Let’s make it better! Raising the awareness of the triad
Lista de ingredinte (inlusiv alergenii alimentari)
Yüklə 0,61 Mb.
|
- Bu səhifədəki naviqasiya:
- Criterii pentru codificarea prin culori a alimentelor
- Criterii pentru codificarea prin culori a băuturilor
- Tipuri de Declaraţii de Sănătate
- Pentru cine este destinată această etichetă
- Ce se află în spatele etichetei
- Care sunt avantajele etichetei pentru consumator
Lista de ingredinte (inlusiv alergenii alimentari)În baza legislaţiei UE, este obligatoriu să se listeze toate ingredientele conţinute de produsul alimentar/ produs alimentar preambalat, inclusiv apa şi aditivii, fiind menţionate în ordinea descrescătoare a cantităţii lor în produs. “Produse preambalate” înseamnă orice unitate de vânzare destinată a fi prezentată ca atare consumatorului final și unităților de alimentaţie publică, constând dintr-un produs alimentar și din ambalajul în care a fost pus înainte de a fi oferit spre vânzare, fie că acest ambalaj îl acoperă în întregime sau parțial , dar în orice caz în așa fel încât conținutul să nu poată fi modificat fără a deschide sau modifica ambalajul. Fiecare constituent al unui "ingredient compus" trebuie să fie, de asemenea enumerat, cu excepția cazului în care constituentul a fost deja enumerat ca ingredient în sine, sau este prezent înt-o cantitate sub anumite limite, cu condiția să nu fie un potențial alergen. Sunt reguli specifice în etichetarea aditivilor, alergenilor (alergenul este o substanţă care provoacă un raspuns alergic), îndulcitorilor, potenţiatorilor de aromă, şi ingredientelor alimentare produse din organisme modificate genetic. De asemenea ingredientele care au fost iradiate trebuie să fie etichetate corespunzător.
Cantitatea unui produs de bază sau ingredient caracteristic trebuie declarat de obicei ca procent, în cazul în care ingredientul (sau categoria de ingrediente) figurează în denumirea produsului alimentar, este în mod normal asociată cu acel aliment, sau se acordă o atenţie deosebită în etichetă (Exp. este subliniat sau ilustrat) . A fost stabilit un număr de produse alimentare ca responsabile pentru majoritatea reacţiilor alegice alimenre (alergia este este nepotrivit şi exagerat considerată un răspuns imun). Etichetarea eficientă este esenţială pentru a permite consumatorilor alergici sa gestioneze condiţia lor. Există reguli specifice în ceea ce priveşte etichetarea ingredientelor alergice. Pentru alimentele preambalate sunt stabilite de Legislaţia Europeană Regulamentul de Informare privind produsele alimentare (Regulamenul Nr. 1169/2011). Alergenii trebuie să fie clar şi distict menţionaţi faţă de alte ingrediente pe eticheta produsului alimentar preambalat, Exp. prin font, stil sau culoare. În mod secundar, trebuie furnizate informaţii referitoare la alergen în cazul produselor alimentare neambalate (Exp. alimentele vândute în vrac în restaurante sau stradal).
Etichetarea este esenţială pentru a asista consumatorii care au alergii sau intoleranţe prin furnizarea de informaţii asupra compoziţiei produselor aliementare. Deși multe alimente sau grupuri de alimente pot declanşa o reacţie alergică, numai 14 substanţe sau produse necesită o etichetare specifică a alergenilor conform legislaţiei UE (adică Anexa III a Directivei 2000/12/EC cum a fost modificată) care s-a aplicat până pe 13 decembrie 2014 şi Reglulamentul Nr. 1169/2011 care s-a aplicat după aceea dată. Aceste ingrediente alergenice (inclusiv cele raportate la adjuvanţi tehnologici, aditivi şi solvenţi) trebuie să fie menţionaţe pe eticheta produselor alimentare. 1. Cerealele care conţin gluten şi produsele derivate
De la finele anului 2014, se aplică noi reglementări în ceea ce priveşte etichetarea alergenilor. Mai întâi, numele alergenului trebuie să fie distinct de alte ingrediente pe eticheta produselor alimentare preambalate, adică prin font, stil sau culoare. Apoi, informaţiile asupra alergenilor trebuie oferite pentru produse aplimentare neambalate (adică alimente vândute vrac în restaurante, cantine, sau unităţi de alimentaţie publică stradale). Această nouă cerinţă este deosebit de importantă ţinând seama că majoritatea incidentelor alergice sunt în corelaţie cu alimente neambalate şi alimente consumate în afara căminului. Legislaţia nu prescrie modul în care ar trebui furnizate aceste informaţii pentru alimentele neambalate, pur şi simplu afirmă că cerintele exacte ar trebui sa fie stabilite de legislaţia naţională a fiecărei tări. Pentru persoane cu alergii alimentare sau intoleranţă alimentară s-au dezvoltat sigle ca informaţii rapide despre alergeniii din alimente.
