de la gîtul ei se descolăceşte, alunecă, îi cade peste umeri, pe spate, pe braţe, peste scaun, jos, pe duşumea. Lynch îi culege rotocoalele cu vîrful bastonului. Ea îşi întinde gingaş gîtul, strîngîndu-şi-l la loc. Stephen aruncă o pri­vire peste umăr spre silueta cu şapca pusă pe dos.) STEPHEN : La drept vorbind nici n-are vreo importanţă dacă Benedetto Marcello a redescoperit chestia asta sau a inventat-o el. Ritualul e în fond odihna poetului. S-ar putea să fie un vechi imn pentru Demeter, sau dimpotrivă ceva întru gloria Coela enarrant gloriam Domini. E sus­ceptibilă de noduri şi de moduri pînă la hiperfrigian sau mixolidian şi de texte tot atît de divergente cum ar fi popii dănţuind în jurul lui David, vreau să spun Circe sau ce spun altarul lui Ceres şi David dîndu-i g^es din grajd

160

basistului lui cu atotputernicia lui. Mais, nom de nom, asta-i altă căciulă. Jetez la gourme. Faut que jeunesse se passe. (Tace, arată spre şapca lui Lynch, surîde, rîde.) Pe ce parte e bosa ta a cunoaşterii ?

ŞAPCA (Cu posomorala plictisită) : Bah ! Asta e pentru că aşa e. Minte de femeie. Grecul ovrei e ovreiul grec. Extremele se ating. Moartea e forma cea mai de sus a vieţii. Bah !

STEPHEN : Tu ţii minte destul de exact toate erorile mele, lăudăroşeniile, greşelile. Cît am să-mi mai închid ochii la lipsa asta de loialitate ? Piatră de tocilă ! ŞAPCA : Bah !

STEPHEN : Uite încă una pentru tine. (Se încruntă.) Cauza e că premisa fundamentală şi dominanta sînt se­parate de cel mai mare interval posibil care... ŞAPCA : Care ce ? Mergi pînă la capăt. Vezi că nu poţi. STEPHEN (Cu efort) : Intervalul care. Este elipsa cea mai mare posibilă. Consistentă cu. Ultima reîntoarcere. Oc­tava. Care. ŞAPCA : Care ce ?

(Afară gramofonul începe să zbiere Oraşul sfînt.) STEPHEN (Deodată) : Care a mers pînă la capătul lumii ca să nu se străbată pe sine însuşi. Dumnezeu, soarele, Shakespeare, un comis voiajor, traversîndu-se în realitate pe sine însuşi devine el însuşi acel sine însuşi. Stai o clipă. Stai o secundă. Dracu' să-l ia pe-ăla cu scandalul lui pe stradă. Şinele care în sine a fost ineluctabil condiţionat să devină. Ecco !

LYNCH (Cu un chicot ironic, rînjind către Bloom şi Zoe Higgins) : Ce discurs erudit, ce spuneţi ? ZOE (Repede) : Dumnezeu să se îndure de capul tău de prăpădit, el ştie mai multe decît ai uitat tu în toată viaţa ta.

(Florry Talbot îl fixează cu o stupiditate obeză pe

Stephen.)

FLORRY : Cică vine ziua judecăţii în vara asta.

KITTY : Nu !

ZOE (Izbucneşte într-un hohot de rîs) : Doamne Dumne­zeule nedreptule !

FLORRY (Ofensată) : Păi, scrie şi în ziare despre Anti­crist ! O, mă gîdilă piciorul.

161

11 - Ulise, voi. II

(Vînzătorii de ziare, zdrenţăroşi, desculţi, trăgînd după ei un zmeu de hîrlie, tropăie prin faţa ei, ţipînd.) VlNZÂTORII DE ZIARE : Ediţie specială. Rezultatele cursei de cai. Şarpele de mare din Canalul Mînecii. A sosit cu bine Anticristul.

(Stephen îşi întoarce capul şi-l vede pe Bloom.) STEPHEN : Timpul, timpurile şi jumătatea timpului.

(Reuben J. Anticrist, evreul rătăcitor, cu mina gheară deschisă să apuce peste propria lui spinare, păşeşte im-pleticindu-se. Peste şale are petrecută o desagă de pelerin din care ies poliţe şi note de plată neonorate. Peste umăr are o prăjină de cîrligul căreia atîrnă trupul leoarcă al singurului său băiat, salvat din apele Liffey-ului, agăţat de twul pantalonilor. Un vîrcolac cu chipul lui PuncH Costello, deşelat, cocoşat, hidrocefal, cu nasul proeminent şi frmitea teşită şi nas de Ally Sloper, ţopăie săllînd şi dîndu-se tumba prin întunericul care se lasă tot mai adine.) TOŢI : Ce-i asta ?

