Pregătirea amprentei în vederea turnării modelului;
Realizarea modelului de lucru din gips dur sau extradur. Pe baza soclului se fac nişte retenţii;
Realizarea modelului antagonist cu cheie de ocluzie, pentru păstrarea rapoartelor ocluzale înregistrate în cabinet;
Pentru evitarea fracturării protezei, ambalarea în chiuvetă este înlocuită cu folosirea unei „prese de căptuşire”. Acest dispozitiv are rolul de a menţine neschimbate relaţiile ocluzale şi permite presarea constantă a materialului de căptuşire, scurtând totodată timpul de lucru;
Pentru evitarea fracturării protezei, ambalarea în chiuvetă este înlocuită cu folosirea unei „prese de căptuşire”. Acest dispozitiv are rolul de a menţine neschimbate relaţiile ocluzale şi permite presarea constantă a materialului de căptuşire, scurtând totodată timpul de lucru;
Se aplică gips de consistenţă moale în jumătatea inferioară a presei de căptuşire, peste care se aşează modelul cu proteza având soclul modelului în sus, astfel ca dinţii artificiali să se acopere cam 1/3 cu gips;
Se aplică gips de consistenţă moale în jumătatea inferioară a presei de căptuşire, peste care se aşează modelul cu proteza având soclul modelului în sus, astfel ca dinţii artificiali să se acopere cam 1/3 cu gips;
După priză, soclul modelului se gipsează la braţul superior al presei şi se strâng şuruburile;
După priza gipsului se desfac cele două jumătăţi ale presei. Într-o parte va rămâne cheia ocluzală, iar în cealaltă va rămâne modelul cu proteza. Se îndepărtează proteza de pe model cu atenţie pentru a nu se fractura modelul;
După priza gipsului se desfac cele două jumătăţi ale presei. Într-o parte va rămâne cheia ocluzală, iar în cealaltă va rămâne modelul cu proteza. Se îndepărtează proteza de pe model cu atenţie pentru a nu se fractura modelul;
Se îndepărtează de pe proteză materialul de amprentă şi urmele de gips. Dacă medicul nu a îndepărtat un milimetru de acrilat de pe faţa mucozală a protezei, tehnicianul face acum acest lucru;
Se îndepărtează de pe proteză materialul de amprentă şi urmele de gips. Dacă medicul nu a îndepărtat un milimetru de acrilat de pe faţa mucozală a protezei, tehnicianul face acum acest lucru;
Suprafaţa externă a protezei se protejează cu ceară, vaselină sau siliconi, materiale care pot fi detaşate cu uşurinţă la prelucrarea finală;
Aşezarea protezei în cheia ocluzală şi fixarea ei în poziţie corectă cu ceară de lipit;
Se izolează crestele modelului cu un material de izolat;
Se prepară pasta de acrilat autopolimerizabil;
Suprafaţa mucozală a protezei se pensulează cu monomer;
Se aplică pasta de acrilat atât pe suprafaţa mucozală a protezei cât şi pe model;
Se aplică pasta de acrilat atât pe suprafaţa mucozală a protezei cât şi pe model;
Se asamblează cele două jumătăţi ale presei de căptuşire şi se strâng şuruburile. Excesul de acrilat se îndepărtează;
Polimerizarea finală se face la temperatura şi sub presiunea indicată de producător;
După polimerizarea acrilatului se desfac cele două jumătăţi ale presei şi se scoate proteza;
După polimerizarea acrilatului se desfac cele două jumătăţi ale presei şi se scoate proteza;
Se prelucrează, se netezeşte şi se lustruieşte proteza parţială acrilică.
În cabinet:
În cabinet:
Se aplică proteza în cavitatea bucală;
Se face reechilibrarea ocluzală.
