Let’s make it better! Raising the awareness of the triad

Informaţii nutriţionale

Veți vedea de multe ori etichetele nutriționale pe ambalajele produselor alimentare oferind o defalcare a conținutului nutrițional al alimentului. Etichetele produselor alimentare ne pot ajuta să alegem un regim alimentar sănătos și să ne asigurăm că alimentele noastre sunt sigure pentru consum. Aici este un ghid pentru unii dintre cei mai comuni termeni folosiţi în etichetarea produselor alimentare. Citirea etichetelor ne poate ajuta să tăiem din calorii, grăsimi, acizi graşi saturaţi şi grasimi trans, colesterol, zaharuri și sodiu, sodiu/sare și consumăm mai multe fibre, vitamine și minerale. CITIȚI ETICHETA NUTRITIONALĂ înainte de a cumpăra un aliment!

Citiţi:

• 
  Eticheta nutriţională de pe spatele ambalajului unui produs alimentar
  
• 
  Eticheta nutriţională de pe partea din faţă a ambalajului unui produs alimentar
  
• 
  Doza Zilnică Recomandată (GDA)
  
• 
  Codificarea semafor a nutrienţilor
  
• 
  Lista de ingrediente
  
• 
  Instrucţiuni de cumpărare
  

Cele mai multe alimente preambalate au o etichetă nutrițională pe partea din spate sau laterală a ambalajului. Aceste etichete includ de obicei informații privind energia (caloriile), proteinele, glucidele și grăsimile. Acestea pot furniza informații suplimentare cu privire la grasimile saturate, zaharurile, sodiul, sarea și fibrele. Toate informațiile nutriționale sunt furnizate la 100 de grame și uneori per porție de produs alimentar. Un număr tot mai mare de supermarketuri și producătorii de produse alimentare repetă informații cu privire la calorii, grăsimi, grăsimi saturate, zaharuri și sare pe etichetele mai vizibile pe partea din față a ambalajelor.

Etichete nutriţionale pot oferi de asemenea informații privind modul în care un anumit produs alimentar sau băutură se potrivește în dieta de zi cu zi .

Puteţi folosi etichetele nutriţionale pentru a vă ajuta să alegeţi o dietă mai echilibrată. Petnru o dietă echilibrată:

• 
  diminuaţi cantitatea de grăsimi (mai ales grăsimi saturate), sare şi zaharuri adăugate
  
• 
  bazaţi-vă mesele pe alimente amidonoase cum ar fi cartofii, pâinea, pastele şi orezul, alegând cerealele integrale acolo unde este posibil
  
• 
  mancaţi multe fructe şi legume: obiectiv pentru cel puțin cinci porții de produse variate în fiecare zi
  
• 
  includeţi câteva alimente bogate în proteine cum ar fi carnea, peştele, laptele şi produsele lactate
  

Producătoriilor li se cere în prezent prin lege să ofere aceste informații în cazul în care produsul face menţiuni nutriţionale cum ar fi "conținut redus de grăsimi", sau o mențiune de sănătate, cum ar fi "calciul ajută la construirea oaselor puternice", sau în cazul în care vitaminele sau mineralele au fost adăugate în produs. Producătorii de multe ori oferă şi informațiile nutriționale opţionale și în conformitate cu noile norme UE vor fi obligaţi să furnizeze aceste informații începând din decembrie 2016, indiferent dacă a fost formulată sau nu o menţiune nutriţională sau de sănătate sau dacă au fost adăugate vitamine sau minerale în produs.

Când informațiile nutriționale sunt date pe o etichetă, în conformitate cu noile norme legale, trebuie să fie prezentată cantitatea din fiecare dintre următoarele ingrediente raportat la 100 g sau 100 ml de produs alimentar: energia (în kJ și kcal), 7 nutrienții (grăsime (în g), acizi grași saturați (în g), glucide (în g) , zaharuri (în g), proteine ​​(în g), sare (în g), plus cantitatea din orice nutrient pentru care s-a făcut o menţiune specială.