VÎRCOLACUL (Cu fălcile tremurîndu-i, se bîţîie încoace şi încolo, holbîndu-şi ochii, cu braţele răşchirate, ghearele desfăcute, şi pe urmă deodată iţindu-şi chipul fără buze printre coapsele depărtate) : II vient ! Cest moi ! L'homme qui rit! L'homme primigene ! (Se roteşte pe călcîie cu ţi­pete de derviş.) Sieurs et dames, faites vos jeux ! (Se lasă pe vine, chicotind tare. Mici artificii în formă de planete ti zvîcnesc din mîini). Les jeux sont faits ! (Planetele nă­vălesc exprimîndu-se în pocnete şi trosnete.) Rien n'ua plus. (Planete, baloane sclipitoare plutesc in sus prin aer, se sting. El ţopăie mai departe în gol.)

FLORRY (Căzînd într-o torpoare, făcîndu-şi în taină vruce) : Sfîrşitul lumii !

(Un efluviu femeiesc, călduţ, emană din trupul său. Obscuritatea nebuloasă pătrunde peste tot spaţiul. Prin ceaţa rotitoare de afară gramofonul zbiară mai presus de icnetele de tuse şi zgomotul de tropăituri.) GRAMOFONUL : Ierusalime !

Deschide-ţi porţile şi cîntă Osana...

(O rachetă ţîşneşte spre cer spărgîndu-se cu zgomot. O stea albă cade din ea proclamînd sfîrşitul tuturor lucru­rilor şi a doua sosire a Profetului llie. Pe o sfoară invizi-

162

bilă infinită întinsă dinspre zenit spre nadir Sfîrşitul Lumii, o caracatiţă cu două capete în fustanelă colorată, bască şi tartan, se zvîrcoleşte prin noroi, făcînd tumbe, sub chipul Celor Trei Picioare ale Omului din Insula

Man.)

SFÎRŞITUL LUMII (Cu accent scoţian) : Cine mai dansează

dansul de pupa, dansul de pupa, dansul de pupa ?

(Mai presus de îmbulzelile lunecătoare şi de icnetele de tuse, se înalţă tot mai sus vocea Profetului llie, aspră precum un trosnet de floricele. Se arată şi el, transpirînd, într-o sutană largă şi cu mîneci în pîlnie, cu faţa de ţîr-covnic, asupra unei strane peste care e petrecut drapelul gloriei de demult americane. Bate cu pumnii în balustradă.) PROFETUL ILIE : Fără lătrături, vă rog, în incintă. Jake Crane, Sue Creola, Dave Campbell, Abe Kirschner, dacă tuşiţi tuşiţi cu gura închisă. Vă spun, eu sînt aici marele om pe toată linia de transmisie. Băieţi, acuma e de noi. Ora Domnului Dumnezeu este 12.25. Lăsaţi vorbă la mama că sînteţi aici. Grăbiţi pariurile şi-aveţi cartea cea mare în mînă. Haideţi cu toţii, daţi zor încoace ! De-aici aveţi biletu' direct spre veşnicie, fără oprire. Doar o sin­gură vorbă. Sînteţi oameni serioşi sau nişte cîrpe ? Dacă vine a doua venire la Coney Island sînteţi gata ? Florry Christ, Stephen Christ, Kitty Christ, Lynch Christ, numai de voi ţine să simţiţi pe pielea voastră forţa cosmică. Vă e frică cumva de forţa cosmică ? Nu. Fiţi de partea înge­rilor. Fiţi prizme. Aveţi în voi înşivă chestia, şinele cel mai de sus. Numai de voi depinde şi-o să staţi alături de Isus, de Gautama, de Ingersoll. V-aţi prins cu toţii în vi­braţie ? Eu zic că da. Puneţi doar gura, o secundă, şi cerul vă pică în poală. V-aţi prins ? E, pe cinstea mea, o chestie sigură. Cea mai mare chestie. Ceva imens, supersomptuos. Vă reface centrii vitali. Vă vibrează. Eu ştiu bine, că şi eu sînt vibrator. Să lăsăm gluma la o parte şi să ne ducem la culcare. A.J. Christ Dowie şi filosofia armonicală, nu v-aţi prins ? O.K., strada şaişnouă numărul şapteşapte. Aţi notat ? Asta e. Chemaţi-mă la soarefon orieînd. Pră­pădiţilor, nici n-aveţi nevoie de mărci pe plic. (Ţipă.) Şi acuma cîntul nostru de glorie. Cu toţii cu toată inima în cîntec. Şi încă o dată. (Cîntă.) Ieru...

163

GRAMOFONUL (Acoperindu-i vocea) : Tîrfosalaminiarag-hhuuuuh... (Discul scîrţîie sub ac.)

CELE TREI TIRFE (Acoperindu-şi urechile, schelălăind) : Ahhîk !

