Tema 5: Noţiuni de bază ale limbajului de programare studiat Fişa suport 5.3 – Variabile
Definiţie: prin variabilă se înţelege o informaţie (o dată) a cărei valoare se poate modifica pe parcursul execuţiei unui program. Ea are un nume şi poate primi o valoare dintr-un domeniu bine precizat de valori.
Declarare: Tip nume_variabilă
- Exemple în Turbo Pascal:
Var i, j, k, l, m, n: integer;
a, b, x, y, z: real;
- se declară şase variabile de tip întreg având numele i, j, k, l, m, n
- cinci variabile de tip real cu numele a, b, x, y, z
|
- Exemple în C++:
Int i, j;
Char c;
- variabilele i şi j sunt variabile de tip int
- variabila c este o variabila de tip char
|
Constante
Definiţie: o constantă este o informaţie (o dată) a cărei valoare nu poate fi modificată pe parcursul rulării unui program. Orice constantă este precizată prin sintaxa ei şi are o valoare bine definită.
Declarare: nume_constantă = valoare
Const Pi = 3.141592653
e = 2.718281828
|
Operaţii de intrare / ieşire (citire / scriere)
Acestea se realizează cu conversie între reprezentarea internă a datelor (binară: virgulă fixă, virgulă mobilă etc.) şi cea externă (ASCII). Operaţia de ieşire / scrierea pe ecran se desfăşoară în doi paşi: datele din memoria principală sunt convertite în formatul extern de reprezentare (ASCII) şi transferate într-o zonă tampon (pasul 1). De aici sunt preluate şi afişate pe ecran (pasul 2). La operaţia de intrare / citire datele sunt preluate de la tastatură şi depuse într-o zona tampon în format ASCII (pasul 1). De aici se preiau datele necesare, se convertesc în formatul intern şi se depun în memoria principală, în zonele corespunzătoare parametrilor funcţiilor de citire.
Operaţia de citire se realizează cu ReadLn sau Read, iar cea de scriere cu WriteLn sau Write
Program CalculArie;
const pi=3.1415926
var raza, aria: real;
begin
ReadLn (raza);
aria:=pi*sqr (raza);
WriteLn (aria)
end.
|
Limbajul nu dispune de instrucţiuni de intrare / ieşire. Aceste operaţii se realizează prin intermediul unor funcţii din biblioteca standard.
Implicit, unui program i se ataşează fişierele stdin (intrare standard), stdout (ieşire standard), stderr (ieşire standard pentru erori), stprn (ieşire pentru imprimantă), stdoux (intrare/ieşire serială).
|
Structura generala a unui program
Părţile principale ale unui program sunt: antetul (header-ul) programului, declaraţiile în care se descriu obiectele asupra cărora vor avea loc prelucrările şi partea principală a programului în care se scriu instrucţiunile (ansamblul operaţiilor ce urmează a fi executate).
Exemplu în Turbo Pascal
program ;
uses
type
const
var
begin
end.
Includeri de fişiere (header, biblioteci de funcţii, directive de compilare/ interpretare)
Includeri de fişiere
Toate funcţiile folosite în program trebuie descrise în fişierele sursă (cele scrise de către programator), în fişiere header (funcţiile predefinite, existente în limbaj), sau în biblioteci de funcţii.
Un fişier header este un fişier aflat în sistem sau creat de către programator, care conţine declaraţii şi definiţii de funcţii şi variabile.
Fişiere incluse în fişierele sursă
Fişiere compilate cu extensia TPU
Fişiere executabile cu extensia EXE
|
Linia
#include
determină includerea în fişierul sursă a fişierului header cu numele iostream.h. Acest header permite realizarea afişării pe monitor
|
Sugestii metodologice
UNDE PREDĂM? Conţinutul poate fi predat în:
- laboratorul de informatică
- sală de clasă dotată cu video-proiector
CUM PREDĂM?
Metode:
-
Expunerea
-
Conversaţie
-
Învăţare prin descoperire
Profesorul discută cu elevii şi identifică principalele noţiuni de bază ale limbajului de programare. Profesorul defineşte elementele limbajului: variabile, constante, operaţii de citire/scriere şi propune ca exemplu un program care calculează aria.
Se recomandă utilizarea calculatoarelor pentru activităţile de fixare a noilor cunoştinţe.
Ca materiale de evaluare se pot folosi:
|
Dostları ilə paylaş: |