Lista acronimelor şi abrevierilor

Infrastructura educaţională
Infrastructura şcolară are o deosebită importanţă pentru atragerea activităţilor cu nivel înalt de cunoştinţe, acestea asigurând condiţiile adecvate pentru pregătirea şi calificarea populaţiei.
Grafic 11

Presiunea asupra reducerii cheltuielilor publice sau controlul strict al acestora, precum şi fiscalitatea ridicată, au sacrificat în mod constant stimularea programelor sociale. În mod special a fost afectată finanţarea învăţământului, consecinţa inevitabilă fiind deteriorarea capitalului uman şi reducerea potenţialului de dezvoltare economică pe termen mediu şi lung.

Prin urmare, situaţia instituţiilor de învăţământ din mediul preuniversitar s-a agravat, majoritatea având deficienţe atât în ceea ce priveşte gradul de siguranţă, gradul de uzură al utilităţilor de bază precum şi dotarea cu echipamente. Unităţile de învăţământ din mediul rural sunt mai afectate, urmare a accesul mai dificil.
Principala problemă a infrastructurii de învăţământ o reprezintă lipsa de siguranţă în exploatare datorită avariilor provocate de cutremure dar şi de vechimea clădirilor. O parte din clădiri au fost construite în secolul al XVIII-lea, unele concepute iniţial pentru a avea altă destinaţie, transformate şi amenajate ulterior cu o structură de rezistenţă şi conformare funcţională prezentând deficienţe majore. Primele norme de protecţie antiseismică în construcţia clădirilor au fost introduse în 1940, ceea ce înseamnă că toate clădirile construite înainte de acest an prezintă un potenţial ridicat de avariere sau chiar dărâmare.
Învăţământul obligatoriu
Evoluţia ascendentă a natalităţii din ultimii ani, coroborată cu disponibilitatea infrastructurii de învăţământ obligatoriu, va determina, în perioada imediat următoare o creştere a presiunii manifestate asupra infrastructurii de învăţământ obligatoriu.
Din punct de vedere tehnico-edilitar situaţia cea mai precară o au şcolile din mediul rural, unde, mai funcţionează, încă, 43 unităţi fără curent electric şi 2805 fără nici o sursă de apă. Mobilierul şcolar din mediul rural este de asemenea într-o stare foarte proastă, numai 28% fiind într-o stare adecvată. Dotarea şcolilor cu materiale didactice este slabă, ea variază între 5-10% pentru învăţământul preşcolar, gimnazial şi profesional şi între 15-20% pentru cel liceal.
Peste 70% dintre unităţile de învăţământ necesită lucrări de reabilitare. Investiţiile cele mai mari sunt necesare în Regiunea Nord-Est (90,8% din şcoli) comparativ cu Regiunea Bucureşti-Ilfov, unde numai 32,92% din şcoli necesită investiţii pentru reabilitare. În cazul laboratoarelor de specialitate se impune şi dotarea acestora cu echipamentele necesare în vederea atingerii standardelor de pregătire profesională.

Tabel 20