Jocul cu mărgele de sticlă

--------------------------

1 Maestrul jocului (lat.)

2 Pentru Novalis (Friedrich Leopold von Hardenberg) (1772 ― 1801), poet romantic german, reprezentant al „idealismului magic", lumea subiectivă era singura realitate, iar visul un izvor de adevăruri absolute. Runele sunt cele mai vechi semne grafice germanice. În limba gotă, rûna – secret, taină

3 Aici, cu sensul de totalitate a studiilor literare şi ştiinţifice

4 Pierre Abilard (1079 ― 1142), filozof şi teolog scolastic francez, este întemeietorul conceptualismului, poziţie filozofică înaintată pentru vremea sa, care respingea teza că generalul ar exista ca o realitate independentă de lucrurile individuale. Conform conceptualismului, generalul există totuşi pe planul logic, sub forma noţiunilor, a „conceptelor". Filozoful francez a combătut fanatismul religios, pledând pentru aşezarea credinţei pe baze raţionale, fapt care a fost condamnat ca erezie de către biserică. Pe plan literar, Abelard a devenit eroul unei celebre povestiri medievale despre dragostea lui nefericită pentru Héloïse

5 Nikolaus von Kues (Cusa, Cues sau Cusanus) (1401 ― 1464), cardinal şi filozof german, a cărui gândire panteistă conţine elemente dialectice remarcabile. A propus fundamentarea studiului naturii pe matematică

6 Feaci ― popor legendar menţionat în Odiseea; pe insula lor a ajuns Ulise, fiind întâmpinat de Nausicaa, fiica regelui

7 La Strasbourg, unde Goethe şi-a continuat, în 1770, studiile începute la Leipzig, se situează dragostea lui pentru Friederike Brion, fiica pastorului din Sesenheim. Dar, evident, lucrul cel mai important, pe care l-a trăit în acest oraş, a fost renaşterea sa spirituală datorită îndrumărilor lui Herder. La Wetzlar, tânărul scriitor a funcţionat ca referent pe lângă Camera imperială de justiţie. Aici a cunoscut-o pe Charlotte Buff, logodnica unui coleg, îndrăgostit de ea, a izbutit să plece Ia timp pentru a evita un deznodământ dureros ca acela din Suferinţele tânărului Werther, operă rezultată din chiar acest episod real

8 Wilhelm Friedemann Bach (1710 ―1784), fiul cel mai mare al lui Johann Sebastian Bach; a fost el însuşi compozitor dotat şi organist vestit.

9 Localităţi din Elveţia.

10 Gottfried Silbermann (1683―1753), celebru constructor german de orgi Şi piane din Freiburg. Familia Silbennann a practicat construcţia de orgi tacă din secolul al XVII-lea

11 Regi din dinastia Giu Sin (sec. XI―221 î. Chr.)

12 Perioada dintre anii 770―475 î. Chr., în cadrul dinastiei Giu Sin.

13 Calw, oraş din Württemberg, locul de naştere al lui Hermann Hesse.

14 Heinrich Schütz (1585―1672), important compozitor german de muzică religioasă, autor de pasiuni, motete, madrigaluri, precum şi al primei opere germane (Daphne), din care s-a păstrat numai textul.

15 Johann Pachebel (1653―1706), compozitor german, autor de lucrări pentru orgă.

16 Joculator şi Lusor ― Glumeţul, Hâtrul, dar şi Jucătorul (lat).

17 Unio Mystica ― unitate mistică (lat).

18 Ignaţiu de Loyola (1491―1556) ― fondator al ordinului iezuiţilor şi autor al unor Exerciţii spirituale.

19 Upanişade ― scrieri cu caracter religios şi filozofic, bază teoretică a brahmanismului şi a filozofiei tradiţionale indiene.

20 Geniu, imbold interior, conştiinţă (grec.).

21 Acceptarea cu drag a sorţii (lat).

22 Michael Prätorius, pseudonimul lui Schultheiss (1571―1621), compozitor de muzică bisericească pe mai multe voci.

23 Johann Jakob Froberger (1616―1667), organist şi compozitor german, a creat în Germania suita pentru pian; a mai scris lucrări pentru orgă, foarte preţuite de J.S. Bach.

24 Aleşi (lat.).

25 2 Floarea tinerimii (lat.).

26 Ludovic cel Crud (lat.).

27 Talent foarte multilateral, preocupări pentru studii largi, caracter dovedit" (lat.).

28 Fire fericită şi foarte avidă de progrese, place oficialilor datorită caracterului său" (lat.).

29 Tovarăş de luptă (lat), nume cu care se adresau unii altora studenţii de la vechile Universităţi din Occident; corespunde termenului mai recent de „camarad".

30 La absurd (lat.).

31 În limba germană, Knecht = slugă.

32 În limba germană, Waldzell are sensul de Chilia de (din) Pădure, înţeles redat în latină prin Cella Silvestris.

33 1 Jucători (lat.).

34 Ordin călugăresc întemeiat în Franţa, la Citeaux, ale cărui orânduieli au fost statornicite în 1113 de către sfântul Bernard.

35 Satul jucătorilor (lat.).

36 Ornamente formate din două note scurte care preced nota reală de altă înălţime.

37 2 Semne muzicale aşezate deasupra unor note, indicând un fel de triluri frânte, Determinate.

38 Sistem prescurtat de notaţie muzicală, constând în indicarea acordurilor prin cifre.

39 Instrument muzical cu coarde şi claviatură, apărut prin secolul al XV-lea,

strămoş al pianului.

40 Cuvânt de origine latină, întrebuinţat în germană pentru a denumi o prelegere sau un exerciţiu universitar destinat unui cerc foarte restrâns.