Energie. - Aceasta este cantitatea de energie pe care alimentul o furnizează dacă este consumat. Aceasta este măsurată atât în kilojouli (kJ) cât şi în kilocalorii (kcal), de obicei denumite calorii. Un om are nevoie de medie în jur de 10.500 kJ (2.500 kcal) pe zi pentru aşi menţine greutatea constantă. Pentru o femeie nevoia medie este în jur de 8.400 kJ (2.000 kcal).

Grăsimi. - Există două tipuri de grăsimi alimente: saturate și nesaturate. Eticheta nutrițională vă menţiona cantitatea de grăsime totală este conținută în alimentul respectiv. Ca parte a unei alimentaţii sănătoase, ar trebui să încercăm să reducem alimentele care sunt bogate în grăsimi saturate.

Glucidele. Glucidele simple sunt adesea listate pe etichetele nutriţionale sub forma “glucide (din care zaharuri)". Aceasta include zaharurile adăugate și zaharurile naturale care se găsesc în fructe şi lapte. Încercați să alegeți produse alimentare cu cereale integrale din grupa alimentelor amidonoase ori de câte ori este cu putinţă.

Proteine. - Organismul are nevoie de proteine ​​pentru a creşte şi a se repara. Majoritatea adulţilor au un aport mai mult decât suficient de proteine ​​pentru nevoile lor. Alimentele bogate în proteine ​​includ carnea, peștele, laptele și produsele lactate, ouăle, fasolea, lintea şi nucile.

Sarea. - Termenul "sare" de pe etichetele produselor alimentare include întreaga cantitate de sodiu într- un produs alimentar. În timp ce cantitatea cea mai mare sodiu provine din sare (clorură de sodiu), în unele cazuri poate avea o provenienţă naturală în produsele alimentare. Pot proveni de asemenea de la agenții de creştere sau de la aditivi. Reducerea cantitaţii de sare scade tensiunea arterială, ceea ce înseamnă că riscul de a avea un accident vascular cerebral sau de a dezvolta boli de inimă este redus.

Unele etichete nutriţionale de pe partea anterioară a ambalajului utilizează codul semafor (cu codurile roșu, galben, verde). Prin culori informează consumatorul succint dacă alimentul are cantitate mare (roşu), medie (galben) sau scăzută (verde) de grăsimi, grăsimi saturate, zaharuri și sare.

Dacă ați cumpărat un produs alimentar care prezintă orice inscripţionări cu roşu pe etichetă înseamnă că produsul respectiv conţine cantităţi ridicate de grăsimi, grăsimi saturate, sare sau zaharuri și acesta este un aliment pe care ar trebui să-l reducem în consum. Încercaţi să consumaţi aceste alimente mai rar și în cantități mici. Este important să ţinem seama că multe alimente naturale pot atrage o incadrare cu roşu în unele cazuri dar sunt totuşi bune pentru noi.

Cantitatea Zilnică Recomandată (GDA) prezintă linii directoare pentru o persoană obișnuită cu o greutate sănătoasă şi un nivelul de activitate normal. În informațiile nutriționale sunt listate calorii, substanţe nutritive "rele" (grăsimi, grăsimi saturate, colesterol, zaharuri, sare) şi nutrienţi “buni”- fibrele .

Când începeți să citiți eticheta porniţi de la început. Citiţi greutatea per pachet, numărul de porţii din pachet și greutatea porțiilor de servire. În acest fel se poate calcula cât de multe calorii și substanțe nutritive de risc sunt consumate dacă se mănâncă cateva porţii în plus la o masă. Sunt informaţii numerice despre valorile energetice și de grame de substanțe nutritive care sunt necesare. Fiţi critici cu nutrienții de risc, și încercaţi să consumaţi mai mulţi nutrienţi "buni" (proteine, fibre, vitamine și minerale).

Citiţi eticheta nutriţională şi lista de ingrediente! Nu uitaţi să citiţi termenul de valabilitate al produsului.

Singura modalitate de a preveni o reacție alergică este de a evita alimentele care produc semne și simptome; cu toate acestea, cercetarea se concentrează pe prevenirea sensibilizării inițiale. În ciuda numeroaselor cercetără și a numeroaselor studii de caz, nicio abordare un a atins acest obiectiv până în prezent. Citeşte eticheta nutriţională şi lista de ingrediente! Nu uitați să citiți perioada de termenul de valabilitate al produselor !