PROFETUL ILIE (In cămaşă, cu mînecile suflecate, ne­gru la faţă, strigă din toate puterile, cu braţele ridicate în aer) : Tu, Marele Frate, de acolo sus, domnule Preşedinte, ai auzit ce stăteam tocmai să-ţi spun. Sigur, poţi să spui că cred din tot sufletul în tine, dom'le Preşedinte, domnule, şi simt eu acuma că domşoara Higgins şi domşoara Ricketts au şi pornit-o pe calea credinţei. Sigur, pot să spun sus şi tare că nici n-am văzut femeiuşcă mai speriată, domşoara Florry, decît te-am văzut pe matale. Domle Pre­şedinte, vino domle şi ajută-mă să le mîntui pe dragele noastre surori. (Face cu ochiul la public.) Domnu' Pre­şedinte al nostru, de-nţeles a înţeles, da' el tot nu scoate nici un cuvînt, nu domnule.

KITTA-KATE : Am uitat de mine cu totul. într-un mo­ment aşa de slăbiciune m-am dus şi-am făcut ce-am făcut pe dealul Constituţiei. Pe mine m-a confirmat episcopul. Sora mamei s-a măritat cu un Montmorency. Un instala­tor, ăsta a fost nenorocirea mea cînd eram şi eu mai tînără şi la trup curată.

ZOE-FANNY : L-am lăsat să mi-o vîre înăuntru aşa de amoru' artei.

FLORRY-TERESA : A fost ca urmare a unei băuturi cu porto peste Hennessyul de trei stele că m-am făcut vino­vată cu Whelan cînd s-a strecurat în patu' meu. STEPHEN : La început a fost cuvîntul, la sfîrşit lumea fără sfîrşit. Binecuvîntate fie cele opt fericiri.

(Fericirile, Dixon, Madden, Crotthers, Costello, Lene-han, Bannon, Mulligan şi Lynch în halate albe de studenţi la medicină, cîte patru în rînd, pas de gîscă, tropăie prin faţa lui în marş zgomotos.)

FERICIRILE (Incoerente) : Bere bou buldog bivoînăimit bişniţă barnum bubugoiul bebiscop.

LYSTER (în pantaloni scurţi de nuanţă neagră quaker şi cu pălărie cu boruri largi, spune cu voce discretă) : El e prietenul nostru. Nu-i nevoie să-i spun pe nume. Caută şi tu lumina.

(Trece în pas de dans. Best îşi face intrarea în halat de frizer, frumos spălat şi scrobit, cu buclele pe moaţe de hîr-tie. ti conduce pe John Eglinton care e îmbrăcat în kimono de mandarin din mătase de Nankin cu litere ca nişte şopîrle şi o pălărie înaltă ca o pagodă.)

BEST (Surîzînd, îşi ridică pălăria dînd la iveală un craniu ras de pe creştetul căruia se înalţă ţepoasă o coadă legată cu o panglicuţă portocalie cu fundă) : L-am făcut gigea. Un lucru al frumuseţii, ştiţi şi dumneavoastră, cum zice Yeats, vreau să spun Keats.

JOHN EGLINTON (Produce o lanternă oarbă cu capac verde şi îi îndreaptă raza de lumină spre un colţ, cu accent muşcător) : Estetica şi cosmetica sînt pentru budoar. Eu sînt pentru adevăr. Adevărul gol goluţ pentru omul sim­plu gol goluţ. Oamenii din Tanderagee vor faptele şi au chiar de gînd să le şi afle.

(în conul de lumină al lămpii, în spatele grămezii de cărbuni, olav, cu ochii sfinţi, se vede meditînd posomorit chipul lui Mananaan MacUr, cu bărbia sprijinită pe ge­nunchii ridicaţi. Se scoală încet în picioare. Un vînt rece marin suflă dinspre mantia-i druidică. în jurul capului i se încolăcesc ţipari mari şi mici, Trupul îi e încrustat cu ier­buri de mare şi scoici. în mina dreaptă ţine o pompă de bicicletă. în mina stingă ridică, ţinîndu-l de gheare, un crab uriaş.)

MANANAAN MACLIR (Cu voce de valuri) : Aum ! Hek ! Ual ! Ak ! Lub ! Mor ! Ma ! Ioghinul alb al zeilor. Piman-drul ocult al lui Hermes Trismegistul. (Cu voce de vînt şuie­rător de mare.) Punarjanam patsypunjaub ! Nu mă las eu tras pe sfoară. A spus cineva, păzeşte-te de stînga, cultul lui Shakti. (Cu ţipăt de păsări de furtună.) Shaktim Shiva ! întunecatule ascunsule tată ! (Loveşte cu pompa de bici­cletă crabul pe care-l ţine în mina stingă. Pe cadranul ori-cînd gata să-l ajute lucesc cele douăsprezece semne ale zodiacului. Geme cu vehemenţa oceanului dezlănţuit.) Aum ! Baum ! Pyjaum ! Eu sînt lumina căminului, eu sînt untul visător smîntînitor.

(O mină scheletică de luda sugrumă lumina. Lumina verde se face violetă. Jetul de gaz geme şuierător.) JETUL DE GAZ : Poaah ! Pfuiiii !