Valoarea nutritivă a alimentelor este prezentată de către eticheta nutriţională. Tabelul conţine următoarele date obligatorii: energia, macronutrienţii (proteine, glucide totale, zaharuri, grăsimi totale şi grăsimi saturate) fibre şi sare. Opţional în declarația nutrițională poate fi adăugat una sau mai multe dintre următoarele variante: acizi graşi mononesaturați, acizi grași polinesaturați, polioli, amidon, fibre. Dacă oricare dintre vitamine este prezentă în cantităţi semnificative, după cum este definit în tabel, trebuie adăugate microelementele (vitamine şi minerale). Dacă alimentul are etichetă nutriţională sau etichetă de sănătate atunci trebuie menţionate componentele relevante. 
Cum înţelegem şi cum folosim eticheta alimentelor Etichetarea nutrițională reprezintă un mijloc de a informa consumatorii cu privire la valoarea nutrițională a alimentelor și, în mod ideal, ar trebui să-i ajute să facă alegeri mai sănătoase la cumpărarea alimentelor. Etichetarea nutrițională devine tot mai răspândită pe ambalajele produselor alimentare din Europa. Consumatorii trebuie să aibă încredere că informațiile furnizate de etichete provin dintr-o sursă de încredere. Aceasta trebuie să fie transparentă, clară în ceea ce priveşte de unde provine şi de către cine este oferită şi/sau aprobată informaţia . Consumatorii au nevoie de o mai mare cunoaștere, înainte de a putea înțelege mai multe fapte și au nevoie de capacitatea de a aplica aceste cunoștințe judicios. Eticheta nutrițională este un instrument important prin care producătorii de produse alimentare pot comunica informații esențiale cu privire la valoarea nutritivă și compoziția produsului lor. Potențial, aceasta reprezintă un instrument valoros pentru a ajuta consumatorii să ia decizii informate cu privire la dieta şi stilul lor de viaţă. Cu toate acestea, se pare că etichetele nutriţională nu este întotdeauna eficientă în transmiterea mesajului. În anul 2011, noul regulament privind etichetarea produselor alimentare face etichetarea nutrițională obligatorie, și obligă producătorii de produse alimentare să furnizeze informații cu privire la valoarea energetică și 6 nutrienți: grăsime, acizi grași saturați, glucide, zaharuri, proteine și sare - în această ordine, și exprimate la 100 g sau 100 ml de produs. Aceste informaţii ar trebui prezentate într-un tabel nutriţional (de preferinţă pe partea din spate a ambalajului) şi poate, în plus să fie exprimate referitor la o porţie. Alţi nutrienţi (adică acizi graşi mononesaturaţi, polinesaturaţi, polioli, amidon, fibre, vitamine şi minerale) pot fi incluse opţional. Este important să se recunoască faptul că regulamentul mandatează numai etichetarea nutrițională în același câmp vizual, de obicei pe partea posterioară a ambalajului; etichetarea în câmpul vizual principal ( Ecp. pe fata ambalajului) rămâne opţională. Informațiile nutriționale sunt un cadou pe ambalaj alimentar "pe parte frontală a ambalajului" (FOP) furnizând informații cu privire la conținutul de energie al produsului, și "pe partea din spate a ambalajului " (BOP) etichetea nutriţională. Proiectul de cercetare finanțat de UE, FLABEL (Etichetarea alimentelor pentru a furniza o educaţie mai bună pentru viață) a arătat că, în medie 85 % dintre produsele alimentare au conținut informații nutriționale pe partea din spate a ambalajului și aproximativ 48% pe partea din față. Ce sunt DRV şi RDA şi cum să folosim etichetarea? O dietă echilibrată este acea dietă care furnizează cantităţi adecvate de energie şi nutrienţi pentru sănătate şi