Lista acronimelor şi abrevierilor

Educaţia

Grafic 10

În România, natalitatea a scăzut începând cu anii ’90, fiind urmată de o uşoară revigorare la începutul anilor 2000. Acest fenomen a afectat într-o oarecare măsură populaţia în vârstă de şcolarizare. . Interesul pentru şcoală a scăzut din diferite motive - potrivit unor studii, rata sărăciei care limitează accesul şi participarea la educaţie, precum şi dorinţa tinerilor de a-şi ajuta familiile, prin prestarea unor munci necalificate, apariţia de numeroase posibilităţi de muncă în economia subterană, câştiguri ocazionale etc. - populaţia şcolară s-a diminuat în perioada 1990 – 2005 (de la 5.066.031 în 1990 la 4.360.831 în 2005). Pe diferite forme de învăţământ evoluţia este oscilatorie: în perioada 1990 – 1998 se înregistrează scăderi masive, exceptând nivelul superior, iar din 1999 se poate observa o tendinţă de creştere, cu excepţia învăţământului postliceal şi de maiştri.

Graficul de alături ilustrează evoluţia populaţiei şcolare (toate nivelurile) în perioada 1998 – 2005.
Rata medie de participare la educaţie a populaţiei cu vârsta între 15 – 24 ani (nivel ISCED 1-6 – învăţământ primar - post universitar) este de 46,1%, cea mai scăzută faţă de media UE (59,0%).
Numărul elevilor din învăţământul primar şi gimnazial a scăzut relativ constant în ultimii ani. Cu toate acestea numărul unităţilor de învăţământ primar şi gimnazial a scăzut într-un ritm mult mai accelerat: la nivel naţional aceste unităţi au scăzut cu 48% faţă de 2002. În plan regional, cu excepţia regiunii Bucureşti Ilfov în care numărul unităţilor a scăzut cu 19%, în celelalte regiuni scăderea s-a situat între 30% (Nord Est) şi 56% (Nord Vest). Prognozele prevăd o creştere a numărului elevilor ceea ce va conduce la exercitarea presiunii asupra infrastructurii şcolare.
În învăţământul liceal numărul elevilor a crescut în toate regiunile, în perioada 1998-2005, cu procente diferite (între 1,27% la nivelul regiunii Regiunii Bucureşti-Ilfov şi 14,63% la nivelul Regiunii Nord-Est), spre deosebire de numărul unităţilor care nu a variat semnificativ.
Acelaşi trend poate fi remarcat şi în ceea ce priveşte învăţământul profesional şi tehnic, cele mai semnificative creşteri fiind înregistrate în regiunile Sud Vest (38,5%) şi Nord Est (29,27%). O explicaţie a fenomenului îl poate constitui faptul că la nivelul populaţiei şcolare s-a conştientizat importanţa nivelului educaţional pe piaţa muncii şi necesitatea unei calificări pentru asigurarea unei retribuţii superioare. La această creştere au contribuit şi măsurile luate de MECT.
În anul 2003. nivelul învăţământului obligatoriu a fost extins de la 8 la 10 ani. Pentru a absolvi învăţământul obligatoriu elevii se pot înscrie în licee teoretice, licee tehnologice (componentă a rutei de profesionalizare directă) sau în şcolile de artă şi meserii (componentă a rutei de profesionalizare progresivă).
În 2005/2006 rata brută de cuprindere în învăţământul obligatoriu era de 95,8%. Acest procent este supradimensionat ca urmare a prevederii Legii educaţiei din 2003 care permitea înscrierea în clasa întâi la vârsta de 6 ani, fată de 7 ani, care era limita minimă anterioară. Aşadar rata brută de cuprindere în învăţământul obligatoriu din 2005/2006 era mai scăzută decât cea înregistrată în 2002/2003, când era de 98%.
La nivelul universitar situaţia este relativ stabilizată ca urmare a creşterii simultane atât a infrastructurii cât şi a numărului de studenţi. Din 1990 numărul de studenţi a crescut cu 371% (de la 192.810 în 1990 la 716.464 în anul şcolar 2005/2006). În două regiuni creşterile au fost semnificative în perioada 1990 – 2000, respectiv în regiunea Centru (numărul de studenţi a crescut de patru ori) şi în regiunea Sud Muntenia (numărul de studenţi a crescut de şase ori). Aceste creşteri mari sunt parţial explicate de apariţia unui număr mare de universităţi private precum şi de conştientizarea populaţiei de beneficiile unei educaţii superioare.
Numărul instituţiilor de învăţământ superior a crescut la 107 (din care 49 sunt publice), acestea având în structura lor 770 facultăţi. Cele mai multe instituţii de învăţământ superior şi facultăţi sunt înregistrate la nivelul regiunii Bucureşti Ilfov (aproximativ o treime). La nivelul regiunilor Nord-Est, Vest, Nord-Vest , Centru aceste instituţii au o prezenţă relativ echilibrată între 12 şi 15 % din total.
Începând cu anii 2000, cu excepţia regiunilor Centru şi Bucureşti Ilfov (42 respectiv 47%) creşterea numărului de studenţi s-a situat între 20–30 procente pe an. În 2004/2005, rata medie de absolvire a unei instituţii de învăţământ superior era de30,1%. În ceea ce priveşte absolvenţii de studii superioare distribuţia pe discipline pentru anul 2005 se prezintă astfel: 22% absolvenţi de ştiinţe tehnice, 28% absolvenţi în economie, 10% absolvenţi în ştiinţe juridice şi 32% în ştiinţe umane.