Această metodă este indicată la pacienţii:
Această metodă este indicată la pacienţii:
Cu câmp protetic deficitar;
Cu prezenţa unor incongruenţe între acesta şi proteză;
Unde se solicită îmbunătăţirea performanţelor funcţionale atunci când substratul muco-osos este sensibil la presiunile ocluzale;
Materialele reziliente au capacitatea de a se deforma sub influenţa presiunilor ocluzale, deformaţii care se realizează potrivit reliefului subiacent.Materialele folosite cel mai frecvent sunt de tip vâsco-elastic, din grupa răşinilor şi/sau siliconilor care polimerizează la rece şi rămân moi, reziliente, o perioadă limitată de timp. Consistenţa vâsco-elastică virează spre cea elastică şi ulterior spre durificare în timp.
Materialele reziliente au capacitatea de a se deforma sub influenţa presiunilor ocluzale, deformaţii care se realizează potrivit reliefului subiacent.Materialele folosite cel mai frecvent sunt de tip vâsco-elastic, din grupa răşinilor şi/sau siliconilor care polimerizează la rece şi rămân moi, reziliente, o perioadă limitată de timp. Consistenţa vâsco-elastică virează spre cea elastică şi ulterior spre durificare în timp.
Datorită acestor calităţi ale materialului, transmiterea forţelor masticatorii către suportul muco-osos tinde să se egalizeze, eliminând zonele de presiune exagerată, de iritare sau traumatizare de la nivelul mucoasei câmpului protetic.
Datorită acestor calităţi ale materialului, transmiterea forţelor masticatorii către suportul muco-osos tinde să se egalizeze, eliminând zonele de presiune exagerată, de iritare sau traumatizare de la nivelul mucoasei câmpului protetic.
a) Temporară: se recomandă pentru recondiţionarea ţesuturilor din zona de sprijin muco-osos. Proprietăţile vâsco-elastice ale materialului refac ţesuturile traumatizate, le relaxează şi le modelează, permiţând astfel o nouă căptuşire cu materiale de durată.
a) Temporară: se recomandă pentru recondiţionarea ţesuturilor din zona de sprijin muco-osos. Proprietăţile vâsco-elastice ale materialului refac ţesuturile traumatizate, le relaxează şi le modelează, permiţând astfel o nouă căptuşire cu materiale de durată.
Dacă se intenţionează înlocuirea acestui material cu acrilat autopolimerizabil, acest lucru trebuie făcut înainte ca materialul provizoriu să-şi fi pierdut proprietăţile. Materialele folosite au o vâscozitate lent progresivă.
Dacă se intenţionează înlocuirea acestui material cu acrilat autopolimerizabil, acest lucru trebuie făcut înainte ca materialul provizoriu să-şi fi pierdut proprietăţile. Materialele folosite au o vâscozitate lent progresivă.
Se prezintă sub formă bicomponentă: pulbere şi lichid. Durata lor de acţiune este de două săptămâni după care îşi pierd elasticitatea şi devin granuloase. Tehnica de aplicare este prin metoda directă. Materialele se automodelează dinamic în cavitatea bucală, odată cu exercitarea tuturor funcţiilor sistemului stomatognat.
Se prezintă sub formă bicomponentă: pulbere şi lichid. Durata lor de acţiune este de două săptămâni după care îşi pierd elasticitatea şi devin granuloase. Tehnica de aplicare este prin metoda directă. Materialele se automodelează dinamic în cavitatea bucală, odată cu exercitarea tuturor funcţiilor sistemului stomatognat.
b) Definitivă: se apelează la acest tip de căptuşire când indicaţiile sunt foarte severe. Consistenţa elastică a acestor materiale amortizează presiunile asupra câmpului protetic, permiţând o bună masticaţie.
b) Definitivă: se apelează la acest tip de căptuşire când indicaţiile sunt foarte severe. Consistenţa elastică a acestor materiale amortizează presiunile asupra câmpului protetic, permiţând o bună masticaţie.
Materialele utilizate trebuie să fie reziliente şi să rămână moi pe toată perioada utilizării lor, pentru a putea prelua forţele masticatorii, fără a se produce însă o deformare permanentă a materialului de căptuşire. Căptuşirea se poate face prin tehnica directă sau cea indirectă.