Începeţi de aici

Verificaţi caloriile

Limitaţi aceşti nutrienţi

Limitaţi aceşti nutrienţi

Consumaţi suficient din aceşti nutrienţi

Căutaţi % mai ridicate de RDA pentru vitamine naturale prezente în aliment

Căutaţi % mai ridicate de RDA pentru minerale naturale prezente în aliment

Procent DRV/RDA/RI

Dacă aveți pentru micul dejun cereale cu lapte şi doriti să vă planificaţi aportul zilnic de energie şi nutrienţi atunci ar trebui să luaţi aceiași valoare de cereale şi lapte după cum este menţionată în tabelul nutriţional din figura de mai sus. Dacă aveți grijă de aportul de calorii atunci laptele trebuie să fie semi-degresat sau degresat. Citiţi eticheta nutriţională şi lista de ingrediente ! Nu uitați să citiți termenul de valabilitate al produselor !

Exemple vizuale care explică etichetarea pentru GDA de pe ambalajul alimentelor:

GDA sunt ghiduri nu ţinte pentru aportul zilnic la adulţi

Cantitatea de calorii dintr-o porţie

Procentul de calorii alocate pe zi într-o singură porţie

Lista de ingrediente. Informaţii despre oricare din cei 14 alergeni folosiţi ca ingrediente trebuie prevăzută pentru aceste alimente, de exemplu prin tipărirea lor cu litere îngroşate, înclinate, subliniaţi, pentru a ajuta identificarea lor. Adiţional, se pot utiliza şi sigle pentru alergeni.

Figura 1 - Exemplu de explicaţie a indicatorilor

Figura 1 de mai sus este un exemplu de indicator nutriţional care s-ar putea găsi pe un pachet de produs alimentar. Pentru a exemplifica modul în care aceste informații pot fi utile pentru consumatori, a fost furnizatã o explicație detaliată a energiei GDA: aceleași principii de interpretare sunt necesare pentru a obține o înțelegere deplină pentru conţinutul de zahăr, grăsimi, grăsimi saturate și sare al acestui produs, permițând consumatorului să determine modul în care acest produs se potrivește în alimentaţia sai de ansamblu. .
 

Igiena alimentară
Definiţia igienei alimentare

Igiena alimentară este un concept şi de asemenea un set de activităţi care sunt aplicate pentru a reduce riscul de îmbolnăviri cauzate de alimente şi de alterarea alimentelor.

Pentru a gestiona igiena alimentară în vederea păstrării sănătăţii consumatorilor este important să se cunoască care sunt “inamicii” şi cum se poate lupta contra lor. Dezideratul de bază al igienei alimentare este însă să prevină pericolul în vederea păstrării sănătăţii şi bunăstării oamenilor.

Igiena alimentară este gestionată în contextul siguranţei alimentare, activităţile ei fiind orientate pentru a preveni orice tip de pericol pentru sănătatea umană care poate fi relaţionat cu consumul de alimente.

Pericole posibile pentu siguranţa alimentară (hazarde)

Alimentele pot fi relaţionate cu o mare varietate de pericole numite şi hazarde, care pot perturba siguranţa alimentară şi cauza direct sau indirect boli relaţionate cu alimentele sau induse de acestea. Pericolele pentru siguranţa alimentară în relaţie cu consumul de alimente pot fi clasificate în:

• 
  Pericole fizice: bucăţi de metal, lemn, plastic, sticlă, material textil, etc.
  
• 
  Pericole chimice precum toxinele (Exp. de la consum alimentar, de la procesare, etc.), pesticide (pentru diferite folosinte, cu fomule chimice diferite), metale grele (Exp. mercur, plumb, etc.), poluanţi organici persistenţi (POP), aditivi alimentari (Exp. conservanţi, suplimente nutriţionale, potenţiatori de culoare şi aromă, antibiotice, hormoni de creştere), alergeni şi alte substanţe ca dezinfectanţi şi lubrefianţi. În această categorie sunt incluse şi toxinele microbiene (Exp. botulina), micotoxinele (Exp. aflatoxine, patulina, vomitoxina, fumonisina), microcstinele (toxinele cianobacteriilor).
  
