Listă de figuri 1 Listă de tabele 2

I.1.2. Conceptul și viziunea de dezvoltare urbană durabilă și integrată

”Dezvoltarea presupune creșterea, dar ceea ce o diferențiază de aceasta este tocmai schimbarea, trecerea la o stare nouă, la o treaptă superioară, la complexitate”²

În urma unei cercetări științifice cu privire la definiția noțiunii de ”dezvoltare durabilă” s-a observat faptul că există un număr impresionat de definiții și interpretări. Amintim totuși prima definiție care a apărut în raportul Comisiei Mondiale pentru Mediu și Dezvoltare intitulat ”Viitorul nostru comun”³ (Brundtland, 1987): ”dezvoltarea care urmărește satisfacerea nevoilor prezentului fără a compromite posibilitatea generațiilor viitoare de a-și satisface propriile nevoi”. Deși „definiția dezvoltării durabile rămâne aceeași, [...] omenirea înțelege astăzi mult mai bine pilonii economici, sociali și ecologici ai dezvoltării durabile, și cum sunt aceștia conectați în mod intrinsec” (Bugge și Watters⁴, 2003).

Durabilitatea urbană se bazează pe interacțiuni pozitive între cele trei subsisteme urbane diferite: social, economic și fizic (teritorial și de mediu). În același timp, nu trebuie pierdut din vedere existența unui număr foarte mare de factori ce influențează sustenabilitatea dezvoltării urbane, printre care amintim: modul de utilizare a terenurilor, progresul tehnologiei, nivelul de educație, evoluția societății, rețelele de transport și accesibilitate, caracteristicile privind consumul de energie etc. Acești factori interacționează între ei, schimbând temporal relații de tip „cauză-efect” și imprimând diferite influențe asupra durabilității în diferite stadii de dezvoltare urbană. Prin urmare, durabilitatea este un concept dinamic.⁵ Nu trebuie pierdut din vedere faptul că noi forțe au un impact semnificativ în dezvoltarea orașelor în general: noi forțe economice, noile tehnologii, noile forme de guvernare, noile restricții ecologice, noile tendinţe de evoluţie a societăţii etc.

Frecvent, în literatura de specialitate, dezvoltarea urbană este sinonimă cu noțiunea de urbanizare. La nivel european, una dintre provocările urbane care necesită intervenții coerente de dezvoltare urbană este reprezentantă de fenomenul expansiunii urbane în afara intravilanului (”urban sprawl”).

Dezvoltarea urbană poate fi privită ca un proces de creștere și amplificare însoțit de transformări calitative generate de aplicarea unor strategii, politici, programe de dezvoltare.⁶
Lumea poate continua să se dezvolte în mod durabil doar dacă această dezvoltare este abordată într-o manieră cuprinzătoare, holistică.

Marea provocare în sustenabilitatea urbană este dezvoltarea de politici cuprinzătoare, care sunt aplicate în mod consecvent pe diferite zone urbane. Aceste politici trebuie să se bazeze pe o înțelegere amplă și cuprinzătoare a factorilor care influențează relația dintre modul de funcționalitate a orașelor și mediul înconjurător. Acesta nu este un aspect tocmai simplu.

În ultimii ani, orașe din întreaga lume au făcut eforturi pentru a face față angajamentelor asumate în cadrul Summit-ului de la Bilbao privind dezvoltarea societății informaționale în teritoriile acestora, făcând un pas mai departe, promovând inovarea și procesele de management al cunoașterii, acestea din urmă fiind doi factori cheie în realizarea competitivității orașelor.

Este foarte important ca, dincolo de concepte și tendințe (de pildă Smart City, Intelligent City, Digital City, Future City etc.), abordarea în dezvoltarea urbană să fie cât mai complexă, să nu se piardă din vedere faptul că una dintre cărțile de vizită ale unui oraș este aceea a unui loc primitor și funcțional.