Materialele utilizate trebuie să fie reziliente şi să rămână moi pe toată perioada utilizării lor, pentru a putea prelua forţele masticatorii, fără a se produce însă o deformare permanentă a materialului de căptuşire. Căptuşirea se poate face prin tehnica directă sau cea indirectă.
Pentru ca materialul elastic să acţioneze ca un tampon al presiunilor ocluzale este necesar să aibă o grosime de minimum 2 mm. În strat mai subţire este ineficient, iar stratul mai gros este imposibil de obţinut fără a reduce rezistenţa mecanică a protezei; acest lucru se poate realiza doar în atrofiile marcate de creastă alveolară, când se poate câştiga spaţiu reducând din grosimea acrilatului rigid sau chiar a dinţilor.
Pentru ca materialul elastic să acţioneze ca un tampon al presiunilor ocluzale este necesar să aibă o grosime de minimum 2 mm. În strat mai subţire este ineficient, iar stratul mai gros este imposibil de obţinut fără a reduce rezistenţa mecanică a protezei; acest lucru se poate realiza doar în atrofiile marcate de creastă alveolară, când se poate câştiga spaţiu reducând din grosimea acrilatului rigid sau chiar a dinţilor.
Deoarece materialul elastic în strat subţire se poate desprinde chiar în timpul prelucrării şi îmbătrâneşte repede pierzându-şi elasticitatea, este necesar ca întâlnirea cu acrilatul rigid să se facă în strat gros. De asemenea această întâlnire trebuie realizată la distanţă de marginile protezei, locul de la care începe întotdeauna procesul de îmbătrânire al materialului.
Deoarece materialul elastic în strat subţire se poate desprinde chiar în timpul prelucrării şi îmbătrâneşte repede pierzându-şi elasticitatea, este necesar ca întâlnirea cu acrilatul rigid să se facă în strat gros. De asemenea această întâlnire trebuie realizată la distanţă de marginile protezei, locul de la care începe întotdeauna procesul de îmbătrânire al materialului.
Astfel, şeile protetice vor fi confecţionate cu un spaţiu rezervat sub forma unei trepte interioare în şaua protetică care asigură:
Astfel, şeile protetice vor fi confecţionate cu un spaţiu rezervat sub forma unei trepte interioare în şaua protetică care asigură:
Spaţiul necesar şi treapta interioară din şeile protetice se pot obţine prin două metode:
Spaţiul necesar şi treapta interioară din şeile protetice se pot obţine prin două metode:
1. Prin aplicarea pe modelul de lucru a unor folii de plumb de 2 mm grosime, care au rolul de menţinător de spaţiu, peste care se realizează macheta după tehnica obişnuită şi în continuare proteza parţială. După ce proteza finită se obţine cu spaţiile necesare de 2 mm grosime şi cu margini în formă de treaptă:
Fie medicul căptuşeşte direct proteza în cavitatea bucală cu un material rezilient după tehnica descrisă la căptuşirea directă;
Fie medicul căptuşeşte direct proteza în cavitatea bucală cu un material rezilient după tehnica descrisă la căptuşirea directă;
Fie medicul ia o amprentă cu un material siliconic distribuit numai în spaţiul creat, sub presiune ocluzală. În continuare se procedează ca la căptuşirea indirectă.
2. Prin aplicarea pe modelul de lucru a unui menţinător de spaţiu, gros de 2 mm, confecţionat din ceară roz. Acest menţinător de spaţiu este aplicat pe modelul ambalat, deci situat în componenţa tiparului, după eliminarea cerii machetei şi înaintea aplicării pastei de acrilat termopolimerizabil.
2. Prin aplicarea pe modelul de lucru a unui menţinător de spaţiu, gros de 2 mm, confecţionat din ceară roz. Acest menţinător de spaţiu este aplicat pe modelul ambalat, deci situat în componenţa tiparului, după eliminarea cerii machetei şi înaintea aplicării pastei de acrilat termopolimerizabil.
După presare se deschide chiuveta, se îndepărtează menţinătorul de spaţiu după care se trece la termopolimerizare. Se obţine o proteză cu treaptă marginală şi în continuare se poate proceda ca în cele două situaţii de la punctul anterior.
