Limbaje de programare Material de predare Domeniul: Informatică Calificarea: Analist programator Nivel 3 avansat

Tema 8: Programarea structurata. Structuri fundamentale de control

Fişa suport 8 - Corectitudinea programelor

• 
  corectarea greşelilor de sintaxă şi de semantică
  
• 
  corectitudinea datelor (declaraţiilor)
  
• 
  corectitudinea atribuirilor
  
• 
  corectitudinea ciclurilor repetitive
  
• 
  declararea tuturor variabilelor utilizate
  
• 
  identificarea şi corectarea bug – urilor
  

Corectarea greşelilor de sintaxă şi de semantică

Programul obţinut în limbaj maşină se numeşte cod obiect. În această etapă compilatorul poate determina erori de sintaxă ale programului.

O eroare de sintaxă este o greşeală în gramatica limbajului. Astfel se repetă compilarea până la eliminarea tuturor erorilor de sintaxă.

Urmează apoi rularea programului compilat. Astfel se vor pune în evidenţă erorile de logică ale programului. Erorile de logică sunt erori care sunt produse de metoda de rezolvare a problemei. Astfel, deşi programul este scris corect din punct de vedere al sintaxei acesta poate executa ceva ce este incorect în contextul aplicaţiei. Poate fi ceva simplu, de exemplu realizarea unei operaţii de scădere în loc de adunare. O formă particulară a erorilor de logică este apariţia erorilor de rulare (run-time error). O eroare de rulare va produce o oprire a programului în timpul execuţiei pentru că anumite instrucţiuni nu pot fi realizate. De exemplu o împărţire la zero.

Astfel se impune ca în această etapă programul să fie reverificat şi apoi erorile să fie re-corectate.

Exemplu: C++ necesită ca fiecare linie să se termine cu ;.

Dacă se uită plasarea ; atunci compilatorul va semnala eroarea de sintaxă.
Corectitudinea datelor (declaraţiilor)

O dată se consideră corectă dacă respectă o serie de condiţii aritmetice sau logice prestabilite. Corectitudinea datelor presupune precizarea următoarelor elemente:

- Condiţiile de verificare

- Acţiunile care trebuie executate când data este corectă sau incorectă

- Modul de semnalare a erorilor şi structura mesajelor

- Modul de corecţie a erorilor

- Modul de reintroducere a articolelor după corecţia acestora

Verificarea corectitudinii se poate face la nivel de câmp (un câmp respectă propriile sale condiţii), la nivel de articol (respectarea unor relaţii între câmpurile aceluiaşi articol), la nivelul mai multor articole (respectarea unor relaţii între câmpurile unor articole diferite, completitudinea pe pachete de documente, corectitudinea unor totaluri pe pachete) sau la nivel de fişier (completitudine, corectitudinea unor totaluri pe fişier).

Cele mai importante verificări la nivel de câmpuri şi la nivel de articol se referă la:

- Existenţa

- Natura

- Lungime

- Semn

- Apartenenţa la o mulţime sau lista de valori

- Respectarea unor corelaţii aritmetice sau logice între câmpuri

Dacă o dată nu îndeplineşte toate condiţiile stabilite, se consideră eroare şi se solicită reintroducerea ei. Introducerea se poate repeta, fie până se obţine o dată corectă, fie până când se depăşeşte un număr prestabilit de reintroduceri.

Corectitudinea atribuirilor

Forma generală a unei atribuiri este

v = expresie

unde v este o variabilă simplă, referenţiază un element de tablou (variabila cu indici) sau de structură, iar expresie este fie o expresie aritmetică, relaţională sau logică.

Atribuirea are ca efect atribuirea valorii expresiei aflată în dreapta semnului de atribuire, variabilei v.

Dacă tipul identificatorului v nu este compatibil cu tipul expresiei, la compilare se afişează o eroare de sintaxă.

Dacă valoarea expresiei din dreapta semnului de atribuire nu este de acelaşi tip sau un tip compatibil cu tipul variabilei v, trebuie făcuta o conversie a rezultatului la care se evaluează expresie spre tipul variabilei din stânga semnului de atribuire.

O construcţie de forma

v1 = (v = expresie) este corectă şi reprezintă tot o expresie de atribuire: lui v1 i se atribuie valoarea atribuită în prealabil lui v, făcându-se şi conversie dacă e necesar.
Corectitudinea ciclurilor repetitive

Un ciclu repetă execuţia unei anumite secvenţe de instrucţiuni şi este necesar ca repetarea să nu aibă loc la infinit.

Exemplu:

În limbajul Pascal, instrucţiunea while are forma:

while c do B.

Instrucţiunea B este executată în mod repetat, atâta timp cât condiţia c este adevărată. O executare a instrucţiunii B se numeşte iteraţie. După ultima iteraţie condiţia c devine falsă. Dacă c este falsă de la început, atunci există zero iteraţii. Dacă c este totdeauna adevărată, numărul de iteraţii este infinit şi instrucţiunea while nu se termină.

Declararea tuturor variabilelor utilizate

O variabilă este o locaţie de memorie căreia i s-a atribuit un nume şi care poate conţine diferite valori. Toate variabilele trebuie declarate înainte de utilizarea lor, în scopul de a pregăti compilatorul în ceea ce priveşte tipul variabilei ce va fi utilizată.

Exemplu: Limbajul C suporta cinci tipuri de date, împreună cu cuvintele cheie care le reprezintă.
Identificarea şi corectarea bug – urilor

Respectarea următoarelor reguli poate conduce la evitarea introducerii unor bug-uri în aplicaţie.

• 
  Aplicaţia se proiectează cu atenţie prin notarea evenimentelor importante şi a modului în care codul va răspunde la fiecare eveniment. Fiecare procedură generală, ca şi fiecare procedură eveniment trebuie să aibă un scop specific, bine definit.
  
• 
  Se vor include cât mai multe comentarii. La întoarcerea în cod şi analiza comportării aplicaţiei, comentariile privind scopul fiecărei rutine sunt de un real ajutor.
  
• 
  Se va dezvolta sau adapta o schemă consistentă de construcţie a denumirilor pentru variabilele şi obiectele din aplicaţie.
  

Sugestii metodologice UNDE PREDĂM? Conţinutul poate fi predat în: - laboratorul de informatică - sală de clasă CUM PREDĂM? Metode: Expunere Conversaţie Profesorul defineşte noţiunile legate de corectitudinea programelor, corectarea erorilor. Exemplificare Ca materiale de evaluare se pot folosi: Probe orale, scrise şi practice