starea de bine. Doza zilnică recomandată (RDA) indică nivelul mediu zilnic de consum suficient pentru a asigura necesarul de nutrienţi pentru aproape toţi oemenii sănătoşi. RDA, aportul adecvat (AI) şi nivelul superior de consum tolerabil (UL) (nivelul maxim de consum zilnic care să un cauzeze efecte adverse sănătăţii) se referă la valori de referinţă numite aport alimentar de referinţă (DRI) folosit pentru a planifica şi a evalua aportul de nutrienţă la oamenii sănătoşi din SUA şi Canada. Valorile de referinţă ale dietei (DRV-uri) sunt un termen pentru un set de valori de referinţă folosit pentru a planifica şi evalua consumul de nutrienţi al oamenilor sănătoşi în ţările membre ale UE. Termenul a fost dezvoltat de Autoritatea Europeană pentru Siguranţa Alimentară (EFSA). DRV-urile indică cantitatea de energie şi nutrienţi individuali (glucide, fibre alimentare, grăsimi şi apă (în timp ce cele pentru micronutrienți sunt în continuare) de care oamenii au nevoie pentru o bună sănătare şi în acord cu vârsta, sexul şi condiţia fiziologică şi de asemenea pentru a reduce riscul de deficienţe sau boli netransmisibile ca boli de inimă sau cancer. DRV-urile nu vizează numai asigurarea aportului suficient de substanţe nutritive esenţiale, dar oferă de asemenea protecție împotriva supra-consumului. Aportul de glucide totale - inclusiv glucide din alimente bogate în amidon, cum ar fi cartofi și paste făinoase, și de glucide simple, cum ar fi zaharurile - trebuie să varieze între 45-60 % din aportul total de energie, atât pentru adulți cât și pentru copii. Pentru adulți dozele zilnice sunt: a) pentru grăsimi între 20-35 % din totalul consumului de energie; b) pentru fibrele alimentare de 25 grame pe zi; d) pentru apă un consum zilnic de 2,0 litri este considerat adecvat pentru femei și 2,5 litri pentru bărbați. Pentru zaharuri există dovezi că un consum frecvent de alimente bogate în zaharuri creşte riscul de cariilor dentare. Datele arată de asemenea legături între aportul ridicat de zaharuri sub formă de băuturi indulcite cu zahăr şi creşterea în greutate. Există şi dovezi că dozele mai mari de grăsimi saturate și grăsimi trans duc la creșterea nivelul colesterolului din sange, care poate contribui la dezvoltarea bolilor de inimă. Limitarea aportului de grăsimi saturate și grăsimi trans, cu înlocuirea lor prin acizi grași mono și polinesaturați, ar trebui să fie luată în considerare de către factorii de decizie, atunci când fac recomandări de nutrienți și când dezvoltă orientări de regim alimentar la nivel național. Un aport zilnic de 250 mg de acizi grași omega-3 cu lanț lung pentru adulți poate reduce riscul de boli de inimă. DRV-ul poate fi folosit, de exemplu, ca bază pentru valorile de referință în etichetarea produselor alimentare și pentru stabilirea orientărilor dietetice pe bază de produse alimentare (FBDG). FBDG traduce recomandările nutriționale în mesaje despre alimente şi alimentaţie şi poate ghida consumatorii referitor la ce să mănânce și îi poate ajuta să facă alegeri de dietă sănătoase. Niveluri superioare tolerabile de aport (UL) pentru vitaminel și minerale reprezintă DRV-urile ca cel mai înalt nivel de consum zilnic pentru un nutrient care este probabil să nu prezinte nici un risc de efect negative asupra sănătăţii. UL sprijină stabilirea unor niveluri maxime de nutrienți autorizate în produsele alimentare fortificate și suplimentele alimentare. ERSA este încă în lucru în ceea ce priveşte opiniile ştiințifice – DRV-uri pentru vitamine și minerale. Cum funcţionează în 6 paşi?