• 
  Pericole biologice: virusuri (Exp. Rotavirus, virusul Hepatitei A, Cytomegalovirus, HIV), bacterii (Exp. Listeria monocytogenes, Escherichia coli, Salmonella, Shigella, Enterobacter, Staphylococcus), protozoare (Exp. Toxoplasma gondii, Giardia lamblia, Entamoeba histolytica), paraziţi (Exp. Echinococcus, Anisakis simplex, Ascaris lumbricoides Trichinella species), prioni, dăunători (Exp. rozătoare, muşte, gândaci).
  

Sursele contaminării alimentelor sunt animalele, oamenii şi mediul înconjurător. Sursele de microorganisme patogene şi dăunătoare (bacterii, virusuri) sunt de exemplu tractusul intestinal al animalelor şi oamenilor pentru Salmonella, Esherichia coli, oamenii pentru Shigella, Hepatitis A virus, Norovirus, Staphylococcus, mediul înconjurător pentru Listeria şi Clostridium şi apa pentru majoritatea lor.

Daune produse de către diferite pericole asupra siguranţei alimentelor

Pericolele alimentare pot produce diferite transformări relaţionate cu prezentarea şi compoziţia alimentelor. Ele pot acţiona în timpul producţiei, păstrării, preparării şi consumului fiecărui produs alimentar.

Cele mai obişnuite pericole relaţionate cu alimentele sunt otrăvirea şi alterarea lor.

Contaminarea alimentelor este dată de conţinutul în diferite tipuri de toxine. Toxinele sunt substanţe chimice care sunt periculoase pentru organismul uman. În cazul toxinelor conţinute de alimente, ele pot acţiona după ingestie la diferite niveluri ale sistemului digestiv unde cauzează boli.

Toxinele provin din compoziţia alimentelor ca cele ale ciupercilor otrăvitoare, sau din manipularea, procesarea şi ambalarea defectuoasă a alimentelor ca pesticidele, dezinfectanţii, lubrefianţii. În timpul depozitării şi conservării alimentelor pot apărea toxine rezultate de la reacţiile chimice din timpul alterării alimentelor ca amine, amide, H₂S, sau toxine rezultate din activitatea metabolică a microorganismelor de alterare ca botulina.

Alterarea alimentelor este o modificare a calităţii alimentelor. Ea poate fi cauzată de o manipulare defectuoasă care duce la contaminarea cu microorganisme dăunătoare şi paraziţi în timpul producţiei, procesării şi preparării alimentelor sau de o depozitare şi conservare defectuoasă a acestora care stimulează activităţi microbiene şi reacţii chimice dăunătoare în compoziţia alimentului. De asemenea alterarea alimentelor poate fi produsă prin ambalarea defectuoasă care prezintă neetanşeităţi prin care microorganismele şi subtanţe chimice dăunătoare pot pătrunde şi determina deteriorarea alimentului

Paraziţii de obicei nu consumă alimentele dar le determină deteriorarea prin prezenţa lor pentru că pot deveni dăunătoare când sunt duse în organismul uman de către alimentele contaminate.

Alterarea poate fi produsă şi de dăunători (Exp. rozătoare, muşte, gândaci) care consumă alimentele şi le deteriorează prin urina, părul, fecalele lor şi prin diferiţi agenţi patogeni şi paraziţi pe care îi poartă.

Alterarea alimentelor poate fi clasificată în:

• 
  Alterare chimică produsă de reacţiile chimice induse de către enzimele alimentare
  
• 
  Alterare microbiană produsă prin activitatea metabolică a microorganismelor de alterare
  
• 
  Alterarea produsă de dăunători şi paraziţi produsă prin prezenţa şi activitatea diferitelor tipuri de dăunători şi paraziţi.
  

Cele mai importante microorganisme de alterare sunt bacteriile, mucegaiurile şi drojdiile de alterare.