41 Andrea Gabrieli (1510―1586), organist şi compozitor veneţian.

42 Cuvânt latin folosit în germană cu sensul de ajutor, slugă

43 Decameronul lui Boccaccio.

44 Noţiune idealistă din filozofia lui Aristotel, denumind tendinţa spre Perfecţiune ce rezidă ta fiecare lucru. Leibniz şi reprezentanţii vitalismului contemporan au dat acestei noţiuni sensul de principiu imaterial al vieţii.

45 Johann Albrecht Bengel (1687―1752), teolog evanghelic german, a stimulat fanatismul religios în Suabia şi în alte părţi.

46 Friedrich Christoph Oetinger (1702―1782), pietist şi Württemberg.

47 Nikolaus Ludwig, conte de Zinzendorf (1700―1760), poet pietist, întemeietor al ordinului fraţilor moravi, în 1722.

48 Doctrină ascetică a unei secte protestante întemeiate în 1671 de teologul german Philipp Jakob Spener (1635―1705); propovăduia atitudinea bigota şi misticismul excesiv.

49 Cărămidarul (lat.).

50 Cun ţzî sau Cun Fu-fzî ― Confucius.

51 I-Ching (Cartea transformărilor) este cea dintâi dintre cele cinci cărţi sfinte ale vechilor chinezi, reprezentând în esenţă un manual de divinaţie.

52 Dumbrava de bambuşi (germ.).

53 Ci-Ching (Cartea cântecelor), cea mai veche colecţie de poezie chinezească (sec. XI―VI î.Chr.), cuprinde peste trei sute de cântece de muncă, de recoltă, de dans şi dragoste, culte şi populare.

54 Ciuang-ţzî (1020―1077), filozof şi umanist materialist chinez, a indicat existenţa unor legi în evoluţia fenomenelor şi a intuit lupta dialectică dintre contrarii care, în cele din urmă, ajung, după el, la împăcare.

55 Aici, cuvântul are sensul de simbolistică fantastică a numerelor şi literelor, de felul celei folosite de cabalişti.

56 Bernhard Bolzano (1781―1848), matematician şi filozof catolic, autor al unei Teorii a ştiinţei

57 De asemenea (lat).

58 Părinţi (lat.).

59 August Hermann Francke (1663―1727), teolog şi pedagog evanghelic, pietist, fondator al unui aşezământ ce-i purta numele, Ia Halle pe Saale, cuprinzând şcoli, un azil de bătrâni, o editură etc

60 Ordinul benedictinilor a fost întemeiat de sffntul Benedict de Nurcia la Monte Cassino, în Italia, în anul 529. Este cel mai vechi ordin monahal din cadrul bisericii catolice, iar tradiţia sa culturală este cu adevărat glorioasă. La începuturile Evului Mediu, aşezământul benedictin a salvat şi a conservat pentru posteritate majoritatea operelor capitale ale literaturilor latină şi elină; mulţi membri ai ordinului au ajuns celebri ca oameni de ştiinţă şi literaţi, în secolul al X-lea, ordinul a fost reformat şi centrul său s-a mutat la abaţia de la Cluny, în Franţa, de unde mişcarea de înnoire a monahismului s-a extins în întreaga lume catolică. Ordinul cistercienilor, al trapiştilor, camaldulilor, celestinilor s.a. sânt ramuri derivate din congregaţia benedictinilor. Revoluţia franceză din 1789 a suprimat această congregaţie, dar în 1839 ea a luat din nou fiinţă şi în 1893 a cunoscut o nouă reorganizare, adusă la îndeplinire de papa Leon al XIII-lea. Congregaţia are şi mânăstiri de călugăriţe, care se consideră ctitorite de sfânta Scolastica, sora geamănă a sfântului Benedict. Se poate spune că în istoria mânăstirii de la Mariafels, Hesse sintetizează întreaga istorie a Ordinului.

61 Domn (lat.).

62 1 Geniul tutelar al locului (lat).

63 Seducător (franc.).

64 Despre lucrurile castaliene (lat).

65 Jocul aniversar sau solemn (lat).

66 Spiritul creator (lat).

67 Om nou (lat.).

68 Viaţa activă, viaţa contemplativă (lat,).

69 Evoluţia sensului a fost posibilă datorită faptului că în limba latină substantivul ludus are, între altele multe, şi aceste două înţelesuri: joc şi şcoală.

70 De fapt Tusculunum, vilă a lui Cicero la Tusculum, oraş în Latium.

71 Studiosus ― studios, student (lat.),

72 Bicinium este numele dat în trecut cântecelor a capella pe două voci, cultivate mai ales de către maeştrii din Ţările de Jos, printre care Orlando di Lasso (1532―1594).

73 Spre mai marea glorie a Castaliei (lat)

74 în afara zidurilor (lat).

75 Heinrich Isaac (cea. 1445―1517) ― compozitor flamand, autor de opere polifonice

76 Muzica figurală ― compoziţie împodobită cu multe figuri, spre deosebire de coralul simplu.

77 Aminteşte-ţi că vei muri (lat.).

78 Diodor din Sicilia (80 ― 29 î. Chr.), istoric grec, autor al unei prime încercări de sinteză asupra istoriei Antichităţii, Biblioteca istorică, păstrată fragmentar.

79 Friedrich Ruckert (1788―1866), poet liric german, exponent al romantismului. Paralel cu volumele de versuri originale, a publicat tălmăciri din poezia orientală.

80 Sftntul Hilarion (291―371) s-a născut lângă Gaza, a fost discipolul sfântului Antonie şi fondator al vieţii monahale în Palestina.

81 Cimitir din Pisa, datând din secolul al XIII-lea.

82 În filozofia gnostică, eonul („timp, durată") denumeşte lumea ideală.

83 Numele indian al Gangelui