În plus, Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA) a furnizat, consultanță științifică privind stabilirea nivelurilor superioare tolerabile de aport alimentar zilnic (UL) pentru vitamine și minerale. S-au analizat şi nivelurile superioare de aport alimentar zilnic (UL) pentru diferite vitamine și minerale care sunt puțin probabil să prezinte un risc de efecte negative asupra sănătăţii individuale. UL oferă baza pentru stabilirea factorilor de siguranță, acolo unde este necesar, pentru diferite vitamine și minerale care vor asigura siguranța alimentelor fortificate și a suplimentelor alimentare care conțin aceste elemente nutritive. EFSA lucrează încă în ceea ce priveşte opinia ştiinţifică – DRV-uri pentru vitamine şi minerale. În septembrie 2003 EuroCOmmerce and FOODrik Europe a publicat Ghidul de Furnizare a Informaţiilor Alimentare Consumatorilor (Reglementarea UE Nr. 1169/2011) şi printre alte informaţii este exprimarea obligatorie la 100 g /100 ml pentru vitamine şi minerale (pg. 23-25). Este util pentru ţările care un au valori naţionale de referinţă. Vitamine şi minerale pentru care poate fi etichetată o valoare de referinţă:
Fără valoari de referință (DRV / RDA ( RI / ) nu va fi ușor de evaluat un produs alimentar în ceea ce priveşte valoarea nutritivă % RDA / % RI / % DRV ) . Informaţii nutriţionale prezentate pe etichetă în Europa În prezent etichetele produselor alimentare conține informații nutriţionale şi de sănătate care ne oferă cunoștințe utile despre alimentele pe care le cumpărăm. Ea ne poate ajuta să înțelegem contribuția diferitelor alimente la sănătatea și bunăstarea noastră și pentru a alege o dietă mai echilibrată. Sunt disponibile variate sisteme de etichetare elaborate de guverne, producători de produse alimentare, comercianți cu amănuntul, precum şi organizații de sănătate şi ale consumatorilor care încearcă să ofere un design cât mai plăcut pentru consumatori a etichetei.
Informaţii nutriţionale:
* Aportul de referință de un adult mediu (8400kJ/200 kcal); ≠ Zona umbrită – informaţii opţionale Vitamine şi minerale pentru care poate fi etichetată o valoarea de referinţă:
Agenția pentru Standardizarea Alimentelor a adoptat Codul de semafor pe bază de voluntariat de către mulți comercianți cu amănuntul mari și producători. Sistemele de coduri de culori (Exp. lumina semaforului) foloseşte culorile (Exp. roşu, chihlimbar, verde în codul semaforului din sistemul folosit în Marea Britanie; portocaliu, galben şi verde în sistemul Nutri-pass din Franţa, pentru a indica dacă conţinutul în nutrienţi şi uneori şi cel de energie a produsului alimentar este ridicat, mediu sau scăzut per 100 g/ml. Unele sisteme adoptă codul de culoare per porţie în funcţie de unele circumstanţe (Exp. Codul semafor din Marea Britanie). Pe etichetele produselor alimentare, în plus față de codul de culoare, sunt de asemenea furnizate informaţii despre cantitatea de nutrienţi (Exp. grăsimi, grăsimi saturate, zaharuri și sare) cu sau fără menţiunea cantităţii de energie disponibilă într-o porție sau pachet de alimente. Informațiile cu privire la procentul de nutrienţi ar trebui să fie calculat pentru fiecare porție de produs sau pentru 100 g sau 100 ml . Sistemul utilizează o valoare de referință de 100 de grame pentru produsele alimentare și de 100 ml pentru băuturi și clasifică nivelurile de grăsimi, grăsimi saturate, zaharuri și sare în nivel scăzut (verde), mediu (chihlimbar) sau ridicat (roșu) după cum este prezentat în tabelele de mai jos . Informaţii nutriţionale codificate prin culoare: 