Relaţia între pericolele siguranţei alimentare şi alimente

Produsele alimentare sunt entităţi care sunt produse şi manipulate într-un mediu înconjurător. Mediul inconujurător este reprezentat de sol unde cresc produsele vegetale ca materie primă alimentară, de aer, apă şi diferite obiecte cu care produsul vine în contact în timpul manipulării sale ca: suprafeţe, plante, animale sau oameni. Materia primă alimentară de origine animală este de asemenea înconjurată de aer şi vine în contact cu diferite obiecte şi suprafeţe în timpul manipulării, preparării şi depozitării.

Microorganismele nu găsesc condiţii bune de creştere în aer, dar ele pot supravieţui în acest mediu pentru mult timp fiind purtate pe diferite suprafeţe, chiar şi pe alimente sau diferite obiecte care vin în contact cu alimentele (Exp. mese, farfurii, pahare, căni, vase de gătit, tacâmuri, etc) sau pe corpul uman mai ales pe mâini. Ele provin în aer din sol, de la diferite plante, animale sau oameni.

Întregul mediu înconujurător şi fiecare obiect sau fiinţă vie conţine diferite tipuri de microorganime, toxine şi/sau paraziţi sau dăunători care trec de pe suprafaţa lor pe suprafaţa alimentelor prin contact. Migraţia lor este influenţată de gravitaţie, curenţii de aer şi de contactul direct. Trecerea microorganismelor sau toxinelor din mediul înconjurător pe suprafaţa alimentelor poartă numele de contaminare. De pe suprafaţa alimentelor microorganismele pot migra în timp în profunzimea lor.

Microorganismele de contaminare pot fi indiferente dar şi dăunătoare alimentelor sau periculoase pentru sănătatea umană.

Alimentele pot fi un vehicul şi un suport nutriţional pentru microorganisme.

Ca vehicul alimentul nu este transformat de microorganismele care trăiesc pe suprafaţa sa. În acest caz produsul alimentar poate transporta microorganismele de la un loc la altul până la organismul uman dacă alimentul este ingerat. Este cazul microorganismelor nedăunătoare care trăiesc pe aliment dar nu produc nici o boală dacă sunt ingerate şi de asemenea nu produc transformări în compoziţia sau alcătuirea alimentelor. Putem menţiona aici bacteriile autotrofe care consumă numai substanţe anorganice.

Dacă alimentul este utilizat ca sursă de spaţiu şi nutrienţi de către microorganisme şi dăunători, acestea nu sunt pur şi simplu prezente pe/în alimente ci determină de asemena diferite tipuri de tranformări asupra aspectului şi compoziţiei acestora. În timpul acestor transformări se pot forma substanţe periculoase ca amine. amide, H₂S, substanţe relaţionate cu alterarea care reprezintă de fapt alterarea alimentului. Se pot forma de asemenea toxine în timpul activităţii metabolice a microorganismelor care induc toxicitate produsului alimentar. Aceste categorii de microorganisme aparţin unui spectru larg de microorganisme organotrofe ca bacteriile de putrefacţie.

Alimentelele ca vehicul pentru boli

Microorganismele au o mare varietate în fiecare mediu. Unele dintre ele sunt nedăunătoare, dar majoritatea lor sunt dăunătoare sănătăţii umane.

Microorganismele dăunatoare pot fi transferate pe alimente prin oameni,. echipamente, ustensile, alte alimente sau dăunători.

Ele pot fi direct dăunătoare dacă este cazul microorganismelor infecţioase ca virusuri, bacterii patogene (Exp. Listeria monocytogenes, Escherichia coli, Salmonella, Shigella, Enterobacter, Staphylococcus), prioni sau paraziţi (Exp. Echinococcus, Anisakis simplex, Ascaris lumbricoides, Trichinella species).

Unele dintre ele contaminează alimentele dar nu produc nici o transformare în compoziţia lor pentru că ele nu găsesc aici condiţii optime de dezvoltare. Ele devin periculoase dacă sunt ingerate o dată cu alimentele contaminate şi ajung la diferite njveluri ale intestinului. Aici ele găsesc condiţii bune de dezvoltare şi devin metabolic active producând stări de boală.

