Liturghia crestina in biserica veche (pana la formarea Liturghiilor ortodoxe)

6. Partea finala a Liturghiei

Tamaierea Sf. Daruri, inainte de ducerea lor la proscomidiar, simbolizeaza harul Sf. Duh, dat Sf. Apostoli dupa Inviere.

Ultima inaltare a sf. potir in vazul credinciosilor = ultima aratare a Domnului catre Ucenicii Sai si binecuvantaea acestora, pe Mt. Maslinilor, inainte de Inaltare; Ducerea si depunerea Sf. Daruri la proscomidiar = Inaltarea la ceruri.

Sf. Masa = scaun al slavei lui Dumnezeu Tatal; masa proscomidiarului = locul sederii Fiului de-a dreapta Tatalui.

Ultima cadire a Sf. Daruri = raspandirea invataturii Domnului la toata faptura / norul in care S-a inaltat Domnul cu slava la ceruri.

Anafura care se imparte credinciosilor, este facuta din prescura din care s-a scos Sf. Agnet, prescura care o simbolizeaza pe Maica Domnului. Ea se binecuvanteaza in timpul Axionului, atunci cand facem pomenirea Sf. Fecioare, dupa sfintirea Darurilor. De aceea, impartirea anafurei la sfarsitul Liturhiei = ramanerea Maicii Domnului multa vreme pe pamant, in mijlocul primei comunitati crestine.

Fiind un inlocuitor al Sf. Impartasanii, anafura se da credinciosilor ca semn de comuniune spirituala, consumandu-se numai pe nemancate. Daca luam si agheasma, o bem intai. Vechile Pravile si Carti de invatatura pentru preoti impuneau pentru luarea anafurei aceeasi pregatire trupeasca si sufleteasca ceruta si pentru Sf. Taine.

Anafura este si asa-numitul „Paste”, adica painea binecuvantata si stropita cu vin, care se da credinciosilor in Duminica Invierii ,dupa Impartasire. In sec. 18, Mitr. Teodosie al T.R. scris impotriva acestui obicei, interzicandu-l, pentru ca asa-numitul „Paste” sa nu fie confudat cu Sf. Impartasanie; el recomanda sa se dea tot anafura obisnuita, adica nestropita cu vin.

„Potrivirea” Sfintelor, adica consumarea de catre preot/diacon a Sf. Daruri ramase in potir = gustarea fericirii depline la masa cereasca.

Prin impartasire, Liturghia are un sens esahtologic, devenind o prefigurare / pregustare a bunatatilor spirituale pregatite celor alesi in imparatia viitoare, o anticipare a imparatiei lui Dumnezeu (Parusiei).