Acest produs are culoare verde pentru energie, grăsimi, acizi graşi saturaţi şi sare, şi culoare roşie pentru zaharuri. Criterii pentru codificarea prin culori a alimentelor:
Criterii pentru codificarea prin culori a băuturilor:
În 2009 sistemul GDA inițial a fost adoptat ca un standard industrial în Uniunea Europeană până în 2012. În 2014 , GDA-urile au început să fie înlocuite de aporturile de referință. Valorile pentru nutrienţii sunt toate maxime, nu obiective. Informația este numai pentru orientare și nu ar trebui să fie luate în considerare ca sfaturi individuale. Procentele GDA spun ce reprezintă aceasta în relaţie cu doza zilnică (maximă) a acestor nutrienţi pentru adulţi sănătoşi. Sistemul GDA afișează informațiile nutriționale per porție sau servire (Exp. pe bară, pe felie) a produsului, indicând de obicei cantitatea de energie și cei patru nutrienți: grăsimi, grăsimi saturate (acizi grași saturați), zaharuri și sodiu (sare) din acea porţie. Pe partea din faţă a ambalajului (FOP) GDA-urile trebuie să aibe cel puţin caloriile menţionate, dar în partea din spate a ambalajului (BOP) GDA-urile trebuie să prezinte cel puțin aceste cinci înscrisuri. Un studiu a arătat că oamenii, în medie, mănâncă porţii mai mari decât specifică producătorii. Varietatea în mărimea porţiilor de asemenea face foarte dificilă compararea între produse. RIS-urile pot fi combinate cu etichetarea cu codul semafor pentru a face informațiile mai ușor și rapid înțelese.
În tabel: 
Regulamentul privind mențiunile nutriționale și de sănătate înscrise pe produsele alimentare în Uniunea Europeană va spori capacitatea consumatorilor de a face alegeri în cunoștință de cauză și semnificative. În scopul de a suporta creanţele, alimentele vor trebui să aibă profiluri nutritive adecvate. Mențiunile și simbolurile de sănătate de pe etichetele produselor alimentare sunt de ajutor consumatorilor ca să identifice produsele alimentare care sunt mai sănătoase. Siglele de sănătate pot fi adaptate pentru diferite probleme de sănătate, alergii. Siglele de sănătate, cum ar fi gaura cheii Suedeze și sigla de alegere din Olanda, sunt folosite pe produsele alimentare care îndeplinesc anumite criterii pentru nutrienţi pe categorii de produse alimentare (care variază de la siglă la siglă) și ajută consumatorii să identifice și să achiziționeze produse mai bune pentru ei (Exp. simbolul găurii de cheie în țările nordice și sigla-ul de alegere în Țările de Jos). Produsele cu sigle de sănătate sunt, în general, mai sărace în grăsimi totale, grăsimi saturate, sare şi zaharuri, comparativ cu alte produse similare din aceeași categorie de alimente. Însă este bine să căutăm etichete nutriționale pe partea din spate a ambalajului pentru a verifica alte elemente nutritive.     