I.2. Caracteristici generale ale orașului. Elemente fizico-geografice

I.2.1. Încadrarea teritorială a orașului Ocna Mureș

Orașul Ocna Mureș este situat în partea de nord-est al județului Alba, pe malul stâng al cursului mijlociu al râului Mureș, în vestul Regiunii Centru și în partea central-vestică a teritoriului România. Orașul Ocna Mureș are în componență cinci localități: Cisteiu de Mureș, Războieni-Cetate, Uioara de Jos, Uioara de Sus și Micoșlaca.

Din punct de vedere administrativ, orașul Ocna Mureș se învecinează comunele Lopadea Nouă (sud), Hopârta (sud-est), Noșlac (est), Lunca Mureșului (nord-est), Călărași (nord, județul Cluj), Unirea (nord-vest), Mirăslău (vest) și municipiul Aiud (sud-vest).

Poziția geografică și în special situarea pe axe importante de transport (pe cale ferată prin Gara Războieni pe linia Magistrala 3 București - Brașov - Satu Mare - Halmeu) și pe cale rutieră prin DN1 de la Alba Iulia sau Cluj Napoca cu abatere în localitatea Unirea, care la rândul lor permit o conectivitate medie cu sistemul de localități, definește orașul Ocna Mureș ca un centru urban relativ bine relaționat în teritoriu, cu posibilități și oportunități multiple de dezvoltare.

Figură Localizarea orașului Ocna Mureș în România și Uniunea Europeană

I.2.2. Caracteristici generale ale orașului Ocna Mureș

Profilul și istoria orașului Ocna Mureș sunt definite de exploatarea sării. Sarea a adus bunăstare în zonă, dar și o serie de catastrofe ce au afectat viabilitatea localității și calitatea vieții locuitorilor.

Deși primele urme ale vieții materiale pe teritoriul actualului oraș Ocna Mureș datează din paleolitic, ele au fost puse în evidență abia în jurul anului 1860. În perioada dacică, așezarea era denumită Marcodava sau mai bine zis Mariso-dava, după numele râului Maris, azi Mureșul. Cuceritorii romani au schimbat denumirea localității din Marisodava în Salinae, datorită existenței abundente a mineralului de sare. Prima menționare documentară a orașului Ocna Mureș datează din 1203 sub numele de Uioara, însă orașul nu se dezvoltă decât de la sfârșitul secolului al XVI-lea, când se începe exploatarea organizată a sării. Astfel, Ocna Mureș a fost declarat oraș in 1956. Exploatarea intensă a zăcămintelor de sare, în epoca romană, a favorizat dezvoltarea unei importante aşezări de caracter rural, identificată cu Salinae din itinerariile antice⁷, ale cărei urme arheologice se întind pe o arie vastă, pe ambele maluri ale Mureşului. La cumpăna dintre secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, ocnele de la Uioara erau cea mai importantă exploatare saliniferă din Transilvania. Astfel salinele de la Ocna Mureș și-au mărit capacitatea de extracție, producția de sare ajungând la 50.000 tone în anul 1810. Extinzând capacitatea de exploatare, în 1838 Salina a ajuns la o producție anuală de 80.000 de tone. În 1872, salina a finanțat construirea unei căi ferate de 4 km care lega zona minieră de nodul feroviar Războieni. Tot în 1872, producția anuală ajunsese la 100.000 de tone. În 1943 producția anulă a ajuns la 117.000 tone. În anul 1952, s-a inaugurat la Ocna Mureș metoda de extracție a sării în soluție, pe principiul sondelor, metodă ce a reprezentat o premieră națională. În 1974, uzina exporta produse în peste 20 de țări, peste 50% din producție fiind destinată exportului. În 1990, deși uzina fusese cotată până atunci ca unitate fruntașă pe ramura chimie, a început declinul combinatului și confruntarea cu greutăți insurmontabile.

Exploatarea sării la Ocna Mureş a fost de-a lungul timpului cartea de vizită a oraşului şi principalul motor economic.