Pe zonele subţiate ale fragmentelor se realizează cu o freză fisură nişte retentivităţi care pot fi sub forme variabile, - coadă de rândunică, retenţii liniare perpendiculare pe linia de fractură, de „Y”, „T”, etc. Uneori aceste retenţii trebuie create chiar sub dinţii artificiali, evitându-se deteriorarea sau schimbarea formei acestora.
Aceste retenţii sunt necesare pentru a mări suprafaţa de contact dintre acrilatul vechi şi cel nou şi de a crea condiţii de întrepătrundere, asigurând în felul acesta o mai mare rezistenţă protezei reparate.
Aceste retenţii sunt necesare pentru a mări suprafaţa de contact dintre acrilatul vechi şi cel nou şi de a crea condiţii de întrepătrundere, asigurând în felul acesta o mai mare rezistenţă protezei reparate.
Se izolează modelul cu o substanţă alginică (Izodent, Pectizol);
Se izolează modelul cu o substanţă alginică (Izodent, Pectizol);
Se umectează cu monomer zonele din fragmente care urmează a fi lipite şi apoi se reaşează pe model cu grijă;
Într-un godeu se prepară acrilatul autopolimerizabil roz sau transparent, în cantitate suficientă şi în momentul când a ajuns în faza a III-a se introduce în spaţiul dintre fragmente, în uşor exces.
Într-un godeu se prepară acrilatul autopolimerizabil roz sau transparent, în cantitate suficientă şi în momentul când a ajuns în faza a III-a se introduce în spaţiul dintre fragmente, în uşor exces.
Se presează cu degetele prin intermediul unei folii de celofan pentru a completa tot spaţiul, modelând în acelaşi timp ca pasta de acrilat să fie la acelaşi nivel cu suprafaţa protezei. Presiunea se menţine continuă până la încheierea polimerizării acrilatului.
Se presează cu degetele prin intermediul unei folii de celofan pentru a completa tot spaţiul, modelând în acelaşi timp ca pasta de acrilat să fie la acelaşi nivel cu suprafaţa protezei. Presiunea se menţine continuă până la încheierea polimerizării acrilatului.
Unii autori recomandă ca după întărirea acrilatului, proteza să fie ţinută în apă caldă într-o oală sub presiune timp de 10 - 20 de minute, pentru a definitiva polimerizarea şi a mări rezistenţa acrilatului;
Unii autori recomandă ca după întărirea acrilatului, proteza să fie ţinută în apă caldă într-o oală sub presiune timp de 10 - 20 de minute, pentru a definitiva polimerizarea şi a mări rezistenţa acrilatului;
Se îndepărtează proteza reparată de pe model şi se prelucrează, se netezeşte şi se lustruieşte.
b. Reparaţia unei proteze cu fracturi multiple la care sunt prezente toate fragmentele: dacă fragmentele pot fi aşezate în poziţie corectă se procedează la fel ca la punctul anterior. Subţierea liniei de fractură şi retenţiile trebuie făcute la fiecare fragment în parte, în dreptul zonei de fractură.
b. Reparaţia unei proteze cu fracturi multiple la care sunt prezente toate fragmentele: dacă fragmentele pot fi aşezate în poziţie corectă se procedează la fel ca la punctul anterior. Subţierea liniei de fractură şi retenţiile trebuie făcute la fiecare fragment în parte, în dreptul zonei de fractură.
Dacă fragmentele nu pot fi repuse corect, medicul ia o amprentă cu un material elastic şi cu o lingură standard a câmpului protetic, iar apoi tehnicianul aşează fragmentele în această amprentă peste care va turna modelul. În continuare se procedează ca la primul punct.
Dacă fragmentele nu pot fi repuse corect, medicul ia o amprentă cu un material elastic şi cu o lingură standard a câmpului protetic, iar apoi tehnicianul aşează fragmentele în această amprentă peste care va turna modelul. În continuare se procedează ca la primul punct.
c. Reparaţia unei proteze la care unul din fragmentele fracturate s-a pierdut: în această situaţie, când fragmentul pierdut este de dimensiuni mici, se va parcurge o etapă clinică şi una de laborator.
c. Reparaţia unei proteze la care unul din fragmentele fracturate s-a pierdut: în această situaţie, când fragmentul pierdut este de dimensiuni mici, se va parcurge o etapă clinică şi una de laborator.
Cu proteza parţială pe câmp, medicul amprentează parţial zona în care lipseşte fragmentul, utilizând mase termoplastice şi elastomeri de sinteză sau doar elastomeri de sinteză în două consistenţe (chit şi fluid).
Cu proteza parţială pe câmp, medicul amprentează parţial zona în care lipseşte fragmentul, utilizând mase termoplastice şi elastomeri de sinteză sau doar elastomeri de sinteză în două consistenţe (chit şi fluid).
În laborator se toarnă modelul, care cuprinde zona lipsă a bazei protezei şi pe care se reconstituie fragmentul lipsă cu răşini acrilice autopolimerizabile.
În laborator se toarnă modelul, care cuprinde zona lipsă a bazei protezei şi pe care se reconstituie fragmentul lipsă cu răşini acrilice autopolimerizabile.
d. Reparaţia unei proteze fisurate: prin fisurare se înţelege crăparea protezei fără separarea fragmentelor. Se execută la fel ca la protezele fracturate, fără faza de coaptare a fragmentelor. Înainte de a turna modelul părţii mucozale, se va executa lipirea porţiunii fisurate pentru a preveni o eventuală distanţare la acest nivel.
