| 3. Timpul savarsirii
Astazi, Liturgia Darurilor este Liturghia specifica Postului Mare, in zilele de luni pana vinery conform canonului 54 Al Sinodului Trulan. Exceptie: luni si marti din prima saptamana a Postului si Vinerea Mare care sunt zile aliturgice, precum si zile in care se savarseste alta Liturghie – Joia Mare si Buna Vestire.
La inceput Liturghia se oficia la vremea reglementata a Vecerniei, adica spre seara dupa ceasul al IX-lea. Astfel, Liturgia savarsita in continuare Vecerniei avea si un character de priveghere. Astazi, Liturghia se savarseste dimineata.
6. Istoria si explicaea riturilor principale
din randuiala acestei Liturghii
a) Prima parte a Liturghiei Darurilor o alcatuieste Vecernia, adica pana la paremiile de la vohod (iesirea cu cadelnita). Urmeaza apoi o parte de tranzitie spre Liturghie format din ritul luminii si ritul cadirii cu inconjurarea Sf. Mese si cu cantarea “Sa se indrepteze”. Apoi incepe parte de Liturghie, cu citirea apostolului si Evanghelie, daca sunt.
Binecuvantarea de la inceputul slujbei nu este cea de la Vecernie, ci cea de la Liturghie, adica Binecuvantarea Mare. Randuiala de azi este fidela Tipicului Sf. Sava (Tipicul Ierusalimului): intai ps. 103 si apoi ectenia mare, pe cand la Constantinopol era ectenia mare si in loc de ps. 103 era citit ps. 85.
Catisma 18 impartita in 3 stari prin cele 2 ectenii mici; tine locul antifoanelor din prima parte a Liturghiei normale, la fel cum si cele 3 rugaciuni din cele 7 ale Vecerniei tin locul rugaciunilor antifoanelor citit de preot in taina in timpul Catismei.
Vecerniei este inlocuit cu prochimenele proprii celor 2 paremii din Triod.
b) Ritul luminii - Lumina lui Hristos lumineaza tuturor- era asezat in vechime dupa cea de a doua paremie. Astazi este asezat intre cele 2 paremii. In sec XV, Simeon al Tesalonicului descrie randuiala de ca astazi.
Avem de-a face cu un dublu oficiu al luminii:
Primul alcatuit din Catisma 18, apoi cantarea integral a Psalmului 140 si apoi vohodul cu imnul Lumina lina.
Al doilea alcatuit din paremii, un nou vohod (disparut in timp), o noua formula a luminii Luminna lui Hristos si apoi Sa se indrepteze versetele 2-4 din ps 140.
Acest rit este o parte a oficiului liturgic in care Biserica a incadrat aprinderea luminilor in biseric la caderea noptii. Un asemenea oficiu exista in Ierusalim sec IV, cand pelerina Egeria il numeste lucernare. Egeria ne spune ca lumina cu care aprindeau sfesnicele in Biserica Invierii din Ierusalim nu se aducea de afara, ci din candela care ardea mereu in interiorul mormantului Domnului. Astfel, la Liturghia darurilor, preotul adduce din altar sfesnicul cu faclia aprinsa, pe care o arata credinciosilor, prin cuvintele: “Lumina lui Hristos lumineaza tuturor”.
Dostları ilə paylaş: |
