Liturghia crestina in biserica veche (pana la formarea Liturghiilor ortodoxe)

4. Liturghia in veacul al 3-lea (Liturghia descrisa in “Randuielile bisericesti”)

In sec. III nu gasim o descriere completa a Liturghiei, ca cea din Apologia I a Sf. Iustin Martirul si Filosoful, posibil din cauza rigorii disciplinei arcane, care interzicea expunerea misterelor crestine sub ochii celor neinitiati, sau din lipsa prilejurilor de a pune in discutie cultul crestin, ori pentru ca Liturghia era foarte cunoscuta si familiara pentru crestini pentru a mai face obiectul unor expuneri/tratate.

De aceea, nu gasim decat mentiuni izolate si incidentale cu privire la Liturghia din acea perioada in scrierile Parintilor bisericesti din sec. III.

Izvoare pretioase pentru starea Liturghiei din primele 3 secole gasim in scrierile pseudo-epigrafe din grupa “Randuielilor bisericesti”, dintre care cele mai importante sunt:

a) Randuiala bisericeasca egipteana – sec. III;

b) Constitutiile apostolice (Asezamintele Sf. Apostoli) – sec. IV-V;

c) Testamentum Domini – sec. IV-V.

Acestea sunt primele documente care ne transmit adevarate formulare liturgice (descrieri ale randuielii liturgice in desfasurarea ei normala, cu textul rugaciunilor si al diferitelor formule), ca in Liturghierul de astazi.

Aceste reguli si formule sunt puse, printr-o fictiune literara, chiar in gura Mantuitorului sau a unor Sf. Apostoli, care le dicteaza lui Clement Romanul sau lui Ipolit.

Se considera ca mai toate randuielile bisericesti de mai sus deriva din lucrarea lui Ipolit, Traditia apostolica, care a fost considerata pierduta, dar s-ar regasi in traducerea egipteana cunoscuta sub numele de Randuiala bisericeasca egipteana.

Cea mai importanta dintre randuielile bisericesti este colectia Constitutiile Apostolice (Asezamintele Sf. Apostoli), impartita in 8 carti, opera unui compilator necunoscut, probabil de origine siriana, din a doua jumatate a sec. IV. Material de interes liturgic se gaseste in cartile a 2-a, a 7-a si a 8-a (cea mai importanta, intrucat cuprinde primul formular de Liturghie cunoscut pana acum; este o Liturghie de tip sirian, savarsita cu prilejul hirotoniei unui episcop; de regula, aceasta liturghie este denumita Liturghia Clementina).

In cartile a 2-a si a 8-a se disting clar cele 2 parti: Liturghia catehumenilor si Liturghia credinciosilor.

Liturghia catehumenilor incepe cu 4-5 lecturi biblice (2 din VT si celelalte din NT), primele 3 fiind facute de citet, iar a 4-a (Evanghelia), de diacon sau preot. Intre lecturile din VT si NT se cantau psalmi de cantareti si popor. Dupa citirea Evangheliei, urma omilia sau predica.

Apoi, urma o serie de 4 ectenii, rostite de diacon, din care prima pentru catehumeni, a 2-a pentru energumeni, a 3-a pentru candidatii la botez si a 4-a pentru penitenti. Fiecare ectenie era urmata de o rugaciune rostita de episcop pentru fiecare din cele 4 categorii de participanti la slujba, care stateau in timpul acesta cu capul plecat, apoi ieseau din biserica succesiv, pe masura ce erau binecuvantati de episcop, trecand pe sub mana lui.

Dupa iesierea penitentilor, cei ramasi se ridicau in picioare si incepea Liturghia credinciosilor cu o noua ectenie (ectenia mare) si o rugaciune a episcopului pentru credinciosi, apoi urma sarutarea pacii si spalarea mainilor liturghisitorilor. Diaconii aduceau episcopului, la Sf. Masa, painea si vinul pentru Sf. Jertfa. Episcopul rostea o rugaciune euharistica asupra lor, apoi urma o noua ectenie, o rugaciune citita de episcop ca pregatire pentru impartasire si avea loc impartasirea, in timpul careia se citea Psalmul 33. Se rostea o noua ectenie si o rugaciune de multumire dupa impartasire, apoi credinciosii erau concediati cu formula “Iesiti in pace”, rostita de diacon.