Persoanele sănătoase, atunci când citesc eticheta produselor alimentare trebuie mai întâi să citească informaţiile referitoare la termenul de valabilitate și apoi siglele de sănătate / informaţii nutritive. Alimente suedeze etichetate cu sigla ’’gaura cheii’’ conțin mai puține zaharuri și sare, mai multe fibre şi cereale integrale şi grăsimi mai puţine sau sănătoase decât produsele alimentare din acelaiaţi categorie care nu poartă acest simbol. De exemplu, pâinea marcată cu acest simbol conţine mai multe fibre alimentare și cereale integrale, dar mai puţine grăsimi, sare şi zaharuri decât pâinea care nu poartă această siglă. Sigla găurii de cheie are un set de criterii pentru 25 de categorii de produse. Peștele și fructele de mare, fructele, legumele și cartofii pot fi etichetate fără ambalare utilizând sigla găurii de cheie. Sigla Alegere sănătoasă este o colaborare unică între mai multe părți interesate, care are scopul de a face alegerea sănătoase alegerea ușoară pentru a limita aportul de nutrienţi cu un impact negativ asupra sănătății (grăsimi saturate, acizi grași trans, zaharuri, sare) și mai multe fibre. Aceste produse asigură aportul de substanțe nutritive esențiale și benefice și promovează asigurarea aportului de energie corespunzător. Sigla de Alegere sănătoasă se bazează pe cooperarea dintre știință, industrie și guvern și indică cea mai sănătoasă opțiune în cadrul fiecărui grup de alimente. Sigla pozitiv aplicată pe partea din față a ambalajului ajută consumatorii să facă alegeri alimentare sănătoase şi stimulează producătorii să dezvolte produse mai sănătoase. Sigla Inimă spune consumatorului dintr-o privire că produsul marcat cu acest simbol este o alegere mai bună în cadrul grupului de produse cu privire la grăsime (cantitativ și calitativ) și la sodiu. Criteriile pentru Sigla Inimă se referă în principal la conținutul de energie, grăsimi și sare, împreună cu calitatea grăsimii. În plus, salata verde sau legumele proaspete cu sos pe bază de ulei, pâinea cu conţinut scăzut de sare şi conţinut ridicat de fibre cu margarină şi lapte degresat sau lapte acru ar trebui să fie întotdeauna disponibile pentru consumatori. Sigla Manancă inteligent se află pe eticheta produselor alimentare și băuturilor care îndeplinesc criteriile alimentare sănătoase, bazate pe liniile directoare de alimentaţie din SUA. Sigla Manancă inteligent, bea inteligent a fost dezvoltată ca parte a Fundaţiei Internaţionale Choices, o inițiativă la nivel mondial având ca deziderat a face alegerea mai sănătoasă alegerea mai ușoară. Acesată siglă este plasată pe produsele alimentare care au trecut o evaluare pe baza unui set de criterii de calificare bazate pe orientările internaționale de alimentaţie. Sgla Consiliului pentru Cereale Integrale prezintă un snop stilizat de cereale pe un fond galben-auriu cu un chenar negru îngroşat. Există două soiuri diferite de sigle, Sigla de bază și Sigla 100 %. Procentul de cereale integrale în produs determină dacă elementul este etichetat cu o siglă 100% sau o siglă de bază (cel puțin 8 grame de cereale integrale). b) Siglele de sănătate pentru persoane cu alergii alimentare sau intoleranţă alimentară Persoanele cu alergii alimentare şi intoleranță alimentară, atunci când citesc o etichetă a unui produs alimentar trebuie să citească mai întâi informaţiile despre alergenii din aliment (menţionaţi printre nutrienţi). După aceea vor citi informaţiile despre termenul de valabilitate şi siglele de sănătate / informaţiile nutritive. Alergia alimentară este un răspuns imun, în timp ce intoleranţa alimentară este o reacţie chimică care nu determină reacţii alergice severe (anafilaxie) care poate periclita viaţa. Cei mai frecvenţi alergeni alimentari includ laptele de vacă, ouăle, nucile crescute în pomi, scoicile, peştele şi susanul, grâul şi produsele din soia. Sigle de sănătate: alimente lipsite de…….alergeni………… 
De exemplu, persoanele cu boala celiacă au alergii alimentare la gluten (proteina de cereale) și trebuie să știe ce produse sunt fără gluten. În acest caz se utilizează sigla pentru cereale tăiat, ceea ce indică că produsul astfel inscripţionat este lipsit de gluten. Un astfel de simbol este utilizat de persoanele care urmează o dietă lipsită de gluten. Sigla este recunoscută la nivel internațional și este folosită cu licență pe produsele care aderă la criterii specifice.  