Bolile sunt produse de diferite tipuri de toxine secretate de aceste microorganisme la nivelul intestinal (Exp Salmonella, Staphylococcus, Ascaris lumbricoides,). Cuantumul de producere a toxinelor depinde de numărul de microorganisme periculoase ingerate. Numărul microorganismelor creşte în intestin prin multiplicare în condiţiile ambientale propice oferite de conţinutul intestinal şi cantitatea de toxine creşte şi ea. Toxinele determină starea de boală. În alte cazuri microorganismele sau paraziţii migrează după ingestie la alte niveluri ale sistemului digestiv sau la alte organe ale corpului uman unde se multiplică folosind ca substrat nutritiv diferite componente din celulele umane (Exp. unele viruses, Staphylococcus, Echinococcus, Trichinella species). Activitatea lor produce starea de boală, chiar dacă nu este relaţionată cu o elaborare de toxine.

Aceste tipuri de microorganisme şi paraziţi determină boli diseminate prin alimente.

Alte microorganisme şi paraziţi sunt indirect dăunătoare. Este cazul microorganismelor de alterare ca unele tipuri de bacterii (Exp bacterii proteolitice sau lipolitice), drojdii sau mucegaiuri care determină alterarea alimentelor. În timpul alterării ele induc producerea unor substanţe toxice prin transformarea diferiţilor compuşi alimentari pe care îi consumă ca nutrienţi. De exemplu bacteriile proteolitice de alterare determină hidroliza avansată a proteinelor din compoziţia alimentelor şi produc amine, amide şi H₂S care sunt toxice. Bacteriile lipolitice produc oxidarea grăsimilor cu eliberarea de radicali liberi care sunt dăunători pentru organismul uman. Aceste microorganisme şi paraziţi determină boli relaţionate cu alterarea alimentelor.

Boli alimentare pot fi transmise de către dăunători ca rozătoare, muşte, gândaci, excrementele şi urina alor.

Cele doua categorii de microorganisme, paraziţi şi dăunători menţionaţi mai sus induc boli alimentare.

Toate aceste boli se manifestă prin diferite tipuri de simptome specifice care alterează starea de bine a corpului uman.

Microorganismele şi parazţtii dăunători, cât şi animalele dăunătoare ajung pe alimente prin contaminare din aer, apă, animale şi plante, alte alimente ca materiile prime alimentare, legume şi fructe proaspete, alimente preparate/depozitate în condiţii improprii, de pe diferite echipamente şi ustensile, de la oameni şi din întregul mediu înconjurător.

Pentru a produce îmbolnăviri microorganismele şi parazitii trebuie şa pătrundă în corpul uman prin ingestie de alimente contaminate sau alterate. Dacă alimentul este contaminat cu microorganisme infecţioase sau paraziţi se utilizează termenul de alimente infectat, respectiv infestate.

Simptome prin care se recunoaşte o boală alimentară

Boala se recunoaşte în general printr-o stare generală proastă a întregului organism. Diferite tipuri de boli se recunoasc după simptome specifice.

Cele mai comune simptome relaţionate cu o boală cu cauze alimentare sunt greaţa, vomismentele, diareea, starea de slăbiciune, durerile de cap, crampele abdominale, febra şi frisoanele.

Simptomele sunt relaţionate cu diferite stadii ale dezvoltării agentului patogen microbian sau parazitar în corpul uman. Astfel, în primul rând, în timpul ingestiei unui aliment contaminat, când microorganismele dăunătoare intră în intestinul uman, nu sunt prezente simptome vzibile. După aceea microorganismele găsind condiţii favorabile de dezvoltare (nutrienţi şi un mediu propice) încep activitatea metabolică care conduce la elaborarea de toxine şi creşterea lor numerică. Este momentul când apar primele simptome vizibile ca starea de slăbicune, durerile de cap şi greaţa. În stadii mai avansate apar vomismentele, diareea, crampele abdominale, toate acestea fiind acompaniate de febră care alternează cu frisoane. Este extrem de necesar a se interveni în acest moment prin tratamente medicale.

Bolile relaţionate cu alimentele sau produse prin intermediul lor sunt periculoase pentru toţi oamenii. Grupurile cu cel mai mare risc sunt copii, femeile gravide şi persoanele vârstnice.

Pentru a preveni bolile alimentare şi bolile diseminate prin intermediul alimentelor este necesar să se realizeze bune practici de igienă.