Liturghia crestina in biserica veche (pana la formarea Liturghiilor ortodoxe)

C. SIMBOLISMUL SF LITURGHII

1. Liturghia Bisericii primare ca « mister » al patimii si mortii Domnului

Randuiala Sfintei Liturghii constituie nu numai un sublim mijloc de sfintire, nu numai rugaciunea prin excelenta a Bisercii si cultul suprem adus de ea lui Dumnezeu, ci si o minunata forma de reprezentare simbolica, de comemorare/ reinnoire mistica si sacramentala a istoriei mantuirii.

Liturghia crestina a fost considerata dintru inceput ca o « anaminis » adica o pomenire, amintire/comemorare a crucii, a patimilor si a mortii Domnului. Aceasta comemorare nu era conceputa ca ceva simbolic, ci ca un adevarat mister, adica o actualizare efectiva a patimilor Mantuitorului, reimprospatate in fata ochilor nostri, sub forma de drama liturgica. Crestinii participa la aceasta drama, o retraiesc si beneficiaza de efectele ei salutare.

Forma ei originara si cea mai simpla (de masa liturgica), Liturghia crestina era o anamneza a patimii si mortii Mantuitorului. Dar Patimile, nu pot fi separate de momentul Invierii si Inaltarii, astfel ca anamneza vechilor anaforale liturgice rasaritene infatiseaza Liturghia ca pe o forma de comemorare a tuturor evenimentelor dintre Patima si Parusie.

2. Extinderea simbolismului mantuirii in randuiala Liturghiei

Cu timpul, ritualul Liturghiei, a inceput sa comemoreze si celelalte episoade din istoria mantuirii, anterioare Patimilor. Au fost adaugate catorva acte liturgice pe langa sensurile lor directe/literale si cateva sensuri derivate, superioare. Dintre acestea, unele sunt sensuri istorico-simbolice, care amintesc amanunte din viata Mantuitorului dinainte de Inaltare, iar altele sunt sensuri spirituale, care ne duc cu gandul la realitatile din viata viitoare. Liturghia devine astfel : recapitulare a intregii iconomii a mantuirii. La acestea se adauga sensuri dogmatice si morale, adica cele legate de doctrina sau de invatatura de credinta si morala a Bisericii.

3. Scopul si efectul simbolismului liturgic

Scopul pe care il urmareste acest simbolism liturgic este efectul psihologic binefacator, pe care il exercita asupra sufletelor noastre. Infatisand istoria sfanta a mantuirii in chipul cel mai viu/sugestiv cu putinta, simbolismul liturgic urmareste sa-i impresioneze mai adanc pe credinciosii prezenti, sa retraiasca aievea drama mantuirii, sa destepte in ei gandurile si simtamintele adecvate.

Sensurile simbolico-mistice ale randuielii Sf Liturghii pot exercita o influenta purificatoare si iluminatoare asupra sufletelor celor care participa la ea. Ii pregateste in vederea realizarii scopului ultim al Liturghiei : impartasirea cu Sfintele Daruri, unirea tainica cu Hristos euharistic. « Acestea ne sfintesc intr-un indoit chip. In primul rand prin insasi puterea pe care o au rugaciunile, citirile, cantarile…Astfel rugaciunile ne intorc cu gandul catre Dumnezeu, mijlocindu-ne iertarea pacatelor ; cantarile il fac sa Se milostiveasca si sa Se indure spre noi ; in sfarsit citirile din Sfanta Scriptura, care ne invata atat bunatatea si iubirea de oameni ai lui Dumnezeu..sadesc si aprind in sufletele noastre nu numai iubirea ci si teama fata de El, facandu-ne mai zelosi intru pazirea poruncilor Sale »(Sf Nicolae Cabasila ? ).

In al doilea rand, rug, citirile, cantarile ne sfintesc prin aceea ca intr-insele noi vedem cu inchipuirea pe Hristos, lucrarea si patimile Lui pt noi.

Astfel intreaga slujba este o icoana care ar infatisa un singur trup al lucrarii Mantuitorului in lume. Antifoanele + cele care se rostesc la Proscomidie, inchipuie cea dintai treapta din lucrarea mantuiritoare a lui Hristos ; iar cele de dupa antifoane, urmatoarea treapta.