Sigla 1 Sigla 2 Sigla 3 Persoanele cu intoleranţă la lactoză (zahărul din lapte) trebuie să știe ce produse sunt fără lactoză. Un astfel de produs are sigla pentru lapte tăiat care indică că produsul este lipsit de lactoză.   
Sigla 1 Sigla 2 Sigla 3 Declaraţii nutriţionale şi de sănătate pentru alimente permise în UE Declaraţiile nutriţionale şi de sănătate ale alimentelor au fost stabilite prin Regulamentul (EC) Nr. 1924/2006 ca un cadru legal pentru astfel de comunicări legate de produs. Regulamentul a fost aplicat începând cu 1 iulie 2007.
Tipuri de Declaraţii de Sănătate:
Sigle de calitate în Uniunea Europeană În Europa anumite produse agricole şi produse alimentare sunt etichetate cu o siglă care atestă originea şi calitatea lor. Acesată siglă indică că produsul alimentar în cauză prezintă anumite caracteristici speciale derivate din locaţia geografică în care a fost produs sau din compoziţia sau metoda de producţie tradiţională. Sigla informează consumatorii despre calitatea, originea şi/sau autenticitatea produsului alimentar. Legislaţia asigură că particularităţile specifice şi tradiţionale ale acestor produse alimentare sunt păstrate.În cadrul politicii europene asupra calitaţii produselor agricole, producătorii pot înregistra şi proteja numele unor anumite produse agricole şi produse alimentare sub trei forme diferite:
Produsele înregistrate trebuie să fie etichetate cu sigla relevantă. Cerințele care trebuie îndeplinite înainte ca un produs agricol sau alimentar să poată fi înregistrat sub una dintre categoriile prezentate sunt stabilite de legislație. Utilizarea siglelor aprobate permite producătorilor să informeze consumatorii asupra calităţii și autenticităţii produselor lor, permițând o alegere informată. În cele din urmă, mai multe studii au arătat că aceste categorii au avut o contribuție foarte valoroasă la dezvoltarea rurală durabilă. De exemplu soiuri de plante locale au fost conservate, diversitatea rurală și coeziunea socială au fost susținute și au fost create locuri de muncă. Până în prezent peste 1000 de produse agricole și alimentare au fost înregistrate într-una din categoriile menţionate. Din acest total, 97% au un statut DOP sau IGP. Italia, Franța și Spania au înregistrat peste 50% din toate produsele înregistrate. Lista completă a tuturor produselor înregistrate poate fi găsită în Baza de date de Origine şi Înregistrare a UE ( DOOR ). Alte sigle folosite în Uniunea Europeană Alte sigle pot fi poziţionate pe produsele alimentare cu informaţii legate de agricultură, religie (Exp. “alimente kosher”, “alimente halal”) şi credinţe etice ale persoanelor (Exp. “alimente vegane”)
Sigla ecologică a UE, precum și regulile de etichetare sunt o parte importantă a reglementărilor organice. Cu acest cadru de reglementare, Uniunea Europenă prevede condițiile în care sectorul organic poate progresa în conformitate cu evoluția producției și a pieței, îmbunătățind și consolidând astfel standardele agriculturii ecologice din UE și cerințele de import și de control. Principalul obiectiv al siglei europene este de a face produsele ecologice mai ușor de identificat de către consumatori. Mai mult, oferă o identitate vizuală pentru sectorul agriculturii ecologice și astfel contribuie la asigurarea coerenței de ansamblu și buna funcționare a pieței interne în acest domeniu. Utilizarea siglei și etichetarea corectă este obligatorie pentru toate alimentele ecologice preambalate produse în cadrul Uniunii Europene. În anumite cazuri, este de asemenea posibil să fie folosită în mod opţional.