După presare se deschide chiuveta, se îndepărtează menţinătorul de spaţiu după care se trece la termopolimerizare. Se obţine o proteză cu treaptă marginală şi în continuare se poate proceda ca în cele două situaţii de la punctul anterior.
Avantajul major al acestor materiale reziliente este că nu provoacă iritaţii tisulare, deoarece nu conţin monomeri acrilici.
Avantajul major al acestor materiale reziliente este că nu provoacă iritaţii tisulare, deoarece nu conţin monomeri acrilici.
Ca defecte sunt menţionate:
Rezistenţa mecanică scăzută, din care cauză prelucrările marginale şi la locul de îmbinare a celor două materiale se fac numai cu freze noi şi la turaţie mare a motorului de tehnică dentară. Frezele uzate şi turaţiile mici pot provoca smulgerea materialului rezilient;
Rezistenţa mecanică scăzută, din care cauză prelucrările marginale şi la locul de îmbinare a celor două materiale se fac numai cu freze noi şi la turaţie mare a motorului de tehnică dentară. Frezele uzate şi turaţiile mici pot provoca smulgerea materialului rezilient;
Gradul crescut de porozitate, ceea ce le expune infiltraţiilor microbiene. Aceste infiltraţii plus uzura mai rapidă fac ca aceste materiale să îmbătrânească într-un interval de 6 - 24 de luni. Îmbătrânirea duce la pierderea elasticităţii şi la un aspect disgraţios al stratului rezilient. Numai o igienă bucală riguroasă asigură o utilizare mai îndelungată căptuşirilor.
Gradul crescut de porozitate, ceea ce le expune infiltraţiilor microbiene. Aceste infiltraţii plus uzura mai rapidă fac ca aceste materiale să îmbătrânească într-un interval de 6 - 24 de luni. Îmbătrânirea duce la pierderea elasticităţii şi la un aspect disgraţios al stratului rezilient. Numai o igienă bucală riguroasă asigură o utilizare mai îndelungată căptuşirilor.
Pierderea unui dinte se face prin distugerea legăturii mecanice dintre acesta şi baza protezei. Reparaţia se poate face:
Pierderea unui dinte se face prin distugerea legăturii mecanice dintre acesta şi baza protezei. Reparaţia se poate face:
Cu acrilat autopolimerizabil (Duracryl) care va fixa dintele căzut la baza protezei prin legături chimice. Pentru a realiza o legătură chimică mai puternică, se recomandă umectarea suprafeţelor care vor veni în contact cu monomer sau cu un primer specific materialului utilizat;
Prin procedeul de injectare, care presupune un nou proces complet ca şi în cazul realizării unei noi proteze elastice. Se ia amprenta (cu sau peste proteză, în funcţie de tipul de reparaţie), se toarnă modelul de lucru din gips superdur, se realizează macheta refuncţionalizând proteza, se face tiparul prin ambalare în chiuveta specială şi se injectează materialul.
Prin procedeul de injectare, care presupune un nou proces complet ca şi în cazul realizării unei noi proteze elastice. Se ia amprenta (cu sau peste proteză, în funcţie de tipul de reparaţie), se toarnă modelul de lucru din gips superdur, se realizează macheta refuncţionalizând proteza, se face tiparul prin ambalare în chiuveta specială şi se injectează materialul.
La alegerea programului de injectare trebuie avut grijă ca temperatura la care se realizează topirea materialului ce vine injectat să nu deterioreze restul protezei.
La alegerea programului de injectare trebuie avut grijă ca temperatura la care se realizează topirea materialului ce vine injectat să nu deterioreze restul protezei.
Tot prin injectare se poate realiza şi căptuşirea protezei elastice. În final, aceasta va avea pe faţa mucozală un aspect neregulat, sub forma unor cupe (ventuze).
Tot prin injectare se poate realiza şi căptuşirea protezei elastice. În final, aceasta va avea pe faţa mucozală un aspect neregulat, sub forma unor cupe (ventuze).