Toate cele ce se savarsesc la Sf. Liturghie ne duc cu gandul la lucrarea mantuitoare a lui Hristos, pt ca privelistea ei fiind in fata ochilor nostri, sa ne sfinteasca sufletele si astfel sa devenim vrednici de primirea Sfintelor Daruri. Ea nu sadeste alte simtaminte, ca acelea care le avem prin credinta in Hristos, ci le pastreaza pe cele existente, le improspateaza si le sporeste, facandu-ne mai tare in credinta, fierbinta in evlavie si iubire.

Ce aceste simtaminte trebuie sa ne apropiem de cele Sfinte. Nu este de ajuns sa inveti o data si apoi sa cunosti ce a facut Hristos, ci trebuie ca in timpul Sf Liturghii sa ne atintim spre ele ochii cugetului si sa le contemplam.

D. SIMBOLISMUL PROSCOMIDIEI

Proscomidia = randuiala alegerii, pregatirii, afierosirii Darurilor de paine si vin pt Sf. Jertfa. Ea este actiunea sacramentala in timpul careia si prin care materia bruta destinta Sf Jertfe este prelucrata, ridicata la starea si calitatea de Cinstite Daruri, gata sa fie sfintite si prefacute in Sf. Trup si Sange.

1.Semnificatia simbolica a materiei Sfintei Jertfe

Rostul si semnificatia simbolica a materiei Sfintei Jertfe :

a) De ce paine si vin amestecat cu apa ?

-intai, pt ca aceasta materie este de institutie divina (la Cina cea de Taina, El a folosit vin si paine)

-al doilea, pt ca painea si vinul sunt alimente care constituie numai hrana omului, si inca hrana de capetenie. Ele simbolizeaza existenta lui fizica in chipul cel mai expresiv, potrivit (paine= trupul omenesc, vinul = sangele). Prin urmare darurile de paine si vin simbolizeaza pe de o parte insasi fiinta trupeasca si sufleteasca, pe care ei o aduc ca drept jertfa lui Dumnezeu, sub aceasta forma.

Painea si vinul (facute din mai multe boabe stranse laolalta + ciorchini si boabe de struguri zdrobite in aceleasi teasc) simbolizeaza unitatea/comuniunea spirituala, care ii leaga pe toti membrii Bisericii, facand din toti un sg trup.

Apa turnata in vinul de Proscomidie, este elementul care astampara setea omului si se foloseste pt curatenia corporala. Dupa o veche interpretare, ea ii simbolizeaza pe credinciosii laici, iar amestecarea cu vin = incorporarea acestora la Hristos.

b) De ce aluat dospit si nu zima ?

-- intai pt ca o astfel de paine a intrebuintat Mantuitorul Insusi la Cina cea de taina.

-- al doilea pt ca paine adevarata, dospita cu aluat, simbolizeaza mai bine sufletul desavarsit si intruparea desavarsita a Domnului fiind facuta din trei elemente care reprezinta si cele trei parti ale sufletului si cinstea Sfintei Treimi, adica :

-- faina cu aluat (suflet), apa (botezul), sarea (« voi sunteti sarea pamantului… »)

Aducem aici paine dospita pt ca ea simbolizeaza desavarsit trupul Domnului care se preface prin sfintire.

-- al treilea aducem paine dospita, pt ca trebuie sa ne deosebim de evreii care isi fac Pastile cu azima

-- al patrulea Jertfa lui Melchisedec, cea mai desavarsita din preinchipuirile VT, s-a adus tot cu paine dospita, nu azima.

c) Paine folosita la Proscomidie, poarta insa forma si denumirea de prescura (prescura=ofranda, jertfa,aducere). Sunt facute in forma rotunda (mai rar), simboliz. rotunjimea pamantului, dar de cele mai multe ori in forma de cruce cu patru cornuri (cele patru laturi ale intregii lumi, pt care S-a intrupat Domnul, cat si cele 4 brate ale Crucii, pe care El a fost rastignit). Prescurile cu 4 cornuri, ne amintesc de cele 5 paini cu care Mantuitorul a saturat in chip minunat multimea in pustie. De aceea s-a si fixat numarul reglementar de cinci pt prescurile de la Proscomidie. Sunt si prescuri cu 3 cornuri, care simboliz Sfanta Treime.