Poate fi folosită sigla pe ambalajele următoarelor produse? - Sardine în ulei de măsline: NU - Somon din ferme organice: DA - Vin organic: DA - Supă preparată din legume organice: DA - Lână de la oi organice: NU - Lapte de la o fermă în perioada de conversie: NU Ce face laptele să fie considerat organic? Vacile dintr-o fermă ecologică nu sunt legate permanent sau ținute departe de câmpurile verzi în care se hrănesc pe pășuni naturale. Fermierii care dețin aceste vaci respectă reguli pentru a asigura ca vacille să fie ținute complet confortabil și oferă lapte proaspăt de înaltă calitate. Ce face ouăle să fie organice? A5: Puii dintr-o fermă ecologică se pot deplasa, pot scurma pământul, trăiesc în spaţiul de hrănire numai pe bază de furaje naturale. Ciocurile şi aripile lor nu sunt tăiate. Ele trăiesc adesea în grupuri mici, cu alte găini și depun ouă într-un cadru confortabil. Agricultorii ecologici urmează reguli speciale pentru a se asigura că găinile trăiesc cât se poate de fericite şi sănătoase. Ouăle sunt colectate de către fermier. Înainte ca ouăle ecologice să fie vândute, acestea sunt curățate și puse în cutii de carton cu sigle sau texte care explică unde, cum și de către cine au fost produse.
Pentru cine este destinată această etichetă?Având o astfel de declarație clară eticheta ajută nu numai pe toţi vegetarienii (de la ovo - lacto - vegetarieni la vegani), dar de asemenea, este un mare ajutor pentru toți cei care suferă de alergii sau care au complicații de sănătate în cazul în care mănâncă produse de origine animală. Un alt grup sunt cei care nu vor să mănânce anumite produse de origine animală din motive religioase (Exp. musulmanii: carne de porc; evreii: animalele non - ritual sacrificate; hindușii: carne și ouă, etc. ). Nici o religie un interzice hrana vegetariană, dar mulți au restricții puternice cu privire la consumul de produse alimentare de origine animală şi desigur pentru oricine altcineva care, indiferent de motiv, vrea să mănânce vegetarian. Ce se află în spatele etichetei?Eticheta Europeană Vegetariană a fost înregistrată la nivel european de către Uniunea Europeană Vegetariană, care coordonează introducerea etichetării de produse și servicii în acest moment. În fiecare țară eticheta va fi reprezentată de către organizațiile naționale proprii. Eticheta “Vegetariană” va atribui patru categorii şi acestea vor fi:
Care sunt avantajele etichetei pentru consumator?Pe produse:
Urmatoarele produse sunt excluse de a fi etichetate cu eticheta “Vegetariană”:
  
Halal şi Kosher sunt termeni pe care îi auzim adesea în context cu carnea şi produsele lactate și se cunoaşte că aceşti termeni se referă la orientări privind ceea ce poate fi consumat și ceea ce nu poate fi consumat. Puțini știu ce înseamnă de fapt aceşti termeni, să nu mai vorbim de modul în care aceştia diferă. Halal şi Kosher se referă la ce este permis de către legile religiei Islamice şi Iudaice. Halal este un termen islamic care se referă la ce este legal sau permis. Deși “halal” în sens larg se poate referi la orice este permis de către Islam, este cel mai des utilizat în contextul obiceiurilor alimentare admise, în special când vine vorba de consumul de carne. Dacă mâncarea nu este “halal” atunci este “haram”, ceea ce înseamnă alimente interzise de Islam.   
Kosher este un termen similar folosit pentru a descrie alimente care sunt adecvate sau potrivite pentru consum în conformitate cu “Kashrut”, legea iudaică privind dieta. Această comparație se va limita la contextul legilor religioase de dietă. Legile de “kosher” detaliază alimente permise și interzise, pregătirea necesară a acestora și modul în care aceastea trebuie consumate. Un principiu de bază al "kashrut" (a trăi “kosher”) este separarea totală între carne și produse lactate. Cea de a treia categorie se referă la alimente "neutre" care un contin nici carne nici ingrediente lactate, nici derivații acestora. Toate fructele, cerealele, legumele, apa și mineralele în stare naturală sunt “kosher” și “Pareve”. Ouă de la păsări “kosher” sunt, de asemenea “Pareve”, ca sunt peştii. 
În concluzie: Ce se găseşte pe eticheta unui aliment? Yüklə 0,61 Mb. Dostları ilə paylaş:
| |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
